Încadrare juridică. Criterii de diferenţiere între art. 182 şi art. 20 raportat la art. 174 C.pen.

Dosar Nr. 66 (27.05.2009)

Încadrare juridica. Criterii de diferentiere între art. 182 si art. 20 raportat la art. 174 C.pen.

Curtea de Apel Iasi, decizia penala nr. 66 din 27 mai 2009

Prin sentinta penala nr. 127/29.02.2008,Tribunalul Iasi a hotarât, în baza art. 334 C.pr.pen., schimbarea încadrarii juridice din art. 20 raportat la art. 174 alin. 1 – 175 alin. 1 lit. „i” C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen. în art. 20 raportat la art. 174 alin. 1 - 175 alin. 1 lit. „i” C.pen.

În baza art. 20 raportat la art. 174 al. 1 - 175 al. 1 lit. „i” C.pen. a condamnat pe inculpatul G.O.-M. la o pedeapsa de 8 ani închisoare pentru savârsirea infractiunii de tentativa la omor calificat.

În baza art. 65 al. 2 si art. 66 C.pen., i-a fost interzisa inculpatului exercitarea drepturilor prevazute de art. 64 lit. a, b C.pen. pe o durata de 3 ani, facându-se si aplicarea art. 71, 64 lit. a, b C.pen.

A fost mentinuta masura obligarii inculpatului de a nu parasi tara fara încuviintarea Tribunalului Iasi.

În baza art. 88 C.pen. a fost dedusa din pedeapsa aplicata inculpatului perioada retinerii si arestarii preventive de la 03.10.2007 la 19.01.2008.

În baza art. 14, 346 C.pr.pen. si art. 998, 999 C.civ. a fost obligat inculpatul sa plateasca partii civile I.D. daune materiale în cuantum de 800 lei si daune morale în cuantum de 3000 lei.

În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificata prin O.U.G. nr. 72/2006 a fost obligat inculpatul sa plateasca partii civile Serviciul de Ambulanta al Judetului Iasi daune materiale în cuantum de 284 lei.

Pentru a hotarî astfel, instanta de fond a retinut în esenta urmatoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lânga Tribunalul Iasi cu nr. 1047/P/23.10.2007 a fost trimis în judecata, în stare de arest preventiv, inculpatul G.O.-M. pentru savârsirea infractiunii de tentativa la omor calificat prevazuta de art. 20 raportat la art. 174 al. 1 - 175 al. 1 lit. „i” C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. „b” C.pen..

În actul de sesizare s-a retinut ca în noaptea de 22/23.09.2007, în timp ce se afla pe drumul comunal din satul M., com. P., judetul Iasi, inculpatul G.O.-M. a lovit pe partea vatamata I.D. cu o coada de lopata în cap.

Aceasta situatie de fapt a fost dovedita în cursul urmaririi penale cu urmatoarele mijloace de proba: proces-verbal de consemnare a plângerii, proces-verbal de cercetare la fata locului si planse foto, raport de constatare medico-legala nr. 3530/OF/02.10.2007, declaratiile partii vatamate I.D., declaratii ale martorilor, declaratiile inculpatului G.O.-M.

În cursul judecatii au fost audiati inculpatul G.O.-M., partea vatamata I.D. si martori.

Inculpatul a recunoscut ca în noaptea de 22/23.09.2007 a lovit pe I.D. de doua-trei ori cu o coada de lopata, însa a sustinut ca a fost nevoit sa procedeze astfel pentru a-l salva pe fratele sau, G.S.-P., pe care l-a vazut batându-se cu I.D. într-un sant.

Inculpatul G.O.-M. a sustinut ca l-a lovit pe I.D. în spate.

