2. Încetarea masurii de protectie speciala a plasamentului. Conditia sa fi încetat riscul de abuz ori neglijare în domiciliul parintilor – art.68 alineat 2 din Legea nr.272/2004
Masura de protectie speciala a plasamentului la asistent maternal profesionist poate înceta la modificarea împrejurarilor care au determinat instituirea sa. Daca masura s-a dispus în situatia prevazuta de art. 56 litera „c” din Legea nr.272/2004 trebuie sa se stabileasca disparitia riscului de abuz sau neglijare în domiciliul parintilor.
Curtea de Apel Iasi, Decizia civila nr.16 din 5 februarie 2009
Dosar nr. 5848/99/2008
Art. 56 litera „c”, 68 alineat (2) si 89 din Legea nr.272/2004
Prin sentinta civila 1701 din 31.10.2008 Tribunalul Iasi a respins cererea formulata de reclamanta G.P. în contradictoriu cu pârâta Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Iasi.
Pentru a se pronunta astfel, tribunalul a retinut ca din relatia de casatorie a sotilor G.M. si G.P. au rezultat 4 copii:M., G.,A. si M.M.. Prin sentintele civile nr. 1789, 1790, 1791 si 1792 din 28.09.2007 Tribunalul Iasi a dispus pentru cei 4 copii înlocuirea plasamentului în regim de urgenta cu masura plasamentului la asistenti maternali profesionisti T.E. si T.S., retinându-se ca cei patru copii ai familiei G. au fost neglijati si au suportat abuzuri din partea parintilor: erau frecvent încuiati în casa si ambii parinti plecau de acasa, iar la data de 02.07.2007 o echipa din cadrul Serviciului pentru situatii de urgenta din cadrul Directiei de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Iasi s-a deplasat în comuna M. pentru a evalua situatia copiilor familiei G. si a constatat ca trei dintre copiii erau încuiati în casa iar minorul G. si minora M.M. erau legati de paturi cu lanturi. Pârâtii locuiau într-un imobil nou construit, nefinalizat, fara racordare la energie electrica.
Instanta a retinut lipsa de preocupare a parintilor fata de educatia copiilor lor si ca nu au reusit sa gaseasca nici o solutie de supraveghere a copiilor în timp ce plecau de acasa, considerând firesc sa-i lase încuiati si chiar legati cu lanturi de pat, ceea ce demonstreaza ca niciunul dintre parinti nu îndeplineste conditiile minime pentru a asigura cresterea, îngrijirea si educarea copiilor. Situatia materiala precara a parintilor si faptul ca locuiesc în mediul rural nu pot justifica un asemenea comportament fata de copii.
Tatal copiilor a fost condamnat definitiv pentru infractiunile de lipsire de libertate în mod ilegal si rele tratamente aplicate minorilor G.M.M. si G.G., fiindu-i interzise drepturile prevazute de art. 64 lit. d si e C.pen. pentru o perioada de 5 ani, prin sentinta penala nr. 51 din 14.01.2008 pronuntata de Judecatoria Iasi (filele 17-20 dosar).
În perioada plasamentului reclamanta a vizitat periodic copiii, asa cum rezulta din referatul întocmit de pârâta, manifestându-si constant dorinta reintegrarii în familie a acestora.
Din referatul de ancheta sociala efectuat de Primaria comunei M. rezulta ca nu s-au produs modificari substantiale în ceea ce priveste conditiile de locuit pe care le ofera locuinta reclamantei, imobilul fiind în continuare nefinisat si neracordat la curent electric. În prezent reclamanta este încadrata în munca, asa cum rezulta din adeverinta eliberata de S.C. „C.C.” S.R.L. Iasi (fila 10 dosar), realizând un venit lunar de 510 lei.
Pârâta Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Iasi, prin referatul de situatie si raportul psiho-social întocmite, arata ca împrejurarile care au determinat luarea masurilor de protectie nu s-au modificat, ca minorii sunt bine îngrijiti în familia asistentului maternal si ca desi mama manifesta interes constant pentru situatia copiilor nu se impune încetarea masurii plasamentului pâna la definitivarea cercetarilor penale ce fac obiectul dosarului nr. 9208/P/2007 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Iasi.
Fata de toate cele retinute tribunalul a constatat ca actiunea formulata de reclamanta G.P. este nefondata.
Potrivit dispozitiilor art. 68 alin. 2 din Legea nr. 272/2004 în cazul în care împrejurarile care au stat la baza stabilirii masurilor de protectie speciala dispuse de comisia pentru protectia copilului sau instanta judecatoreasca s-au modificat, directia generala de asistenta sociala si protectia copilului este obligata sa sesizeze comisia sau instanta în vederea modificarii sau încetarii masurii. Potrivit dispozitiilor al. 3 al aceluiasi articol, dreptul de sesizare prevazut de aliniatul 2 apartine si parintilor. Având în vedere ca masurile de plasament pentru cei doi copii au fost luate de Tribunalul Iasi, competenta de solutionare a cererii de încetare a masurilor de protectie speciala apartine tot acestei instante în baza dispozitiilor art. 124 din Legea nr. 272 /2004.
Din probatoriul administrat în cauza rezulta ca - desi mama copiilor doreste sa-si asume responsabilitatile parintesti cu privire la cei patru copii si sustine ca dispune de conditii materiale si morale pentru a asigura o buna crestere, îngrijire si educare a acestora - împrejurarile care au determinat luarea masurilor de protectie speciala pentru copii nu s-au modificat, astfel încât sa nu mai subziste ratiunile pentru care au fost luate aceste masuri.
