Îndeplinirea conditiei concilierii directe în cazul actiunii având ca obiect
rezilierea unui contract de concesiune:
Scopul si finalitatea dispozitiilor art. 720/1 Cod procedura civila
sunt îndeplinite atunci când vointa partilor a fost aceea de a rezolva litigiul
pe cale judecatoreasca si nu pe cale amiabila.
Constata ca prin sentinta civila nr 580/CA/20.05.2009, Tribunalul Brasov a admis în parte actiunea în contencios administrativ formulata de reclamantul C.V. în contradictoriu cu pârâtii M.E.F.P.- DGFP- D.R.V. si, în consecinta, a anulat Decizia nr 84/2007 emisa de D.G.F.P. Brasov, actul constatator nr 125/22.01.2002 si procesul verbal nr 30/2002 emise de D.R.V.. A respins restul pretentiilor.
Prin încheierea de sedinta din data de 29.07.2009, instanta a admis cererea formulata de petenta Asociatia AG. si a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentintei civile nr 580/CA/20.05.20009, în sensul ca dispozitivul acestei sentinte va avea urmatorul cuprins: „Admite exceptia neîndeplinirii procedurii prealabile invocata de pârâta As. Agr. si, în consecinta:
Respinge actiunea în contencios administrativ formulata de reclamanta Agentia Domeniilor Statului în contradictoriu cu pârâta As. Ag.
Definitiva.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronuntata în sedinta publica azi, 20.05.2009”.
În considerentele încheierii mentionate s-a apreciat ca, data fiind neconcordanta dintre dispozitivul si minuta sentintei civile, minuta apartinând unui alt dosar, fiind inserata din greseala la prezentul dosar, sunt întrunite conditiile prevazute de art 281 cod procedura civila.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, prima instanta a avut în vedere ca prin actiunea introductiva, reclamanta Agentia Domeniilor Statului în contradictoriu cu intimata Asociatia Agricola Agro 2001 a solicitat rezilierea contractului de concesiune nr 39/21.09.2000, având ca obiect obligatia de exploatare de catre pârâta a suprafetei de 389 ha teren agricol si 20 ha teren neagricol, situat în perimetrul localitatii C., jud Brasov din domeniul privat al statului, aflat în patrimoniul reclamantei Agentia Domeniilor Statului.
Din cuprinsul motivarii cererii, instanta de fond a retinut urmatoarele :
- la data de 21.09.2000 s-a încheiat contractul de vânzare – cumparare nr 39 în temeiul HG nr 97/2000 privind Normele metodologice de aplicare a OUG nr 198/1999 între M.A.A.în calitate de vânzator si A.Ag. în calitate de cumparator pentru transmiterea proprietatii asupra unui numar de 1.719.819 actiuni, libere de sarcini, cu o valoare nominala de 25.000 lei fiecare în suma totala de 42.995.475 mii lei, reprezentând 60.9883 % din valoarea capitalului social subscris al societatii;
- urmare a încheierii protocolului de vânzare – cumparare actiuni nr 39/21.09.2000 privind privatizarea SC S. C. SA, în conformitate cu art 22 din OUG nr 198/1999, în mod obligatoriu, s-a încheiat cu cumparatorul, contractul de concesiuni cu acelasi numar, pentru suprafata de teren, ce s-a aflat administrarea societatii privatizate; în schimbul obligatiei de exploatare a terenului, concesionarul si-a asumat plata redeventei, la nivelul echivalent în lei, a cantitatii de 1000 kg grâu/ha/an;
- potrivit contractului de vânzare–cumparare nr 38/2000 cumparatorul, avea obligatia de a plati pretul prevazut la art 4.1. compus din 30 % avans (7.395.221.700 lei) garantie de participare de 4.299.547.500 lei, iar diferenta de avans în suma de 3.095.647.200 lei va fi achitata în termen de 60 de zile de la semnarea contractului;
- diferenta de 80 % din pretul total în suma de 29580386800 lei va fi achitata de cumparator conform art. 5.3 din contract, asa cum a fost modificat prin actul aditional nr. 1/27.12.2001, însa pârâta a refuzat achitarea debitului astfel ca prin Hotarârea nr 20/16.07.2007 a Consiliului de Administratie al ADS adusa la cunostinta pârâtei prin adresa nr. 5962/25.07.2007 s-a aprobat masura rezolutiunii contractului de vânzare–cumparare actiuni nr 39/21.09.2000 ca urmare a neplatii ratelor în conformitate cu prevederile art. 5.7 din contract;
- prin clauza inserata la art 11.5 din contractul de concesiune nr 39/21.10.2000, partile cu convenit ca în cazul în care concesionarul nu va face plata actiunilor adjudecate la termenul stabilit în contractul de vânzare–cumparare actiuni cât si contractul de concesionare al terenului;
- contractul de privatizare SC Sere Codlea SA nr 39/21.09.2000 a fost solutionat prin Hotarârea Consiliului de Administratie si ADS nr 20/16.07.2007, datorita neîndeplinirii de catre pârâta a obligatiei de plata a ratelor pentru pachetul de actiuni înstrainat;
- în drept, s-au invocat prevederile art 1020 si urm Cod civil, Legea nr 268/2001 si HG nr 626/2001 si contractul de concesiune nr 39/2000.
