Prin sentinta penala nr. 344 din 9.02.2007 pronuntata de Judecatoria Braila în dosarul penal nr. 3991/196/2006 s-a dispus, în baza art. 79 al. 1 din OUG 195/2002, condamnarea inculpatului M.D. la 2 si 6 ani închisoare pentru comiterea infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibatie alcoolica peste limita legala.
În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei.
În baza art. 82 Cod penal, s-a fixat termen de încercare în sarcina inculpatului de 4,6 ani.
În baza art. 83 Cod penal, raportat la art. 359 Cod procedura penala, s-a atras atentia cu privire la revocarea suspendarii conditionate si a consecintelor ce decurg din aceasta.
În baza art. 71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevazute de art. 64 lit. a,b,c Cod penal, iar în baza art. 71 pct. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei accesorii.
În baza art. 189-191 Cod procedura penala, a fost obligat inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare catre stat.
Pentru a dispune astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:
În fapt, inculpatul M. D. are 50 de ani si se afla la primul impact cu legea penala, acesta având în proprietate autoturismul marca ARO cu nr. BR-02-XXP.
În data de 5 mai 2006 a mers cu autoturismul ARO în câmp pentru a duce motorina tractoristilor sai. Aici a consumat niste vin, dupa care s-a urcat la volanul vehiculului pe care-l conducea. Dar în comuna Unirea, inculpatul a fost oprit de organele de politie pentru un control de rutina. Nu a putut prezenta actele la control, motivând ca le are la domiciliu. Deoarece emana puternic miros de alcool, i s-a solicitat sa fie supus aparatului alcooltest, dar a refuzat. Fiind condus la spital în vederea recoltarii de probe biologice, la orele 16,00 i s-a recoltat prima proba biologica, rezultând o alcoolemie de 1,60 g%.
Inculpatul a refuzat recoltarea si celei de-a doua probe biologice de teama.
La interogatoriul luat, inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei ce face obiectul judecatii de fata. Precizeaza ca nu a condus autoturismul, acesta fiind oprit la marginea satului.
Sustinerile inculpatului au fost înlaturate ca nesincere, fiind infirmate de restul probatoriului existent la dosar.
Ca nesincere si subiective cauzei au fost înlaturate si depozitiile martorilor propusi în aparare de catre inculpat care precizeaza generic ca inculpatul nu a condus sub influenta bauturilor alcoolice si ca l-au vazut pe acesta cu masina stationând, depinde la ce moment anume.
Dar audiat fiind martorul ocular D. V., a declarat printre altele ca a vazut când masina era condusa de catre inculpat . Este printre altele si analfabet dar declaratia i-a fost citita de catre organele de politie.
Savârsirea infractiunii si vinovatia autorului au fost dovedite si cu procesul verbal de constatare încheiat de organele în drept ,adresa nr. 1660/2006 a Primariei Unirea cum ca drumurile pe care a circulat inculpatul sub influenta alcoolului sunt drumuri publice, buletinul de analiza toxicologica –alcoolemie ,procesul verbal de prelevare, buletinul de examinare clinica si depozitiile martorilor D. V. si M. C.
Împotriva acestei solutii a declarat apel inculpatul, invocând nelegalitatea si netemeinicia sentintei atacate.
Se arata în cererea de apel ca cercetarea judecatoreasca a fost incompleta, în conditiile în care inculpatul a recunoscut partial fapta, iar solutia de condamnare a acestuia este întemeiata doar pe depozitia unui martor care nu stie carte (D. V.).
Referitor la martorul asistent M. C., acesta nu a fost audiat la instanta de fond pentru a confirma împrejurarile în care martorul D. V. a dat declaratie si despre modul în care i s-a luat aceasta declaratie, nestiind carte.
Cât priveste pozitia procesuala a inculpatului retinuta de catre instanta, de nerecunoastere a faptei, ea este în realitate o pozitie partial sincera, pentru ca, la momentul depistarii, ce a coincis cu cel al iesirii inculpatului din curtea martorului N. V., autoturismul era stationat si nu în miscare, cum sustine martorul D. V.
Sub aspectul netemeiniciei, inculpatul – apelant arata ca raportat la circumstantele reale în care s-a comis fapta, pedeapsa aplicata este într-un cuantum ridicat.
