Prin sentinta penala nr.84/16.06.2009 pronuntata de Judecatoria Târnaveni în dosarul nr.989/323/2007, s-a dispus în baza art. 9 alin. 1 lit.g din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 74 lit. a, c Cod penal si art. 76 alin. 1, lit. d Cod penal, condamnarea inculpatului Xx la pedeapsa de 6 (sase) luni închisoare pentru savârsirea infractiunii de evaziune fiscala.
În baza art. 81 din Codul penal s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe o durata de 2 ani si 6 luni, reprezentând termen de încercare stabilit în conditiile art. 82 alin. 1 Cod penal, iar în baza art. 359 Cod pr. penala s-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 Cod penal, cu privire la savârsirea din nou a unei infractiuni în cursul termenului de încercare.
A fost privat inculpatul de exercitiul drepturilor civile prevazute de art. 64 lit.a teza a II-a si lit.b din Codul penal, pe durata si în conditiile prev. de art. 71 alin. 1 si 2 Cod penal, pedeapsa ce va fi suspendata în conditiile art. 71 alin. 5 Cod penal.
În baza art. 14 alin. 1, 2 si alin. 3 lit.b si art. 346 alin. 1 Cod pr. penala, raportat la art. 998 Cod civil, s-a admis în parte actiunea civila formulata de partea civila BANCA DE EXPORT – IMPORT A ROMÂNIEI EXIMBANK SA, si a fost obligat inculpatul la plata sumei de 16.232,72 lei catre partea civila BANCA DE EXPORT – IMPORT A ROMÂNIEI EXIMBANK SA, cu titlul de despagubiri civile.
În baza art. 349 si art. 191 alin. 1 Cod pr. penala a fost obligat inculpatul la plata sumei de 550 lei cu titlul de cheltuieli judiciare catre stat.
În considerente s-a aratat ca în data de 14 aprilie 2004 s-a încheiat între SC Eximbank SA si SC Com Ardeleana SRL contractul de credit nr. 13/DRC/2004, prin care s-a acordat societatii un credit în lei în suma de treizecimiliarde lei în vederea finantarii productiei, contractul fiind modificat ulterior prin actele aditionale încheiate de parti.
Având în vedere nerambursarea creditului la termenul stabilit, s-a procedat în temeiul prevederilor din Codul de procedura fiscala la recuperarea creantei, fiind instituit sechestru asupra bunurilor mobile proprietatea debitoarei SC Com Ardeleana SRL, potrivit procesului verbal nr. 3/23 ianuarie 2006. Prin acelasi act, a fost numit custode inculpatul Xx, acesta având la acea data si calitatea de administrator al firmei.
Existând anumite suspiciuni ale creditoarei cu privire la înstrainarea unor bunuri, creditoarea a procedat la inventariere si cercetarea actelor contabile, în perioada 14 iunie 2006-16 iunie 2006, ocazie cu care s-a constatat ca în perioada ulterioara instituirii sechestrului, anumite bunuri au fost înstrainate de catre debitoare fara a avea acordul creditorului în acest sens, astfel încât partea vatamata si civila a formulat plângere penala.
Situatia de fapt retinuta de instanta si vinovatia inculpatului au fost pe deplin dovedite prin mijloacele de proba administrate în cauza.
Fiind audiat în cursul urmaririi penale, inculpatul a recunoscut ca a înstrainat unele bunuri din marfa aflata pe stocul societatii, mentionând ca unele bunuri aflate sub sechestru au fost înstrainate pentru a se obtine sumele necesare achitarii salariatilor si a energiei electrice, în vederea continuarii activitatii de productie a societatii si cu speranta de a putea reconstitui stocurile existente la data de 23 ianuarie 2006 cu marfurile care au facut obiectul sechestrului.
Cu ocazia audierii din cursul cercetarii judecatoresti, inculpatul a aratat în fata instantei ca îsi mentine declaratia data în cursul urmaririi penale, însa cu unele precizari, respectiv arata ca procesul verbal de sechestru din 23 ianuarie 2006 nu a fost semnat de catre el, situatia contabila si gestiunea firmei erau în dezordine, dupa încheierea procesului verbal de sechestru s-au mai efectuat operatiuni în gestiunea firmei însa nu se considera raspunzator de aceste operatiuni întrucât nu a semnat procesul verbal de sechestru si nu a dat nici un fel de dispozitie de înstrainare a bunurilor. Se mai arata ca în actele care prezentau anumite nereguli aplica o semnatura discreta pentru a fi avute în vedere în mod special de subalterni, nu a contestat procesul verbal de sechestru întrucât nu l-a semnat si nu a intervenit pentru a stopa înstrainarea unor bunuri întrucât erau necesare plata salariilor si a utilitatilor, pe de alta parte unele bunuri înstrainate au fost recuperate.
Din declaratia martorului Xx, a reiesit ca orice act financiar – contabil era repartizat de catre inculpat, acesta din urma punând rezolutia si dispunând repartizarea pe compartimente a actelor.