A constatat tribunalul ca singura modificare în situatia materiala a familiei o constituie faptul ca în prezent reclamanta este încadrata în munca, realizând un venit lunar constant, însa conditiile de locuit nu s-au schimbat.
Ceea ce determina - însa - convingerea instantei ca interesul superior al copiilor impune mentinerea masurilor de protectie speciala îl constituie faptul ca - asa cum rezulta din adresa nr. 9208/P/ 2007 din 30.08.2008 emisa de Parchetul de pe lânga Judecatoria Iasi - reclamanta are calitatea de învinuita în dosarul penal cu numarul de mai sus si este cercetata pentru savârsirea infractiunilor prevazute de art. 189 si 306 C.pen., dosar aflat în lucru la procuror din data de 07.07.2008 cu propunere de trimitere în judecata, dupa data de înregistrare a dosarului rezultând ca obiectul cercetarilor îl constituie aceleasi fapte pentru care a fost condamnat penal tatal copiilor.
Fara a neglija principiul constitutional al prezumtiei de nevinovatie, instanta a considerat ca - atât timp cât exista cele mai mici indicii ca sanatatea, integritatea fizica sau psihica a minorilor ar putea fi puse în pericol prin acte sau fapte ale mamei - principiul interesului superior al copilului, consacrat prin Legea nr. 272/2004, prevaleaza si se impune mentinerea masurilor de protectie speciala instituite pentru cei patru copiii, cel putin pâna la finalizarea cercetarilor penale care o privesc pe reclamanta.
Împotriva sentintei a declarat recurs reclamanta G.P., criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
În motivarea recursului, ea arata ca tribunalul a interpretat gresit legea, ceea ce atrage incidenta punctului 9 al art.304 Cod procedura civila. Recurenta sustine ca prima instanta a analizat doar conditiile de locuit pe care le ofera, ignorând legaturile afective cu minorii, ce nu pot fi realizate în familia asistentului maternal.
Recurenta învedereaza ca nu a avut o comportare abuziva fata de copii, spre deosebire de tatal acestora, care a si fost condamnat definitiv. Ea sustine ca nu se putea trece peste raportul psiho-social întocmit de pârâta, din care rezulta ca dânsa este preocupata de starea copiilor. Din acelasi act reiese – pretinde recurenta – ca minorii manifesta siguranta si atasament pentru ea si doresc reîntregirea familiei, considerând plasamentul ca o masura temporara si manifestând speranta ca vor reveni în domiciliul mamei.
G.P. arata ca tribunalul a interpretat selectiv principiul constitutional al prezumtiei de nevinovatie, mentinând o stare anormala cu privire la copii. Recurenta contesta si retinerea de prima instanta a lipsei garantiilor morale din partea mamei sale, sustinând ca aceasta din urma si-a crescut copiii fara ajutor din partea statului.
În recurs s-au depus acte, conform art.305 Cod procedura civila.
Examinând actele si lucrarile dosarului, Curtea constata ca recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în cele ce urmeaza:
Legea nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului stabileste – în deplin acord cu instrumentele internationale la care România este parte – ca principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile si deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritatile publice si de organismele private autorizate, precum si în cauzele solutionate de instantele judecatoresti. Potrivit articolului 2 alineat (2) din lege principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legatura cu drepturile si obligatiile ce revin parintilor copilului.
În speta, masura de protectie speciala a plasamentului la asistent maternal profesionist pentru cei patru copii ai recurentei G.P. s-a luat motivat de neglijarea acestora si de supunerea la abuz din partea ambilor parinti, minorii aflându-se în situatia reglementata de articolul 56 litera „c” din Legea nr.274/2004. Curtea de apel retine ca judicios a stabilit tribunalul ca nu poate fi primita cererea reclamantei de încetare a masurii de protectie speciala, prima instanta interpretând si aplicând corect dispozitiile legale relevante. Tribunalul a observat interesul manifestat de mama pentru copii, dar întemeiat a dat prioritate interesului superior al copiilor, de a nu fi supusi riscului de neglijare si abuz (în sensul articolului 89 din Legea nr.272/2004) pe care l-ar presupune revenirea lor - în acest moment - în domiciliul mamei. Fara a aduce atingere prezumtiei de nevinovatie, de care G.P. beneficiaza, la evaluarea riscului nu se poate ignora ca recurenta a fost trimisa în judecata, prin rechizitoriul Parchetului de pe lânga Judecatoria Iasi, pentru 2 infractiuni de lipsire de libertate în mod ilegal, în forma continuata, în concurs ideal cu doua infractiuni de rele tratamente, parti vatamate fiind G.M. si G.G.
Curtea de apel mai retine ca plasamentul este conceput ca o masura de protectie cu caracter temporar (astfel rezultând chiar din definitia masurii, de la articolul 58 din Legea nr.272/2004), dar ca încetarea plasamentului nu se poate dispune decât în momentul încetarii riscului de abuz si neglijare, aceasta conditie nefiind îndeplinita în prezent în ce-i priveste pe cei patru copii ai recurentei.
Raportat considerentelor expuse Curtea, în aplicarea art.312 alineat 1 teza a II-a Cod procedura civila a respins recursul, mentinând sentinta civila nr.1701/31 octombrie 2008 a Tribunalului Iasi.