Apararea inculpatului a fost sustinuta de fratele sau G.S.-P., precum si de doi martori, ale caror marturii nefiind credibile, au fost înlaturate din cauza. Declaratiile partii vatamate I.D. si ale martorului M.M., raportul de constatare medico-legala nr. 3530/02.10.2007 al I.M.L. Iasi au dovedit împrejurarea ca inculpatul a lovit pe I.D. în timp ce acesta era cu fata spre el. Potrivit acestui mijloc stiintific de proba, partea vatamata I.D. a prezentat un traumatism cranio-facial cu fractura cominutiva contuzie si hematom extradural în partea fronto-temporo-parietala stânga a capului.

Asadar, concluziile raportului de constatare medico-legala nu confirma apararea prin care inculpatul a urmarit sa diminueze raspunderea sa penala prin retinerea circumstantei atenuante a provocarii, ci releva fara nici un dubiu ca inculpatul a lovit pe partea vatamata în partea din fata a capului, ceea ce exclude varianta potrivit careia, în momentul în care a fost lovita, partea vatamata se afla deasupra fratelui inculpatului pe care îl lovea.

Din coroborarea declaratiilor partii vatamate I.D. cu raportul de constatare medico-legala nr. 3530/OF/02.10.2007 si declaratiile martorilor, tribunalul a retinut urmatoarea situatie de fapt:

În noaptea de 22/23.09.2007, inculpatul G.O.-M., împreuna cu alti tineri din sat, s-au deplasat la discoteca din satul M., comuna P., judetul Iasi, cu o caruta condusa de G.S.-P., în care se afla o coada de lopata, ce apartinea inculpatului.

La aceeasi discoteca s-a aflat si partea vatamata I.D., împreuna cu un frate si o sora a acestuia.

În jurul orelor 03,00 I.D., însotit de unii martori, a plecat de la discoteca, pentru a ajunge la domiciliul lui unuia dintre martori.

În aproprierea locuintei acestuia din urma au fost ajunsi de alti doi tineri.

Acestia au trecut pe lânga autoturismul marca „D.” apartinând martorului A.G.-C., care încerca sa închida portiera din spate, moment în care au fost ajunsi din urma de o caruta în care se aflau inculpatul G.O.-M. si martorii G.S.-P., G.M., C.M., C.Mr.

Unul dintre tinerii din grupul în care se afla partea vatamata a strigat cuvântul „cârnat”(porecla numitului G.M.), fapt ce l-a determinat pe G.S.-P., care conducea caruta, sa opreasca si sa întrebe: „cine a spus –„cârnat” ?”.

Martora M.A.a facut doi pasi catre caruta afirmând ca ea este aceea care a spus cuvântul „cârnat”, fapt care l-a enervat pe G.S.-P., care a sarit din caruta, a mers la martora si a lovit-o cu palma si cu piciorul.

Imediat din caruta au coborât inculpatul G.O.-M. si G.M., dupa care între cele doua grupuri a început o altercatie.

Inculpatul G.O.-M. a mers la caruta, a luat coada de lopata si tinând-o cu ambele mâini a lovit cu putere peste cap pe partea vatamata I.D., care imediat s-a prabusit la pamânt.

Dupa agresiune, inculpatul a plecat la caruta si a aruncat catre grupul în care se afla partea vatamata, acea coada de lopata care a cazut în curtea martorei H.P., unde a fost gasita si ulterior a fost predata organelor de cercetare penala.

I.D. a fost dus în locuinta martorei H.P. si-a revenit putin dupa un timp, însa starea acestuia s-a agravat si a fost transportat cu ambulanta la Spitalul nr. 3 Iasi, unde a stat internat în perioada 24.09. – 01.10.2007.

Fapta inculpatului G.O.-M. care, în noaptea de 22/23.09.2007, aflându-se pe drumul comunal din satul M., comuna P., judetul Iasi a lovit în cap pe partea vatamata I.D. cu o bâta din lemn, provocându-i astfel un traumatism cranio-facial cu fractura cominutiva fronto-temporo-parietala stânga, contuzie dilacerare fronto-parietala stânga si hematom extradural fronto – parietal stâng, leziuni ce au necesitat 50 – 55 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare si au fost de natura sa îi puna viata în primejdie, întruneste elementele constitutive ale infractiunii de tentativa la omor calificat prevazuta de art. 20 raportat la art. 174 – 175 alin. 1 lit.”i” C.pen.

