Încadrarea locurilor de munca în conditii speciale necesita întrunirea cumulativa a criteriilor prevazute de HG nr.1025/2003. Nedepunerea documentatiei legale în termenul prevazut de lege. Stabilirea culpei în nerespectarea termenului.
Reducerea activitatii unitatii pentru lipsa comenzilor, cu consecinta imposibilitatii finalizarii documentatiei prevazute de lege, nu poate fi imputata societatii.
Sectia conflicte de munca si asigurari sociale – Decizia civila nr. 442/16 aprilie 2009
Prin actiunea civila înregistrata la Tribunalul Alba în dosar nr. 1188/107/2007 formulata si precizata de reclamantul P.N. Nistor împotriva pârâtei S.C. U.M.C S.A. s-a solicitat obligarea pârâtei sa achite reclamantului contravaloarea sumelor ce reprezinta diferenta dintre pensia pe care o primeste în prezent în baza Legii nr.19/2000 si pensia de care ar fi beneficiat calculata în baza Legii nr.226/2006 începând cu septembrie 2006 si obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata .
În motivarea actiunii reclamantul a aratat ca pârâta avea obligatia sa elaboreze si sa depuna la M.M.T.S. documentatia prevazuta de H.G. nr. 1025/2003 prin care ar fi obtinut pentru societate încadrarea în conditii speciale de munca, ceea ce ar fi conferit salariatilor societatii un statut special în calculul pensiilor pentru vechime în munca si limita de vârsta. Alte societati de acelasi profil si-au îndeplinit obligatiile si au obtinut acest statut , în timp ce salariatii pârâtei au ramas nedreptatiti în calculul pensiei întrucât punctul de pensie se calculeaza prin împartire la 30 si nu prin împartire la 25 ca si în cazul statutului special .
Prin sentinta civila nr.356 din 31.03.2008 pronuntata în cauza, Tribunalul Alba a respins actiunea civila formulata si precizata de catre reclamantul P.N. împotriva pârâtei S.C. UMC S.A.
Pentru a hotarî astfel, prima instanta a retinut ca reclamantul a fost salariatul pârâtei pâna la data de 10.01.2004 si beneficiaza de pensie pentru vechime în munca si limita de vârsta, având dosarul depus la 19.06.2006 în baza Legii nr. 19/2000 . A mai retinut ca reclamantul a lucrat în conditiile grupei I de munca o perioada de peste 17 ani, iar prin decizia de pensie nu s-au retinut conditii speciale prevazute de Legea nr. 226/2006 .
De asemenea, ca potrivit art. 20 alin 2 din Legea nr.19/2000 locurile de munca în conditii speciale sunt cele reglementate expres de alin. 1 al aceluiasi articol si cele expres stabilite prin lege. Criteriile si metodologia de încadrare a locurilor de munca în conditii speciale se stabilesc prin Hotarârea Guvernului în acest sens a fost adoptata H.G. nr.1025/2003 privind metodologia si criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de munca în conditii speciale , modificata si completata de H.G. nr.2280/2004 si de Legea nr. 226/2006 .
Depunerea documentatiei în baza celor doua hotarâri de guvern se putea realiza pâna la data de 30.06.2005 la Comisia pentru avizarea îndeplinirii procedurilor si criteriilor de încadrare în conditii speciale înfiintata tocmai pentru aplicarea dispozitiilor acestor hotarâri.
Pârâta a depus documentatia la 16 mai 2006, data la care comisia nu mai functiona pentru primirea documentelor, astfel ca aceasta documentatie i-a fost restituita .
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei si din depozitia martorului audiat s-a retinut ca societatea pârâta a început demersurile prevazute de lege, însa documentatia nu a putut fi finalizata întrucât societatea nu a mai desfasurat activitate la capacitatea normala, iar verificarile si masuratorile nu s-au mai putut efectua din acest motiv .
În aceste conditii a retinut ca prejudiciul suferit de reclamant nu este cauzat de angajator întrucât acesta s-a aflat în imposibilitatea depunerii documentatiei prevazuta de lege datorita încetarii activitatii productive.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul P.N. solicitând modificarea ei în sensul admiterii actiunii sale asa cum a fost formulata, obligarea pârâtei la achitarea contravalorii sumelor ce reprezinta diferenta dintre pensia pe care o primeste în prezent în baza Legii nr. 19/2000 si pensia de care ar fi beneficiat în baza Legii nr. 226/2006.
În expunerea de motive a aratat ca prima instanta a respins actiunea retinând în mod gresit ca angajatorul a demarat în termen legal demersurile pentru depunerea documentatiei si ca din cauza încetarii activitatii productive nu s-a putut finaliza documentatia. Aceasta documentatie putea fi depusa pâna la data de 30.06.2005, iar pârâta a depus-o la 16.05.2006 datorita neglijentei persoanelor din conducerea societatii pârâte care au manifestat indiferenta si nepasare pentru salariati.