Prin decizia penala nr. 17/25.01.2008 a Tribunalului Braila a fost admis apelul declarat de inculpatul M. D. pedeapsa aplicata acestuia fiind redusa de la 2 ani si sase luni închisoare la 1 an închisoare. Pentru a pronunta aceasta decizie instanta de apel a retinut urmatoarele:
Analizând sentinta penala atacata, atât prin prisma motivelor invocate, dar si din oficiu, în raport de prevederile art. 371 Cod procedura penala, tribunalul a apreciat ca apelul este fondat sub aspectul temeiniciei.
În solutionarea apelului, au fost audiati martorii D. V., S. M., S. G., P. A., N. V., M. C., din depozitiile carora rezulta aceeasi situatie de fapt ce a fost retinuta de instanta de fond.
Referitor la depozitia martorului D.V., acesta a fost audiat în toate fazele procesuale, declarând ceea ce cunoaste referitor la fapta inculpatului, iar audierea acestui martor la urmarirea penala s-a facut în prezenta martorului P. A. care a aratat ca martorul D.V. nu a fost fortat în vreun fel sa declare ceea ce s-a consemnat de organele de politie.
De altfel, martorul D. V. a fost audiat nemijlocit de instanta de apel.
Fata de modul de dozare a pedepsei, tribunalul a apreciat ca raportat la circumstantele reale în care s-a comis fapta, precum si la persoana inculpatului, acesta neavând antecedente penale, pedeapsa aplicata de instanta de fond este mare, disproportionala cu gradul de pericol social al infractiunii.
În raport de aceste considerente, în temeiul art. 382 alin. 2 Cod procedura penala admitând apelul a desfiintat în parte sentinta atacata, iar în rejudecare:
S-a redus cuantumul pedepsei aplicate inculpatului M. D. de la 2 ani si 6 luni închisoare la 1 an închisoare.
S-a mentinut suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani.
S-au mentinut restul dispozitiilor sentintei.
În termen legal împotriva deciziei pronuntate în apel a declarat recurs inculpatul M. D. fara însa a se prezenta în instanta si fara a invoca în scris motivele de recurs, cu cinci zile înaintea judecatii, astfel cum prevad dispozitiile art. 38510 al. 2 Cod procedura penala.
Fata de aceasta împrejurare, analizând recursul declarat de inculpat doar în limita cazurilor de casare care, potrivit art. 3859 alin. 3 Cod procedura penala, se iau în considerare din oficiu, Curtea de Apel Galati a constatat ca hotarârile supuse controlului judiciar trebuie reformate doar sub aspectul încadrarii juridice date faptei deduse judecatii, în cauza fiind incidente cazurile de casare prevazute de art. 3859 pct. 17 si 20 Cod procedura penala.
În acest sens s-a retinut ca de la data savârsirii faptei (05.05.2006) si pâna în prezent actul normativ ce reglementeaza regimul circulatiei pe drumurile publice, respectiv OUG nr.195/2002 a fost modificata prin OUG nr. 63/2006, aprobata cu modificari prin Legea nr. 6/2007.
În concret continutul constitutiv al infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sub influenta bauturilor alcoolice a fost schimbat în sensul ca nu se mai prevede ca modalitate alternativa de savârsire a infractiunii conducerea autovehiculului cu o concentratie ce depaseste 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat situatie în care se constata ca noul text de lege, care în urma renumerotarii a devenit art. 87 alin. 1, este mai favorabil pentru inculpat.
Prin urmare, având în vedere dispozitiile art. 13 Cod penal privind aplicarea legii mai favorabile în cazul în care de la savârsirea infractiunii pâna la judecarea definitiva a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, Curtea a procedat la schimbarea încadrarii juridice a faptei deduse judecatii din infractiunea prevazuta de art. 79 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 în infractiunea prevazuta de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 13 Cod penal.
Totodata Curtea a mentinut pedeapsa aplicata de instanta de apel si modalitatea de executare întrucât limitele de pedeapsa ale infractiunii nu au fost modificate iar cauza s-a facut o transpunere corespunzatoare a criteriilor de individualizare prevazute de art. 72 Cod penal.