Din expertiza contabila efectuata în cauza a reiesit ca bunurile cuprinse în tabelul 21, în valoare totala de 7.344,17, tabelul 23, în valoare totala de 10.546,19 lei, tabelul 24, în valoare totala de 5.380,80 lei si tabelul 25, în valoare totala de 8.888,55 lei, existente în stoc si sechestrate la data de 23 ianuarie 2006, au fost descarcate din gestiune si facturate în datele de 31 ianuarie 2006, 31 martie 2006, 07 aprilie 2006, 26 mai 2006, perioada de timp în care inculpatul a îndeplinit functia de administrator al SC Com Ardeleana SRL si fiind totodata custode al bunurilor sechestrate, numit prin procesul verbal încheiat.
În drept, fapta inculpatului care, în calitate de administrator al SC Com Ardeleana SA si custode al bunurilor sechestrate potrivit procesului verbal de sechestru nr. 3 din data de 23 ianuarie 2006, a înstrainat bunuri sechestrate de catre creditoarea SC Eximbank SA, fara solicitarea sau acordul creditoarei, întruneste elementele constitutive ale infractiunii de evaziune fiscala, prevazuta de dispozitiile art. 9 alin. 1 lit.g din Legea nr. 241/2005.
Sub aspectul individualizarii pedepsei aplicate inculpatului pentru infractiunea retinuta în sarcina sa, instanta de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevazute de art. 72 Cp, respectiv limitele de pedeapsa prevazute de textele incriminatoare în partea speciala a Codului penal, gradul de pericol social concret al faptei, de persoana inculpatului, care în declaratiile date a recunoscut sub anumite aspecte savârsirea infractiunii, de vârsta acestuia, de împrejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala. S-a avut în vedere faptul ca inculpatul este la primul conflict cu legea penala, neavând antecedente penale, fiindu-i astfel aplicabile dispozitiile art. 74 lit. a, c Cod penal si art. 76 alin. 1, lit. d Cod penal.
Fata de aceste aspecte, instanta de fond a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsa cu închisoarea în cuantum orientat sub minimul special prevazut de lege.
În ceea ce priveste modalitatea de executare a pedepsei în raport de criteriile anterior mentionate si apreciind ca scopul pedepsei va putea fi atins chiar si fara privarea de libertate a inculpatului, instanta a dispus în temeiul art. 81 Cod penal suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani la care va fi adaugata durata pedepsei ce va fi aplicata inculpatului prin prezenta, termen stabilit în conditiile art. 82 Cod penal. S-a facut aplicarea disp. art. 71, 64 lit.a teza a II-a si lit.b Col penal.
În ceea ce priveste pedeapsa accesorie, instanta de fond a retinut ca natura faptelor savârsite si ansamblul circumstantelor personale ale inculpatului au condus la concluzia ca se impune complinirea functiei de eliminare, specifica pedepsei principale, prin îndepartarea inculpatului de la activitatile care presupun responsabilitatea sa civica ori exercitiul autoritatii, prin interzicerea exercitarii drepturilor de natura electorala, pedeapsa ce va fi însa suspendata în conditiile art. 71 alin. 5 Cod penal.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanta de fond a constatat ca cererea partii civile Banca de Export – Import a României Eximbank SA este fondata în parte. Partea vatamata s-a constituit parte civila în cursul urmaririi penale si ulterior, în termen legal, în fata instantei de judecata, cu suma de 64.453,09 lei reprezentând contravaloarea bunurilor înstrainate de sub sechestru si majorari de întârziere.
Din cuprinsul expertizei contabile administrate, a reiesit ca bunurile cuprinse în tabelele 21, 23, 24, si 25 au fost descarcate din gestiune si facturate în datele de 31 ianuarie 2006, 31 martie 2006, 07 aprilie 2006, 26 mai 2006. Dintre acestea, bunurile cuprinse în tabelele 23 si 24 au fost recuperate în totalitate, cu facturile 03855347/2006 si 9475321/2006, astfel încât, în baza art. 14 alin. 1, 2 si alin. 3 lit.b si art. 346 alin. 1 Cod pr. penala, raportat la art. 998 Cod civil, a obligat pe inculpat la plata sumei de 16.232,72 lei, conform valorilor cuprinse în tabelele 21 si 25, catre partea civila Banca de Export – Import a României Eximbank SA, cu titlul de despagubiri civile.
Vazând si disp. art. 191 alin. 1 Cod pr.penala, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Împotriva sentintei penale indicate a declarat apel inculpatul apelant Xx, solicitând desfiintarea integrala a acesteia, iar în rejudecare achitarea sa de sub acuza infractiunii de evaziune fiscala prev.de art. 9 alin. 1 lit.g din Legea nr. 241/2005, în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod pr.penala si respingerea actiunii civile formulate în cauza de catre Eximbank SA, cu cheltuieli de judecata.