Aplicând partii vatamate, într-o regiune anatomica vitala cum este cea a capului, o puternica lovitura cu o bâta de lemn, obiect apt de a produce moartea, provocându-i un traumatism cranio-facial ce a fost de natura sa îi puna viata în pericol, inculpatul a prevazut, neîndoielnic, rezultatul posibil al actiunii sale si chiar daca nu l-a urmarit, a acceptat producerea lui, astfel ca a actionat cu intentia de a ucide si nu de a produce numai vatamari corporale. Asa fiind, tribunalul nu a dat curs cererii inculpatului de schimbare a încadrarii juridice din art. 20 raportat la art. 174 – 175 al. 1 lit. „i” C.pen. în art. 181 al. 1 C.pen. sau art. 182 al. 2 C.pen..

Cu prilejul individualizarii judiciare a pedepsei au fost avute în vedere circumstantele reale ale savârsirii faptei, gradul ridicat de pericol social, urmarea produsa, precum si circumstantele personale ale inculpatului, retinându-se sub acest aspect conduita procesuala partial sincera a inculpatului, dar si antecedentele sale penale, care însa nu au determinat retinerea starii de recidiva mare postexecutorie.

Din fisa de cazier judiciar a inculpatului G.O.-M. a rezultat ca sentintele penale nr. 2213/08.05.2003 si nr. 393/25.01.2005 ale Judecatoriei Iasi privesc infractiuni savârsite de inculpat în timpul minoritatii, care potrivit art. 38 alin. 1 lit. „a” C.pen., nu atrag starea de recidiva. Infractiunea dedusa judecatii a fost savârsita dupa împlinirea duratei pedepsei de 1 an si 8 luni închisoare aplicata prin sentinta penala nr. 393/25.01.2005 a Judecatoriei Iasi. Nu este incidenta în cauza nici pluralitatea intermediara de infractiuni prevazute de art. 40 C.pen.

Prin urmare, au fost înlaturate dispozitiile art. 37 lit. „b” C.pen.

Fata de ansamblul criteriilor de mai sus, tribunalul a considerat ca formarea unei noi atitudini a inculpatului fata de valorile sociale ocrotite de norma penala se poate realiza prin aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special cu executare în regim de detentie.

Considerând ca urmare a condamnarii inculpatului la pedeapsa închisorii pentru savârsirea infractiunii de tentativa la omor calificat, acesta este nedemn sa exercite drepturile prevazute de art. 64 al. 1 lit. „a si b” C.pen., atât pe perioada executarii pedepsei, cât si pe o durata de 3 ani dupa executarea pedepsei închisorii, tribunalul i-a interzis inculpatului exercitarea acestor drepturi.

Sub aspectul laturii civile, tribunalul a constatat ca partea vatamata I.D. s-a constituit parte civila cu 30.000 lei (RON) daune materiale si 70.000 lei (RON) daune morale. Ulterior, la ultimul termen de judecata, I.D. a precizat ca a cheltuit aproximativ 7 – 8 milioane lei vechi cu tratamentul medical necesar însanatosirii sale, dupa ce a fost lovit de inculpat, însa nu poate dovedi aceste cheltuieli nici cu înscrisuri si nici cu martori.

Fata de împrejurarea ca inculpatul a achiesat partial la daunele materiale solicitate de partea civila I.D., chiar daca existenta si cuantumul acestora nu a fost dovedit, tribunalul, în conformitate cu principiul disponibilitatii actiunii civile, l-a obligat pe inculpat sa plateasca acestei parti civile suma de 800 lei (RON) cu titlu de daune materiale.

În ceea ce priveste repararea prejudiciului moral provocat partii civile I.D. prin fapta culpabila a inculpatului G.O.-M., tribunalul a considerat ca natura si gravitatea leziunilor suferite de partea civila, internarea acesteia în spital, constiinta de a fi bolnav, suferinta de a fi privat de o viata normala corespunzatoare vârstei implica o suferinta psihica ce presupune o compensatie sub forma unor daune morale.