De asemenea, la solicitarea instantei de fond, reclamanta a depus o nota de sedinta cu privire la structura juridica a litigiului aratând ca obiectul prezentei cauze este rezultatul neîndeplinirii obligatiilor contractuale asumate de pârâta ca urmare a privatizarii SC Sere Codlea SA si invocându-se dispozitiile art 720/ 10 cod procedura civila.
Prima instanta a analizat si întâmpinarea depusa de pârâta Asociatia Agricola Agro 2001, retinând ca aceasta a invocat pe cale de exceptie:
- necompetenta sectiei civile a Tribunalului Brasov fata de obiectul litigiului si prevederile art 8 alin 2 din Legea nr. 554/2004;
- lipsa procedurii prealabile si a procedurii de conciliere directa stabilita în mod imperativ de art 7 din Legea nr 554/2004 si art 720/ 1 cod procedura civila;
- prematuritatea introducerii actiunii fata de faptul ca prin actiunea înregistrata sub dosar nr 26552/3/2004 al Tribunalului Bucuresti, a solicitat instantei ca obligatia de plata a pretului stabilita prin contractul de vânzare–cumparare actiuni nr 39/2000 a fost stinsa; dosarul avea termen de judecata la 27.05.2008, astfel ca, nefiind clarificata situatia juridica a contractului principal, nu se poate dispune rezilierea judecatoreasca a contractului accesoriu.
Referitor la prima exceptie invocata, s-au prezentat în considerentele hotarârii primei instante, urmatoarele :
- prin încheierea de sedinta din data de 23.05.2008 a Tribunalului Brasov sectia civila, s-a stabilit ca natura litigiului este de contencios administrativ, motiv pentru care s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol si trimiterea acesteia la sectia comerciala si de contencios administrativ din cadrul Tribunalului Brasov pentru a fi solutionata de un complet specializat de contencios administrativ;
- în considerentele încheierii s-a retinut ca în cauza este vorba despre acte administrative si contracte încheiate de autoritatile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publica, executarea lucrarilor de interes public, prestarea serviciului public, iar potrivit art 4 alin 1 din Legea nr 268/2001, ADS este o institutie publica cu personalitate juridica aflata în subordinea Ministerului Agriculturii, una dintre atributiile acesteia fiind de a concesiona terenurile agricole apartine domeniului public sau privat al statutului;
- împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta As.Agr.A., iar prin decizia civila nr 227/R/22.09.2008 s-a respins calea de atac si s-a mentinut încheierea din 23.05.2008, retinându-se în motivare ca actul juridic a carei reziliere se solicita este asimilata actelor administrative, parte în contract fiind o autoritate publica, statut care revine ADS;
- cauza s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Brasov-sectia comerciala si de contencios administrativ sub nr 6941/62/2008 ce a fost conexat la dosarul mai întâi înregistrat.