În considerente, inculpatul a aratat ca instanta de fond nu i-a analizat apararea formulata cu ocazia audierii, constând în aceea ca bunurile în litigiu nu i-au fost predate personal în custodie, procesul-verbal de sechestru din 23.01.2006 nefiind semnat de el, masura sechestrului s-a aplicat nelegal, fara a se proceda la identificarea bunurilor existente în magazia unitatii la data respectiva 23.01.2006, procedându-se doar la valorificarea unei liste întocmite cu peste 4 luni în urma, care nu mai corespundea situatiei reale, situatia contabila si gestiunea erau în dezordine la societate si vechea conducere nu i-a predat inculpatului un proces-verbal cu patrimoniul firmei, personal inculpatul nu a dispus înstrainarea bunurilor firmei, facturile purtând semnaturile altor angajati. Nu în ultimul rând, apelantul a aratat ca deciziile din firma erau luate exclusiv de sotul asociatei unice, Xx, respectiv Xx, cel care a hotarât înstrainarea unor produse, fara consultarea inculpatului.
Fapta dedusa judecatii a fost încadrata gresit cât timp masurile de executare silita mobiliara au avut în vedere un contract comercial de credit, neexistând nici o referire la impozitele si taxele datorate bugetului de stat sau local. Astfel, încadrarea juridica este nelegala, corecta fiind o alta încadrare, cea a infractiunii de sustragere de sub sechestru prev.de art.244 alin.1,2 Cod penal. Însa nici elementele constitutive ale acestei infractiuni nu sunt întrunite cât timp bunul nu a fost legal sechestrat, în acceptiunea art.411 Cod pr.civila, masura sechestrului putând fi aplicata doar de instanta de judecata, la cererea creditorului si fiind pusa în executare de executorul judecatoresc, dupa identificarea si evaluarea bunurilor, cu acordul partilor.
Pentru creantele fiscale, procedura sechestrului e prev.de art.133 si 150 din Codul de pr.fiscala, teritorial era competent organul de executare de la sediul debitorului, care este cel din Cluj, nu din Bucuresti si doar când exista pericol de înstrainare sau sustragere se poate trece la indisponibilizare sau executare. Daca bunurile au fost anterior sechestrate, executorul este obligat sa verifice daca acestea se gasesc la locul sechestrului si daca au fost substituite sau degradate. Altfel, raspunde doar persoana culpabila. Daca una din persoanele prezente la sechestru lipseste, trebuie sa se faca mentiune.
Contrar prevederilor legale, procesul-verbal nu a fost întocmit la sediul societatii din Târnaveni, bunurile nu au fost identificate si evaluate în concret, în prezenta reprezentantilor societatii, iar inculpatul nu a fost desemnat legal custode al bunurilor, nefiindu-i predate si nesemnând de primire.
Faptic, apelantul a aratat ca prin sentinta penala nr.84/2009 pronuntata de Judecatoria Târnaveni s-a dispus condamnarea sa penala la 6 luni închisoare cu suspendare conditionata a executarii pedepsei în baza prevederilor art. 9 alin.1 lit.g din Legea nr.241/2005, cu aplic art.74 lit.a,c C.pen.pentru savârsirea infractiunii de evaziune fiscala.
În fapt, s-a retinut ca în calitate de administrator al S.C.”Comardeleana” SA si custode al bunurilor sechestrate potrivit procesului verbal de sechestru nr.3 din 23 ianuarie 2006, a înstrainat bunurile sechestrate de catre creditoarea S.C.EXIMBANK S.A. fara solicitarea sau acordul creditoarei.
are trebuie sa semneze si sa faca o mentiune „(...)de primire a bunurilor în pastrare”.
atrage raspunderea numai în situatia dovedirii culpei persoanei raspunzatoare;
În perioada 01.11.2005 – 24.07.2006 a detinut functia de administrator la S.C. COMARDELEANA S.A.. Dupa aceasta data, la Tribunalul Comercial Mures, s-a dispus deschiderea procedurii de insolventa a societatii, prin care a fost numit lichidator S.C. GENERAL MIR CONSULT S.R.L., din Tg Mures.
Desi în nenumarate rânduri, verbal si prin adresele nr. 5111/16.12.2005, si 695/14.03.2006 a solicitat asociatului unic predarea pe baza de inventar a patrimoniului societatii de catre vechea conducere, fostul administrator si directorul economic au refuzat acest lucru.
A solicitat în scris asociatei societatii sa dispuna inventarierea patrimoniului si întocmirea unui proces verbal de predare semnat de fostii administratori, catre subsemnatul, acest lucru nu s-a realizat, ceea ce a condus la situatia în care el nu a preluat acest patrimoniu.
Mai mult decât atât, activitatea de administrare directa era realizata de catre sotul asociatei, Xx, cel care decidea fara a-l informa sau a-l consulta.