Asa fiind obligarea inculpatului la plata unor daune morale în cuantum de 3.000 lei (RON) catre partea civila I.D. corespunde cerintelor unei juste si integrale despagubiri în sensul art. 14, 346 C.pr.pen. si art. 998, 999 Cod civil.

În termenul prevazut de art. 363 alin. 1 C.pr.pen., hotarârea a fost apelata de inculpatul G.O.-M. si criticata pentru netemeinicie si nelegalitate.

Motivând oral apelul, aparatorul inculpatului a sustinut ca se impune schimbarea încadrarii juridice în infractiunea de vatamare corporala grava, întrucât „inculpatul nu a avut intentia de a lovi victima”. S-a solicitat redozarea pedepsei în raport de noua încadrare juridica a faptei.

Curtea, examinând actele si lucrarile dosarului în raport de criticile formulate, dar si din oficiu, în limitele prevazute de art. 371 alin. 2 C.pr.pen., a constatat urmatoarele:

Instanta de fond a procedat la administrarea unui probatoriu complet, ce a fost judicios apreciat, potrivit art. 63 C.pr.pen.

Coroborând declaratiile partii vatamate I.D., raportul de constatare medico-legala nr. 3530/OF/02.10.2007, declaratiile martorilor, declaratiile inculpatului de pe tot parcursul procesului penal, rezulta cu certitudine ca, în noaptea de 22/23.09.2007, aflându-se pe drumul comunal din satul M., comuna P., judetul Iasi, inculpatul a lovit în cap pe partea vatamata I.D. cu o bâta de lemn, producându-i leziunile descrise în actul medico-legal sus-mentionat, leziuni ce au necesitat pentru vindecare 50-55 zile îngrijiri medicale si care au fost de natura sa-i puna viata în primejdie.

În mod legal instanta de fond a retinut ca fiind corecta încadrarea juridica data faptei prin actul de sesizare, argumentându-se ca, potrivit doctrinei si jurisprudentei consacrate în materie, având în vedere regiunea anatomica vizata, obiectul vulnerant folosit, intensitatea loviturii, fapta comisa întruneste elementele constitutive ale tentativei la infractiunea de omor calificat si nu vatamare corporala grava, asa cum s-a solicitat si pe parcursul judecatii la prima instanta.

Este evident ca, aplicând victimei o lovitura puternica la cap cu o bâta de lemn de dimensiuni apreciabile, lovitura ce i-a provocat acesteia un traumatism cranio-facial cu fractura cominutiva fronto-temporo parietala stg., contuzie cu dilacerare fronto-parietala stg., hematom extradural fronto-parietal stg. ce a necesitat evacuare prin violet osteoplastic frontal stg., excoriatii frontal stg. si mentonier, inculpatul a urmarit sa o ucida.

Expertiza medico-legala a concluzionat ca leziunile cauzate victimei au fost de natura sa puna în primejdie viata acesteia.

Individualizarea pedepsei s-a facut cu respectarea criteriilor prevazute de art. 72 C.pen., tinând cont atât de cauzele ce agraveaza raspunderea penala, cât si de cele care o atenueaza.

Limitele de pedeapsa prevazute de textul incriminator pentru infractiunea retinuta în sarcina inculpatului sunt de la 15 la 25 de ani, înjumatatite, fiind incidente dispozitiile art. 21 alin. 2 C.pen..

Instanta de fond i-a aplicat inculpatului o pedeapsa orientata spre minimul special prevazut de textul de incriminare, asa încât nici aceasta critica adusa hotarârii nu este întemeiata.

Constatând ca nu sunt motive de desfiintare a hotarârii apelate, potrivit art. 379 pct. 1 lit. „b” C.pr.pen., curtea a respins ca nefondat apelul inculpatului si a mentinut sentinta tribunalului.