Referitor la celelalte exceptii invocate, s-a stabilit ca prioritara este analizarea celei ce vizeaza neîndeplinirea procedurii prealabile, ramânând în pronuntare asupra acesteia.
Urmare a analizei realizate, prima instanta a apreciat ca aceasta exceptie este fondata, pentru urmatoarele considerente:
- potrivit disp art 7 alin 1 din Legea nr 554/2004, ”înainte de a se adresa instantei de contencios administrativ competente, persoana care se considera vatamata într-un drept al sau ori, într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie sa solicite autoritatii publice eminente sau autoritatii ierarhic superioare, daca aceasta exista în termen de 30 de zile de la datat comunicarii actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia”;
- potrivit disp art 7 alin 6 din Legea nr 554/2007, „plângerea prealabila în cadrul actiunilor care au ca obiect contracte administrative are semnificatia concilierii în cazul litigiilor comerciale, dispozitiile Codului de procedura civila fiind aplicabile în mod corespunzator….”;
- contractul de concesiune nr 39/2000 a carui reziliere s-a solicitat este un contract administrativ, astfel ca în speta sunt incidente aceste prevederi legale din care rezulta fara dubiu ca plângerea prealabila este obligatorie si anterioara formularii actiunii în contencios administrativ si se efectueaza dupa procedura concilierii directe prev de art 720/ 1 cod procedura civila;
- potrivit acestei proceduri prev de art 720/ 1 alin 2 cod procedura civila, reclamantul va convoca partea adversa comunicându-i în scris pretentiile sale si temeiul lor legal, precum si toate actele doveditoare pe care se sprijina acesteia, iar potrivit alin 3 al art 720/ 1 cod procedura civila „data convocarii pentru conciliere se va fixa mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor comunicate potrivit aliniatului 2”;
- reclamanta a sustinut în aparare ca natura litigiului este comerciala, nefiind necesara parcurgerea procedurii prealabile administrative prevazuta de art 7 din Legea nr 554/2004;
- relativ la natura litigiului, potrivit art 8 alin 2 din Legea nr 554/2004, „instanta de contencios administrativ este competenta sa solutioneze litigiile care apar în fazele premergatoare încheierii unui contract administrativ, precum si orice litigii legale de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea si încetarea contractului administrativ”;
- cu privire la competenta completului de contencios administrativ în solutionarea cauzei, s-a pronuntat irevocabil Curtea de Apel Brasov prin decizia nr 227/R/22.09.2008;
- contractul de concesiune este asimilat actului administrativ, iar parte contractanta este autoritatea publica ADS careia îi revine acest statut potrivit Legii nr. 268/2001, art 4 alin 1;
- în aceste conditii, instanta de fond a constatat ca procedura prealabila nu s-a realizat, facând referire si la practica unitara a Înaltei Curti de Casatie si Justitie în sensul respingerii actiunii.
În consecinta, prima instanta a dispus respingerea actiunii.
Împotriva acestei hotarâri a formulat recurs reclamanta Agentia Domeniilor Statului criticând-o sub aspectul legalitatii si temeiniciei.
Recurenta a prezentat starea de fapt si motivele formularii actiunii introductive, iar cu privire la considerentele respingerii actiunii, s-a invocat faptul ca actiunea formulata nu este una evaluabila în bani, nefiind aplicabile în cauza dispozitiile art 7 al 6 din Legea nr 554/2004 si art 720/1 cod procedura civila.