S.C. COMARDELEANA S.A a încheiat contractul de credit nr. 13/ARC/2004 prin care a fost primita împrumut suma de 3 miliarde lei de la EXIMBANC. Contractul a fost semnat de fostul administrator si confirmat de d-l Petre Giurca sotul asociatului unic, fiind datat cu 30.09.2005. Despre continutul acestui contract eu nu am avut cunostinta, nefiindu-mi niciodata prezentat.
La data de 30.09.2005, anterior desemnarii ca administrator, la sediul societatii, s-a efectuat o inventariere a stocurilor de marfa, în prezenta asociatei societatii Xx si a sotului ei, Xx. Cu acest prilej a fost întocmita o lista care a fost înregistrata la societate. Întrucât S.C. COMARDELEANA S.A nu a restituit împrumutul catre EXIMBANC S.A. respectiv suma de 3 miliarde lei, a fost declansata executarea silita la 5/04.01.2006, prin comunicarea somatiei de plata.
În data de 17.01.2006, executorul fiscal, Xx, de la EXIMBANC s-a prezentat la sediul S.C.Com Ardeleana SRL, pentru instituirea unui sechestru asupra bunurilor mobile proprietatea debitoarei. Fara a proceda in concret la identificarea si evaluarea bunurilor care se aflau în patrimoniul societatii comerciale, executoarea a preluat pur si simplu lista cu inventarul din 30.09.2005, cu scopul de a proceda la indisponibizarea marfurilor care fusesera înscrise cu câteva luni în urma în stocul de marfuri al societatii. A fost avertizata asupra faptului ca aceasta lista nu corespunde stocului real, dar nu a luat în considerare aceasta obiectiune.
Executoarea a plecat apoi la Bucuresti, unde a redactat un proces verbal de sechestru având nr.3/23.01.2006 în care a invocat prev.art.133 alin.3 si art.150 din Codul de procedura fiscala dispunând sechestrarea bunurilor mobile ale societatii debitoare. A sustinut ca i-a fost comunicata somatia la 04.01.2006 , dar nu a platit suma datorata.
A mentionat ca sunt sechestrate bunurile care au fost în magazia unitatii la 30.09.2005, conform procesului verbal întocmit la acea data, fara a mai verifica daca erau si la data respectiva, 23.01.2006.
Desi a mentionat în procesul verbal ca el ar fi fost desemnat custode al bunurilor sechestrate, nu i s-a adus la cunostinta acest lucru, si nu a semnat procesul verbal de sechestru.
Conducerea societatii a atentionat-o pe d-na Xx cu privire la faptul ca a preluat o lista cu situatia stocurilor la data de 30.09.2005, pe care a folosit-o la întocmirea procesului verbal nr. 3/23.01.2006 cu toate ca bunurile enumerate, la acel moment nu mai erau în magazie. Aceasta a recunoscut implicit acest fapt ulterior, când a întocmit un nou proces-verbal.
Din septembrie 2005, pâna în 23.01.2006, au avut loc miscari în magazia de produse finite a debitoarei. Personal a refuzat sa preiau bunuri în custodie pentru faptul ca nu avea controlul asupra acestora, singurul care avea drept de decizie fiind Xx, sotul asociatei unice, Xx.
Aceasta lista a fost semnata de d-l Xx. Din continutul procesului verbal a rezultat clar ca din partea debitoarei nimeni nu a semnat acest proces verbal (alaturat anexam procesul verbal). În lista anexa nr.1 a fost indicat numele lui, dar el nu a semnat aceasta lista..
În mod corect, executorul trebuia sa identifice bunurile si, daca mai erau în magazie, sa le predea pe baza de semnatura în custodia unei persoane, respectiv d.-nului Xx, cel care a fost prezent în 17.01.2006.
În aceste conditii, masura sechestrului din data de 23.01.2006, nu a respectat conditiile legale, pentru ca nu s-a procedat în concret la sechestrarea bunurilor la data respectiva. În aprecierea sa, procedând astfel, executorul judecatoresc a urmarit ca cineva personal sa raspunda pentru restituirea creditului, o alta persoana decât asociata unica, în conditiile în care acest credit a fost acordat cu multa usurinta de catre Eximbank, fiind cunoscuta starea financiara grava a societatii si faptul ca era imposibila rambursarea lui. Astfel, vechea conducere a S.C. Com Ardeleanca S.R.L. Târnaveni, desi a fost somata circa 12 luni pentru rambursarea creditelor, nu au gasit resurse pentru a restitui datoria. Cu toate acestea, pentru ei nu s-a gasit procedura legala de sechestrare a bunurilor mobile si imobile a societatii. Abia ulterior dupa desemnarea lui ca administrator a fost initiata masura sechestrului, fara însa a i se aduce la cunostiinta. Se cunostea foarte bine faptul ca el nu a preluat pe baza de inventar patrimoniul societatii, dar, cu toate acestea, se dorea ca inculpatul sa raspunda de integralitatea acestuia.
