TITLU:
Începerea urmaririi penale. Procedura. Aplicarea în timp a legii procesual penale
C. proc. pen., art.228
Legea nr.356/2006, art. I pct.127, 128 si 129
Legea nr.281/2003, art. I pct.145
REZUMAT:
Este legala începerea urmaririi penale prin încheierea unui proces-verbal de sesizare din oficiu, câta vreme acesta este anterior intrarii în vigoare a Legii nr.356/2006, iar confirmarea procurorului de caz, trecuta în partea stânga a înscrisului, atesta ca acesta si-a însusit concluziile actului confirmat, chiar daca nu cuprinde o motivare expresa, detaliata.
(Tribunalul Bucuresti – Sectia I Penala, Decizia nr. 226/R din 9.02.2010, definitiva)
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PRESEDINTE: TÂRTAU LUMINITA SPERANTA
JUDECATOR: DRAGU MIHAELA
JUDECATOR: TOADER DANIELA
CONSIDERENTE:
Asupra recursului penal de fata:
Prin sentinta penala nr.199/20.11.2009 pronuntata de Judecatoria Cornetu, în temeiul art.300 Cod pr.pen., s-a restituit dosarul nr.3115/P/2007 la Parchetul de pe lânga Judecatoria Cornetu în vederea refacerii actului de sesizare.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre instanta de fond a retinut ca prin rechizitoriu nr.3115/P/2007 din 22.10.2009 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Cornetu inculpatul Z.M. a fost trimis în judecata sub aspectul savârsirii infractiunii prev. de art.86 alin.1 din OUG 195/2002 rep. si art.87 alin.1 din OUG 195/2002 rep. cu aplic. art.33 lit.b C.pen.
În fapt s-a retinut ca la data de 22.11.2003, orele 04,00 inculpatul dupa ce în prealabil consumase bauturi alcoolice si în conditiile în care nu poseda permis de conducere a condus autoturismul marca „Dacia 1310” cu nr. de înmatriculare B – 25 – FFV apartinând fratelui sau Z.D. pe raza comunei Domnesti, jud. Ilfov si datorita neîndemânarii în conducere, precum si a consumului de alcool a pierdut controlul volanului, a patruns pe contrasens lovindu-se de un copac, în cele din urma autovehiculul rasturnându-se.
În urma impactului numitul N.G.D., care se afla în autoturism, a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 18 zile de îngrijiri medicale, leziuni care, însa, nu i-au pus viata în pericol.
Conform buletinului de analiza întocmit în cauza a reiesit ca inculpatul la ora 06,50 prezenta o îmbibatie alcoolica de 0,85 grame %0, iar la ora 07,50 de 0,70 grame %0. Raportul de expertiza medico-legala privind interpretarea alcoolemiei a concluzionat ca la data de 20.11.2003 la ora 04,00 inculpatul putea avea o alcoolemie de circa 1,20 grame %0.
Pentru ca numitul N.G.D. nu a înteles sa formuleze plângere penala împotriva inculpatului sub aspectul savârsirii infr. prev. de art.184 alin.1 si 3 C.pen., iar numitul Z.D., fratele inculpatului, la rândul sau, nu a formulat plângere sub aspectul infr. prev. de art.210 C.pen., inculpatul Z.M. a fost scos de sub urmarire penala cu privire la aceste infractiuni.
Din examinarea actelor de urmarire penala efectuate de catre Parchetul de pe lânga Judecatoria Cornetu în dosarul 3115/P/2007 instanta fondului a constat o seria întreaga de deficiente.
Astfel, la data de 27.01.2004 I.P.J. Ilfov – SPR a dispus începerea urmarii penale fata de inculpatul Z.M. sub aspectul savârsirii infr. prev. de art. 78 alin. 1 din OUG 195/2002 (vechea reglementare a infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fara a poseda permis de conducere), dar ca situatie de fapt în procesul verbal de începere a urmarii penale s-a retinut pe lânga fapta de conducere fara permis si faptul ca respectivul se afla sub influenta bauturilor alcoolice prezentând o alcoolemie de 0,85g/l, respectiv 0,70g/l (fila 15 D.U.P.).
Mai mult decât atât, prin dispozitiile art. I pct. 145 din Legea 281/2003 de modificare a C.p.pen. al României a fost introdus art. 228 alin. 3/1 care stipuleaza: „rezolutia de începere a urmarii penale emisa de organul de cercetare penala se supune confirmarii motivate a procurorului care exercita supravegherea activitatii de cercetare penala, în termen de cel mult 48 de ore de la data începerii urmarii penale, organele de cercetare penala fiind obligate sa prezinte totodata si dosarul cauzei”, text în vigoare la data de 01.01.2004.
În raport de aceste dispozitii s-a constatat ca începerea urmarii penale s-a dispus prin proces verbal de începere a urmarii penale si nu prin rezolutie de începere a urmarii penale, iar masura dispusa de catre organele de politie la data de 27.01.2004 nu a fost confirmata de catre procuror conform dispozitiilor art. 228 alin. 3/1 C.p.pen.