În acest sens, s-au aratat urmatoarele :
- litigiul are ca obiect rezilierea contractului de concesiune nr 39/21.09.2000, iar nu pretentii banesti;
- cererea de chemare în judecata a fost motivata de faptul ca, urmare a încheierii contractului de vânzare-cumparare actiuni nr 39/21.09.2000, în conformitate cu disp art 22 din OUG nr 198/1999, în mod obligatoriu s-a încheiat cu cumparatorul Asociatia Ag., si contractul de concesiune cu acelasi numar, pentru suprafata de teren ce s-a aflat în administrarea societatii privatizate SC C.SA;
- prin clauza inserata la art 11.5 din acest contract de concesiune, partile au convenit ca, în cazul în care concesionarul nu va face plata actiunilor adjudecate la termenul stabilit în contractul de vânzare-cumparare, se va rezilia atât contractul de vânzare-cumparare de actiuni, cât si contractul de concesionare al terenului;
- întrucât contractul de privatizare a fost rezolutionat prin Hotarârea Consiliului de administratie al ADS nr 20/16.07.2007, reclamanta a formulat actiunea ce are ca obiect rezilierea contractului de concesiune nr 39/2000;
- întrucât actiunea are acest obiect, nefiind evaluabila în bani, în opinia reclamantei nu se impune efectuarea procedurii prealabile, respectiv a concilierii;
- prin adresa nr 59462/25.07.2007, reclamanta a informat pârâta ca a intervenit rezolutia contractului de vânzare-cumparare actiuni în conformitate cu pactul comisoriu de gradul IV prevazut în contract, comunicându-i totodata ca va proceda la reînscrierea ca actionar la SC C. SA;
- cererea de reînscriere ca actionar a fost admisa prin încheierea nr 12496/4.10.2007 a judecatorului delegat la ORC ramasa irevocabila ca urmare a respingerii recursurilor declarate de de SC S.C. si Asoc. Ag.;
- prin adresa nr 59462/09.10.2007, reclamanta a informat pârâta ca, urmare a rezolutiunii contractului de vânzare-cumparare actiuni, a intervenit si rezilierea contractului de concesiune nr 39/21.09.2000, în conformitate cu art 11.5 din contract;
- s-a concluzionat în sensul ca, prin cele doua adrese mai sus mentionate, reclamanta a notificat pârâta cu privire la rezolutiunea contractului de vânzare-cumparare actiuni si, respectiv rezilierea contractului de concesiune prin aplicarea clauzelor contractuale;
S-a sustinut în recurs ca, potrivit art 17 din Legea nr 146/1997 corob. cu art II din OUG nr 4/2006 pentru modificarea si completarea Legii nr 268/2001, reclamanta este scutita de la plata taxelor judiciare de timbru.
Intimata pârâta Asociatia Agricola AG. a formulat întâmpinare în recurs solicitând respingerea recursului ca nefundat si, sustinând, punctual, urmatoarele :
Prima instanta a admis în mod corect exceptia lipsei procedurii prealabile, argumentul recurentei potrivit cu care cererea nu ar fi evaluabila în bani si, ca urmare, procedura negocierii nu ar fi obligatorie, fiind în contradictie, în opinia intimatei, cu modul de interpretare jurisprudentiala obligatorie a conceptului de „obiect al cererii de chemare în judecata”. Pretentia concreta a reclamantei o constituie rezilierea unui contract de concesiune, contract care are ca obiect dreptul de concesiune asupra unui teren contra unei redevente financiare, astfel ca rezilierea acestuia nu poate avea decât caracterul unei cereri patrimoniale.
A fost reiterata exceptia prematuritatii cererii de chemare în judecata, aratându-se ca dosarul nr 26552/3/2004 aflat pe rolul Curtii de Apel Brasov are o mare înrâurire asupra cauzei, obiectul acestuia constituindu-l constatarea executarii obligatiei de plata la contractul principal de vânzare-cumparare actiuni, precum si obligarea la restituirea sumelor ce au fost platite.
Potrivit sustinerilor intimatei, pretul a fost achitat integral, fiind necesara sesizarea instantei pentru constatarea acestui fapt. Pe cale de consecinta, se sustine ca declaratia unilaterala a reclamantei de rezolutiune a contractului de vânzare-cumparare este caduca si neavenita, contractul fiind executat integral înca din anul 2004.
S-a mai aratat ca, întrucât nu este clarificata, din punct de vedere juridic, situatia contractului principal de vânzare-cumparare actiuni, nu se poate dispune, pe cale judecatoreasca, rezilierea contractului accesoriu, de concesiune. Numai în masura în care contractul principal ar fi rezolutionat în mod cert, dreptul de a cere rezilierea contractului accesoriu ar deveni actual si ar prezenta interes legitim pentru reclamanta, iar pâna la acel moment, este prematur ca pricina sa fie solutionata.