Activitatea de productie a societatii a fost oprita în data de 01.12.2005, din lipsa de utilitati, datorita neachitarii restantelor si lipsa autorizatiei de mediu. Aceasta a condus la dezorganizarea societatii si ajungerea în incapacitatea de plata. La aceasta s-a mai adaugat si faptul ca structura de personal necesara organizarii productiei si a muncii s-a redus la circa 2-3 persoane, restul au plecat datorita situatiei economice, (directorul economic, administratorul, directorul de productie, contabilul principal) ceea ce a facut imposibila desfasurarea activitatii de evidenta si pastrare a patrimoniului societatii.
La data de 06.06.2006, d-na executor fiscal Xx de la S.C. Eximbank S.A. si el, în calitate de administrator al societatii, au inventariat bunurile mobile, reprezentând produsele finite existente în magazia S.C. Com Ardeleana S.R.L. Târnaveni, conform anexei nr. 1 existent la dosarul cauzei.
Acesta a fost primul inventar întocmit legal care ar fi putut sa stea la baza întocmirii unui proces verbal de sechestru deoarece bunurile au fost corect identificate, evaluate si inventariate. Astfel, a fost un inventar real, si a fost de acord sa semneze Anexa nr.1 care corespundea cu realitatea din teren la aceea data. S-a încheiat cu aceasta ocazie si un proces-verbal la sediul societatii, însa, având în vedere faptul ca se faceau referiri la bunurile puse sub sechestru la 23.01.2006, a refuzat sa îl semneze deoarece considera ca procesul verbal de atunci nu a fost întocmit cu respectarea legii, fiind abuziva desemnarea lui ca si custode, fara a fi încunostintat.
În perioada 14.06- 16.06.2006, o comisie din cadrul Sc Eximbank SA, au procedat la o noua inventariere a bunurilor mobile comparându-l cu procesul verbal - asa zisul sechestru din data de 23.01.2006 care corespundea în totalitate cu anexa nr. 3 si 2 din 30.09.2005, nicidecum cu stocul real de marfuri din data respectiva. Cu aceasta ocazie s-a întocmit procesul-verbal de sechestru pentru bunurile mobile din 16.06.2006, în care se prevede ca s-a procedat la sechestrarea bunurilor mobile prevazute în anexa nr.1 al procesului verbal de sechestru nr. 35, fara a se face evaluarea valorilor: sechestrul aplicat confera cu aceasta ocazie creditorului fiscal un drept de gaj în sensul prevederilor dreptului comun; sechestrul s-a aplicat în prezenta d-nei Salajan Ana, sef serviciu contabilitate, decontari, caserie S.C. Eximbank S.A., Sucursala Cluj, persoana care a facilitat acordul creditorului cu mare usurinta fara o acoperire reala a garantiilor, într-o situatie îndoielnica.
S-a facut referire expresa ca bunurile au fost identificate faptic în depozitele SC Com Ardeleana SRL, de catre comisia de inventariere, bunurile fiind lasate în custodia administratorul societatii.
De asemenea s-a facut referire ca anterior nu au existat drepturi reale si sarcini care sa greveze bunurile mobile, la care debitorul SC Com Ardeleana SA, face mentiunea ca nu au fost sechestrate anterior.
Aceste mentiuni reprezinta faptul ca pâna la acea data nu s-a aplicat legal un sechestru asupra bunurilor mobile ale societatii, respectiv ca ceea ce reflecta faptul ca procesul-verbal de instituire a sechestrului nr.3 din 23.01.2006, nu este legal constituit, nu a fost semnat de administratorul custode, nu corespundea cu realitatea.
A apreciat ca a fost o actiune de santaj fata de administrator, deoarece procedura din 23.01.2006 a avut un caracter dubios, dorindu-se semnatura lui pe procesul verbal fara a se efectua inventarierea, predarea faptica a bunurilor custodelui.
Dupa aceasta data nu au fost înstrainate produse mobile din magazie. Mentioneaza ca la data de 16.06.2006 s-a întocmit situatia stocului fara deposedarea proprietatii Sc Com Ardeleana Srl Târnaveni, în favoarea Sc Eximbank Sa Sucursala Cluj, respectiv Anexa nr.1, anexa nr.3/a 14.06.2006 si procesul verbal din 16 iunie 2006.