Fata de aceasta situatie de nelegalitate s-a constatat în ceea ce priveste începerea urmarii penale ca actul de sesizare al instantei trebuie refacut si pus în acord cu dispozitiile legale în materie tinând cont ca si punerea în miscare a actiunii penale fata de inculpatul Z.M. sub aspectul savârsirii infr. prev. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 are acelasi caracter nelegal.
Din examinarea acelorasi acte de urmarire penala s-a constatat ca la data de 16.02.2004 organele de politie i-au adus la cunostinta acestuia înainte de a fi audiat ca este învinuit de comiterea infractiunilor de furt, distrugere, conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fara permis de conducere si cu o îmbibatie alcoolica în sânge ce depaseste limita legala, fapte prevazute de art.210 C.pen., 217 alin. 1 C.pen., art.78 alin. 1 si art.79 din OUG 195/2002, în conditiile în care fata de acesta la data respectiva nu era începuta urmarirea penala sub aspectul infractiunilor de furt, distrugere si conducere a unui autovehicul pe drumurile publice având o îmbibatie alcoolica peste limita legala, iar în ceea ce priveste infractiunea de conducere a unui autovehicul fara a poseda permis de conducere urmarirea penala dispusa de catre organele de politie nu era confirmata de catre procuror în conditiile art. 228 alin. 3/1 C.pr.pen. (fila 53 D.U.P.).
Totodata, s-a constatat ca la data de 05.10.2009 procurorul în mod nelegal a dispus începerea urmarii penale fata de inculpatul Z.M. sub aspectul savârsirii infr. prev. de art.87 alin. 1 din OUG 195/2002 în conditiile în care în cauza erau aplicabile dispozitiile art.121 – 122 alin.1 lit.d C.pen. privind prescriptia raspunderii penale tinând cont ca fapta fusese savârsita la data de 28.11.2003, iar de la acel moment, în speta, nu a fost realizat, în conditiile legii, nici un act prevazut de art. 123 C.pen. privind întreruperea cursului prescriptiei penale (fila 16 D.U.P.).
Fata de aspectele de nelegalitate s-a constatat de catre instanta fondului cu privire la urmarirea penala efectuata în cauza considera ca acestea, ca o consecinta logica, se transmit si actului de sesizare a instantei, iar neregularitatea rezultata nu poate fi înlaturata prin alt mod decât prin restituirea dosarului la Parchetul de pe lânga Judecatoria Cornetu, în vederea refacerii respectivului act.
Împotriva acestei hotarâri a declarat recurs Parchetul de pe lânga Judecatoria Cornetu criticând solutia pentru nelegalitate si netemeinicie, sub trei aspecte:
-primul se refera la gresita interpretare a dispozitiilor art.228 alin.3 Cod pr.pen., cu privire la posibilitatea organului de urmarire penala de sesizare din oficiu, procesul-verbal încheiat constitut act de începere a urmaririi penale; astfel, se critica de catre parchet decizia instantei cu privire la aplicarea si interpretarea acestor dispozitii legale în conditiile în care alin.3 al. art.228 a fost abrogat prin Legea 356/2006, iar procesul-verbal încheiat de Serviciul Politie Rutiera din cadrul Politiei Ilfov este din 27.01.2004.
-cea de a doua critica se refera la confirmarea începerii urmaririi penale care conform hotarârii atacate nu a existat, parchetul sustinând ca pe procesul verbal de începere a urmaririi penale este confirmata începerea urmaririi penale si chiar daca nu a fost o motivare expresa, modalitatea în care s-a facut aceasta confirmare denota faptul ca procurorul de caz si-a însusit concluziile procesului verbal.
-cea de a treia critica vizeaza gresita sustinere a instantei fata de împrejurarea ca procurorul a dispus începerea urmaririi penale pentru o infractiune pentru care erau aplicabile dispozitiile prescriptiei raspunderii penale; or, în atare situatie se apreciaza ca judecatorul fondului avea posibilitatea sa dispuna cu privire la aceasta chestiune pe fond, fara sa se constituie într-un motiv de restituire.
Examinând hotarârea recurata prin prisma motivelor de recurs invocate cât si din oficiu conform art.385/6 al.3 Cod pr.pen., Tribunalul constata fondat recursul declarat, pentru urmatoarele considerente:
Reevaluând actele si lucrarile dosarului Tribunalul va constata ca Judecatoria Cornetu a fost sesizata prin rechizitoriul nr.3115/P/2007 din 22.10.2009 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Cornetu cu privire la inculpatul Z.M., trimis în judecata sub aspectul savârsirii infractiunii prev. de art.86 alin.1 din OUG 195/2002 rep. si art.87 alin.1 din OUG 195/2002 rep. cu aplic. art.33 lit.b C.pen.
Analizând recursul în limitele acestuia instanta de control judiciar se va aplica asupra analizei motivelor ce au stat la baza restituirii dispuse în cauza.