A precizat ca lipsa mai multor comenzi la nivelul întreprinderii si faptul ca se lucra la o mica parte din capacitate nu este imputabil reclamantului si nici de natura sa fie acesta prejudiciat pentru culpa ce apartine fabricii.
Prin întâmpinare pârâta S.C. UMC S.A. a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat si mentinerea sentintei ca temeinica si legala întrucât în mod corect prima instanta a retinut din probele administrate ca unitatea nu a îndeplinit în mod cumulativ conditiile cerute de actul normativ aplicabil si ca atare în mod obiectiv nu a putut fi întocmita si depusa la timp documentatia privind încadrarea unor locuri de munca în conditii speciale.
Verificând legalitatea si temeinicia sentintei atacate prin prisma criticilor formulate, Curtea a retinut ca recursul este nefondat.
Potrivit art. 2 - (1) din HG nr. 1025/2003 „ Criteriile pentru încadrarea persoanelor în locurile de munca în conditii speciale sunt urmatoarele:
a) încadrarea locurilor de munca în grupa I de munca, anterior datei de 1 aprilie 2001;
b) desfasurarea activitatii în conditii speciale pe durata programului normal de lucru din luna respectiva numai în locurile de munca definite la art. 1 lit. a);
c) existenta la locurile de munca în conditii speciale a unor factori de risc care nu pot fi înlaturati, în conditiile în care s-au luat masurile tehnice si organizatorice pentru eliminarea sau diminuarea acestora, în conformitate cu legislatia de protectie a muncii în vigoare;
d) efecte asupra persoanelor din punct de vedere al securitatii si sanatatii în munca, datorate în exclusivitate unor cauze profesionale si înregistrate pe perioada ultimilor 15 ani;
e) efecte asupra capacitatii de munca si starii de sanatate, evaluate în baza datelor medicale înregistrate la nivelul cabinetelor medicale de întreprindere, de structurile medicale de medicina muncii sau la comisiile de expertizare a capacitatii de munca, pe perioada ultimilor 15 ani.
(2) Încadrarea persoanelor în locuri de munca în conditii speciale se va realiza în conditiile îndeplinirii tuturor criteriilor mentionate la alin. (1).”
Din probele administrate în mod corect prima instanta a retinut ca documentatia prevazuta de acest act normativ nu a putut fi finalizata întrucât societatea nu a mai desfasurat activitate la capacitatea normala, astfel ca nu întrunea toate cerintele ce trebuiau îndeplinite cumulativ, conform alin.2 al art. 2 mai sus citat.
Contrar celor sustinute de recurent, din depozitia martorului G.C., fost lider de sindicat pâna la data de 29.12.2007, rezulta ca s-a început procedura de încadrare a locurilor de munca în conditii speciale la Sectia Mecanica 6, însa în acea perioada erau foarte putine comenzi si se lucra doar câteva zile, sectia fiind mentinuta având produse pe stoc si din acest motiv mai mult de un an expertiza nu a putut fi finalizata.
Or, în conditiile în care nu s-a prestat o activitate productiva salariatii pârâtei care au lucrat pentru conservarea patrimoniul sau alte activitati administrative nu puteau fi încadrati în locuri de munca în conditii speciale pentru ca activitatea pe care ei o desfasurau oricum nu se încadra în acest fel de conditii .
Lipsa contractelor, ca problema de management contestata de recurent, excede prezentei cauze unde pot fi verificate doar îndeplinirea sau nu a cerintelor prevazute de HG nr. 1025/2003, respectiv a obligatiilor ce revin societatii intimate, conform metodologiei de încadrare a locurilor de munca în conditii speciale .
Separat de aceasta, conform art. (3) din HG 1025/2003 „ În cazul în care angajatorul nu declanseaza procedura de încadrare a locurilor de munca în conditii speciale, sindicatele reprezentative potrivit legii sau, dupa caz, reprezentantii angajatilor în cadrul comitetului de securitate si sanatate în munca ori responsabilul cu protectia muncii pot sesiza inspectoratele teritoriale de munca, care vor dispune verificarea locurilor de munca conform alin. (1) lit. c).”
În consecinta, solicitarea încadrarii în conditii speciale putea fi facuta si de catre sindicat nu numai de angajator, astfel ca în mod nejustificat se invoca si sub acest aspect, culpa societatii pentru nedepunerea în termenul prevazut de HG 1025/2003 a documentatiei prevazute de lege pentru încadrare a locurilor de munca în conditii speciale si cauzarea prejudiciului pretins de recurent.
În consecinta, constatând ca starea de fapt retinuta de prima instanta este în concordanta cu probele administrate si în speta s-a facut o corecta aplicare a dispozitiilor legale incidente, Curtea în baza art. 312 pct. 1 Cod procedura civila a respins recursul reclamantului ca nefondat, mentinând ca temeinica si legala sentinta atacata.