În intervalul 23.01-16.06.2006 în unitate au avut loc livrari de produse mobile din dispozitia expresa si exclusiva a d.-nului Xx
Examinând procesul verbal din data de 16.06.2006 ar reiesi ca au fost înstrainate mai multe produse care ar fi fost sechestrate la 23.01.2006, ceea ce însa nu este adevarat. În realitate, astfel cum a constatat expertul desemnat în cauza, dintre pozitiile mentionate în procesul verbal din 23.01.2006, la 16.06.2006 ar fi fost în discutie doar doua pozitii, dupa cum urmeaza: cu factura nr. 9452652/31.01.2006 – s-au vândut 15 buc. Dulap Taizendorf în valoare de 8888,55 lei la Sc Mobrom Srl Bucuresti(export).Precizez faptul ca aceste produse care au intrat în magazie din productie proprie dupa data de 23.01.2006(data procesului verbal de sechestru), potrivit notelor de predare 51 E, 61 E, 71 E si 91 E. Potrvit tabelului nr.25 din expertiza nu fac obiectul „sechestrului”, dar, cu toate acestea, instanta a retinut ca s-ar include în „prejudiciu” si a fost obligat sa despagubeasca banca creditoare cu suma reprezentând contravaloarea acestor produse. La produsul „dulapul Taizendorf ” existau pe fisa 15 buc la data de 23.01.2006, însa real în magazie nu exista nici un produs. Cu privire la aceasta situatie în care evidenta scriptica nu corespundea cu cea faptica sunt raspunzatori directorul comercial Xx si magazionerii Xx si Xx. În acest sens , expertul a clarificat o greseala de înregistrare în procesul verbal din data de 16.06.2006 prin care 5 buc. Dulap pictat în valoare de 5328 lei din tabelul 15 din raportul de expertiza, unde apare o cantitate existenta pâna la data de 23.01.2001, ele intrând ulterior, ceea ce nu face obiectul sechestrului din data de 23.01.2006, ele fiind înstrainate legal. Cu factura nr. 9452741/07.04.2006 - 4 buc. s-a vândut o Comoda tip Franta, 8 buc. Noptiere tip Franta, 4 buc. dulap tip Franta, 4 buc. Pat tip Franta în valoare de 2000 Ron cu TVA, la SC Aulita Srl Cluj Napoca. La 23.01.2006 (data”sechestrului”)aceste produse nu existau fizic, doar în fise, scriptic. În aceasta împrejurare, aceste produse au fost cumparate cu factura nr. 9467676 din data de 07.04.2006 de la SC GPL S.A. Târnaveni(firma care apartinea acelorasi asociati, fam.Gyurca).Astfel, produsele nu au intrat ca fiind fabricate la noi ci ca MARFA, achizitionata în vederea revânzarii de la SC GPL SRL. Expertul nu a verificat acest aspect esential cauzei si în mod gresit a retinut ca ar fi fost înstrainate produsele sechestrate în 23.01.2006.Sustinerile mele sunt dovedite cu facturile nr. 946776 din 07.04.2006 emise de S.C. GPL S.R.L. catre S.C. COMARDELEANA S.R.L., produsele fiind receptionate de Xx, magazioner, la dispozitia lui Xx. Nu au nici o legatura diferentele din Tabelul 2 din expertiza cu marfa cumparata de la GPL SRL Târnaveni, în vederea vânzarii,produsele existau doar pe fisa, dar în realitate, erau lipsa din magazie, lucru pentru care raspunde magazionerul Xx si Xx. Rezulta faptul ca marfa înstrainata cu factura nr. 9452741/07.04.2006 nu provine din productie proprie si nu face obiectul sechestrului din 23.01.2006.
Restul produselor invocate în plângerea penala ca fiind „înstrainate”, in realitate nu au fost vândute, astfel cum a stabilit expertiza contabila efectuata în cauza. Este relevanta lipsa de corectitudine a reprezentantilor creditoarei care, dupa ce nu au respectat dispozitiile legale la întocmirea procesului verbal de sechestru, au înteles sa ma acuze pe mine nedrept de comiterea unor fapte inexistente. fact. nr. 9452652/31.01.2002 în valoare de 8888, 55 lei, nu face obiectul sechestrului legal; fact. nr. 9452741/31.01.2006 în valoare de 16200 Ron fara TVA, mobila tip Franta cumparata ca marfa de la Sc GPL Srl Târnaveni si vânduta în aceeasi zi la Sc Aulita Srl. Cluj.
S-a confirmat si în raportul de expertiza ca procesul-verbal din data de 23.01.2006, s-a facut fara o verificare faptica, nu a fost semnat de administrator si nu a fost nici de semnat de custode pentru a raspunde de integritatea si pastrarea produselor imobile.
Având în vedere cele prezentate considera ca nu se face vinovat de înstrainarea sau vânzarea produselor din societate, deoarece procesul verbal de sechestru din data de 23.01.2006 nu a fost legal constituit, nu am avut cunostinta de gajul fara deposedare în favoarea Sc Eximbank sa, din Anexa 3/30.09.2005 care era semnata de o terta persoana, iar gajul de d-l Xx, fost administrator, dir. ec, dir. comercial, magazionerii, nefiind facut în conformitate cu prevederile Codului de procedura fiscala, fapt care nu a determinat prejudicierea creditoarei SC Eximbank Sa Bucuresti.
Prin vânzarea acestor produse nu a savârsit nici o fapta penala. În plângerea penala se face referire ca eu aveam cunostinta ca asupra bunurilor care s-au înstrainat a fost instituit sechestru, lucru care nu este adevarat.