Se constata astfel, ca în cauza pentru faptele savârsite în data de 20.11.2003, s-a început urmarirea penala prin procesul-verbal întocmit de Serviciul Politie Rutiera din cadrul Politiei Ilfov la data de 27.01.2004.
Prima chestiune care se constituie de altfel si într-o critica formulata de recursul parchetului se refera chiar la actul care constituie începutul urmaririi penale. Rationamentul instantei de fond fata de necesitatea începerii urmaririi penale prin rezolutie motivat de interventia Legii 281/2003 este nefundamentat, aspect ce rezulta din analiza unitara si literara a dispozitiilor art.228 Cod pr.pen.
Astfel, se observa ca Legea 281/2003 modifica dispozitiile alin.1 si 2 ale art.228 Cod pr.pen., introducând obligativitatea ca organul de urmarire penala sa dispuna prin rezolutie începerea urmaririi penale.
Totusi, alineatul 3 al aceluiasi articol care prevede ca, organul de urmarire penala, atunci când se sesizeaza din oficiu, încheie un proces verbal care constituie actul de începere a urmaririi penale, ramâne în vigoare pâna la aparitia Legii 356/2006 care îl abroga.
În atare situatie, se poate observa, prin raportare la momentul 27.01.2004, ca data a încheierii procesului verbal de începere a urmaririi penale de catre Serviciul Politie Rutiera din cadrul Politiei Ilfov, care s-a sesizat din oficiu, exista aceasta posibilitate, fiind anterior aparitiei Legii 356/2006.
Consideram în concluzie, ca interpretarea facuta de instanta de fond vizând dispozitiile art.228 Cod pr.pen., în evolutia istorica a continutului normativ este una gresita si care nu poate conduce la o solutie de restituire.
Al doilea aspect învederat în recurs se refera la lipsa confirmarii acestui proces verbal de începere a urmaririi penale.
Este adevarat, ca alineatul 3/1 al art.228 Cod pr.pen., atât în varianta introdus prin Legea 281/2003 cât si în cea modificata în Legea 356/2006, prevede obligativitatea confirmarii motivate a procurorului, în ceea ce priveste rezolutia ori, dupa caz (la momentul 2004), a procesului verbal de începere a urmaririi penale.
Din analiza acestui act de urmarire penala existent la fila 15 din dosarul de urmarire penala, se poate constata ca în partea din stânga a înscrisului exista o confirmare a procurorului de caz.
Este adevarat, ca aceasta confirmare nu este una motivata expres, detaliat însa, în conditiile în care procurorul de caz a convenit sa confirme actul organului de urmarire penala apare ca o chestiune de logica ca si-a însusit concluziile procesului verbal.
Or, a dispune într-o cauza ce vizeaza o fapta savârsita în anul 2003 o restituire cu aceasta motivare echivaleaza cu o modalitate de exploatare excesiva a principiului formalismului care, indubitabil va conduce la o tergiversare nejustificata a procesului penal.
În fine, cu privire la ultima critica referitoare la intervenirea prescriptiei raspunderii penale pentru infractiunea prev. de art.87 alin.1 din OUG 195/2002, Tribunalul o va aprecia întemeiata considerând ca în nici un caz instanta de fond nu trebuia sa adopte o solutie de restituire a dosarului pentru acest considerente.
Odata cu solutionarea pe fond a cauzei judecatorul fondului putea, în conditiile în care erau aplicabile dispozitiile privind prescriptia raspunderii penale, sa dispuna cu privire la aceasta chestiune.
În raport de toate aceste aspecte, Tribunalul va aprecia ca solutia instantei de fond referitoare cauzei în vederea refacerii urmaririi penale este una nelegala si netemeinica, cu mentiunea ca în ceea ce priveste calea de atac vis-a-vis de o eventuala solutie de restituire aceea este recursul, solutia nefiind definitiva asa cum o atesta minuta hotarârii pronuntate si dispozitivul acesteia.
Drept urmare, în temeiul art.385/15 pct.2 lit.c Cod pr.pen., Tribunalul va admite recursul declarat de Parchetul de pe lânga Judecatoria Cornet, va casa sentinta penala recurata si va trimite cauza la aceeasi instanta în vederea continuarii judecarii.
În baza art.192 alin.3 Cod pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor ramâne în sarcina acestuia, iar onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 25 lei, stabilit conform Protocolului pentru studierea dosarului, se avanseaza din fondurile Ministerului Justitiei si Libertatilor Cetatenesti.
DISPOZITIV:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lânga Judecatoria Cornetu împotriva sentintei penale nr.199/20.11.2009 pronuntata de Judecatoria Cornetu.
Caseaza sentinta penala recurata si trimite cauza la aceeasi instanta în vederea continuarii judecarii.
Cheltuielile judiciare avansate de stat ramân în sarcina acestuia, iar onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 25 lei se avanseaza din fondurile Ministerului Justitiei si Libertatilor Cetatenesti.
Definitiva.
Pronuntata în sedinta publica, azi 09.02.2010.