Mentioneaza faptul ca procesul verbal nr. 1257/16.06.2006, este intitulat proces verbal de sechestru pentru bunurile mobile, în momentul în care am semnat adevaratul sechestru, fiind numit custode, facându-se mentiunile: s-a procedat la sechestrarea bunurilor mobile prevazute la anexa 1; sechestrul aplicat confera creditorului din acel moment drept de gaj; în privinta bunurilor sechestrate la data de 16.06.2006, debitorul SC Com Ardeleana SA, arata ca nu au fost sechestrate anterior; în 15 zile de la data de 16.06.2006, când s-a instituit sechestrul legal, timp în care Sc Eximbank Sa putea valorifica bunurile sechestate, conform legii; privind declaratia data în fata organului de cercetare, am aratat miscarea produselor finite care au fost vândute, cu provenienta din productia proprie si din cumparari de marfa.
Aceste vânzari au fost facute de catre dir. comercial Xx, împreuna cu magazionarii Xx si Xx, pe baza competentelor revazute în fisa postului fara sa fiu consultat, punându-ma în situatia de a contata acest lucru cu ocazia inventarierii din data de 06.06.2006. Pe fondul situatiei economice financiare critice a societatii, al lipsei de personal de gestiune, al patronului unitatii, a incapacitatii de plata, a condus la formarea unor deficiente în evidenta, în gestiunea produselor finite, a materialelor si
În acest sens, cu adresa nr. 5138/20.12.2005, desi unitatea era oprita în ceea ce privea fabricarea mobilei din cauza neplatii utilitatilor, am atentionat-o printr-o comunicare scrisa sub semnatura, asupra unor masuri care vor fi luate. Cu toate acestea au procedat la vânzarea de produse neconform cu prevederile în contabile în vigoare, desi toti aveau experienta profesionala si s-au angajat în pastrarea produselor gajate în favoarea SC Eximbamk SA.
Fata de acestea considera ca nu a savârsit nici o fapta cu vinovatie, care sa întruneasca elementele constitutive ale unei infractiuni de evaziune fiscala.
În actul aditional în calitate de administrator, pentru o perioada foarte scurta, când productia de mobila era oprita, când nu mai era o structura organizatorica, când situatia financiara era sub orice critica nu putea sa se ocupe de aceasta situatie creata de executoarea Xx, care prezentându-se de nenumarate ori la sediul societatii, avea obligatia de a colabora în mod corect pentru recuperarea creantelor, stabilirea sechestrului în conditii legale, fara sa mai punem în calcul licitatiile stabilite la un pret derizoriu, mobilele la pretul de 50%, fara sa participe la licitatie decât Sc Green Palace SRL Târnaveni, si a luat masura plângerii penale împotriva sa si trimiterea în judecata pe baza unor documente nelegale, îndoielnice.
În aceasta perioada s-a confruntat cu multe probleme, de recuperari de sume de bani datornici, si plata datoriilor catre terti, inclusiv creanta Sc Eximbank Sa, a fost de buna credinta încercând sa pastrez patrimoniul chiar daca era în stare de insolventa si incapacitate de plata.
Analizând apelul declarat conform art.371, art.378 Cod pr.penala, retinem urmatoarele:
Inculpatul a fost dedus judecatii sub aspectul comiterii infractiunii de evaziune fiscala prev.de art.9 alin.1 lit.g din Legea nr.241/2005 constând în aceea ca, în calitate de custode în perioada în care era si administrator al SC”Com Ardeleana”SRL Târnaveni, ar fi înstrainat bunuri sechestrate de catre partea civila Banca de Export-Import a României Eximbank SA prin procesul-verbal întocmit la data de 23.01.2006, fara a avea acordul creditoarei.
Procesul-verbal în discutie (fl.31-53) viza o serie de bunuri mobile, obiecte de mobilier, identificate si evaluate estimativ prin trei anexe, dintre care anexele nr.2 si 3 care cuprindeau stocurile existente anterior ocuparii functiei de administrator de catre inculpat (30.09.2005), acesta desfasurându-si activitatea doar din data de 01.11.2005 pâna la data de 24.07.2006, iar identificarea bunurilor din prima anexa nu rezulta daca a avut sau nu loc faptic. Aceasta întrucât nici procesul-verbal si nici una dintre anexe (în special prima) nu au fost semnate de inculpat pentru debitoare sau în calitate de custode al bunurilor, acesta aratând si în declaratiile date ca nu a fost de acord cu aceste anexe întrucât patrimoniul societatii a suferit modificari si bunurile nu au fost din nou identificate faptic si evaluate. De remarcat este ca executorul fiscal nu a respectat disp.art.147 din OG nr.92/2003 (Codul de procedura fiscala) care îl obliga sa verifice daca bunurile supuse executarii silite si sechestrate anterior ocuparii pozitiei de administrator de inculpat, se mai regasesc la locul aplicarii sechestrului, daca au fost substituite sau degradate. Acest lucru însa nu s-a întâmplat, executorul fiscal neefectuând o noua verificare faptica a prezentei sau disparitiei tuturor bunurilor mobile sechestrate anterior. La fel nu rezulta ca acesta a verificat faptic bunurile pe care le-ar fi lasat în custodia inculpatului, cât timp anexele nu au fost semnate de debitor sau de custode si nici nu au fost comunicate, împreuna cu procesul-verbal de sechestru personal inculpatului care a fost desemnat custode, conform art.148 alin.2 din OG nr.92/2003, doar societatii debitoare. De asemenea la art.149 din OG nr.92/2003 se arata ca cel care e desemnat custode, semneaza procesul-verbal de sechestru, fapt care nu s-a întâmplat.
Aceste aspecte nu au legatura cu atacarea sau nu în instanta de catre inculpat a procesului-verbal de sechestru, ci au legatura cu sechestrarea bunurilor conform prevederilor Codului de procedura fiscala, ori aceasta sechestrare nu s-a facut, dupa cum am aratat, conform normelor de procedura fiscala. În acest sens putem discuta despre lipsa unui element al laturii obiective a infractiunii prev.de art.9 alin.1 lit.g din Legea nr.241/2005 pentru care inculpatul a fost trimis în judecata si care contureaza o solutie de achitare a acestuia, în baza art.11 pct.2 lit.a Cod pr.penala rap. la art.10 lit.d Cod pr.penala.
Sub aspectul laturii civile a cauzei suntem de acord cu admiterea actiunii civile în parte, asa cum a dispus si instanta de fond în baza art.346 alin.2 Cod pr.penala rap. la art.14 alin.3 lit.b Cod pr.penala, cât timp, chiar daca sechestrul aplicat nu a fost în conformitate cu Codul de procedura fiscala, inculpatul a avut cunostinta de aplicarea acestuia si de anexele contestate si a recunoscut ca a înstrainat o parte din bunurile mobile sechestrate, conform procesului-verbal din data de 16.01.2006 pe care l-a si semnat (fl..68 si 69 dosar urm.penala). Chiar acesta a recunoscut ca nu a intervenit pentru a realiza stoparea vânzarilor (fl.218 verso) desi practic în calitate de administrator avea aceasta atributie, aspect care rezulta chiar din fisa postului directorului comercial, pct.5.10 depusa de inculpat la dosarul de fond (fl.323). Or, în cadrul raspunderii civile delictuale, inculpatul raspunde si pentru cea mai usoara culpa.
Cât priveste cererea de schimbare a încadrarii juridice a faptei retinute în sarcina inculpatului, în infractiunea de sustragere de sub sechestru prev.de art.244 alin.1,2 Cod penal, formulata de acesta prin avocat ales, o vom respinge ca nefondata, conform art.334 Cod pr.penala, întrucât în speta nu poate fi vorba de un act de sustragere, ci de o înstrainare a unor bunuri sechestrate de executorul fiscal a carui activitate e reglementata de prevederile Codului de procedura fiscala si nu de prevederile Codului de procedura civila sau penala. Prin urmare, fiind aplicabile dispozitiile Codului de procedura fiscala sunt incidente si dispozitiile Legii evaziunii fiscale nr.241/2005, nu ale Codului penal, creditorul fiind o persoana juridica cu capital alocat de la bugetul de stat.
Nefiind alte motive de reformare a sentintei atacate, vom admite apelul declarat de inculpatul apelant Xx, împotriva sentintei penale nr.84/16.06.2009 a Judecatoriei Târnaveni pronuntata în dosar nr-989/323/2007, în baza art.379 pct.2 lit.a Cod procedura penala, vom desfiinta partial sentinta atacata, iar în rejudecare:
Vom respinge ca nefondata cererea de schimbare a încadrarii juridice a faptei retinute în sarcina inculpatului apelant prin sentinta atacata, din infractiunea de evaziune fiscala prev. de art.9 alin.1 litera g din Legea nr.241/2005, în infractiunea de sustragere de sub sechestru prev. de art.244 alin.1 si 2 Cod penal, formulata de inculpat prin avocat ales, în baza art.334 Cod procedura penala.
Vom achita inculpatul de sub acuza comiterii infractiunii de evaziune fiscala prev. de art.9 alin.1 litera g din Legea nr.241/2005 privind evaziunea fiscala, în temeiul art.11 pct.2 litera a raportat la art.10 alin.1 litera d Cod procedura penala.
Vom schimba temeiul obligarii inculpatului pe latura civila a cauzei din art.346 alin.1 Cod procedura penala, în art.346 alin.2 Cod procedura penala si temeiul obligarii inculpatului sub aspectul cheltuielilor judiciare din art.191 alin.1 Cod procedura penala în art.192 alin.1 pct.1 litera c Cod procedura penala.
Vom mentine restul dispozitiilor din sentinta atacata care nu contravin prezentei.
Suma de 10 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în apel, va ramâne în sarcina statului conform art.192 alin.3 Cod procedura penala.