Analizând actele si lucrarile dosarului, sentinta civila atacata, prin prisma motivelor de recurs invocate si a dispozitiilor art 304/1 cod procedura civila, Curtea constata urmatoarele:
Argumentele invocate de recurenta în sustinerea gresitei retineri a primei instante în sensul aplicarii în cauza a procedurii prealabile a concilierii nu pot fi primite întrucât, pe de o parte, potrivit dispozitiilor art 7 al 1 din Legea nr 554/2004, înainte de a se adresa instantei de contencios administrativ, persoana care se considera vatamata într-un drept al sau ori într-un interes legitim, trebuie sa solicite autoritatii emitente sau celei ierarhic superioare, revocarea în tot sau în parte a actului, iar alin 6 al art 7 din acelasi text de lege prevede ca plângerea prealabila în cazul actiunilor care au ca obiect contracte administrative, are semnificatia concilierii în cazul litigiilor comerciale, dispozitiile Codului de procedura civila fiind aplicabile în mod corespunzator.
Ca urmare, procedura prealabila este reglementata ca o conditie de exercitare a dreptului la actiune, neîndeplinirea ei fiind sanctionata conform dispozitiilor art 109 al 2 cod procedura civila.
Nu poate fi primita nici sustinerea recurentei referitoare la calitatea patrimoniala neevaluabila în bani a litigiului, întrucât considerentele Deciziei nr 32/2008 a Sectiilor Unite ale ÎCCJ au în vedere notiunea de actiune patrimoniala, statuând ca „ a sustine ca exista actiuni patrimoniale neevaluabile în bani, înseamna a sustine o contradictie juridica, a spune de fapt ca exista drepturi patrimoniale neevaluabile în bani, ceea ce contravine naturii intrinseci a acestor drepturi, cea care le deosebeste de drepturile personale nepatrimoniale”.
De altfel, obiectul prezentei actiuni consta în solicitarea de a se rezilia un contract de concesiune care, evident, este evaluabil în bani.
Un alt argument în acest sens este oferit chiar de recurenta reclamanta care, cu ocazia formularii actiunii, a invocat scutirea de la plata taxei de timbru si a timbrului judiciar care s-a recunoscut de catre prima instanta în mod întemeiat întrucât actiunea tinde sa conduca la recuperarea unor bunuri în favoarea statului, în conditiile art 17 din Legea nr 146/1997 si art II din OUG nr 4/2006 pentru modificarea si completarea Legii nr 286/2001.
Recursul formulat de reclamanta Agentia Domeniilor Statului este însa fondat pentru alte considerente invocate indirect prin prezentarea în cuprinsul motivarii caii de atac a corespondentei purtate între partile contractante anterior formularii cererii de chemare în judecata, si anume, fata de gresita apreciere a instantei de fond potrivit cu care în cauza nu a fost parcursa procedura prealabila a concilierii.
În primul rând se impune a se observa ca rezilierea contractului de concesiune nr 39/21.09.2000 se solicita ca urmare a rezilierii contractului de vânzare-cumparare actiuni purtând acelasi numar si încheiat la aceeasi data, fata de dispozitiile clauzei contractuale inserate la art 11.5 din contractul de concesiune, prin care partile au convenit ca în cazul în care concesionarul nu va face plata actiunilor adjudecate la termenul stabilit în contractul de vânzare-cumparare, se va rezilia atât contractul de vânzare-cumparare actiuni, cât si contractul de concesionare al terenului.
Ca urmare, între cele doua contracte, încheiate cu ocazia privatizarii SC S.C.SA, exista o strânsa interdependenta, pârâta A. 2001 fiind informata în permanenta de reclamanta despre pozitia acesteia din urma în legatura cu neexecutarea obligatiilor asumate de pârâta prin cele doua contracte.
Înca din anul 2003, pârâta a formulat actiune în justitie prin care a solicitat, în contradictoriu cu Agentia Domeniilor Statului, sa se constate ca obligatia de plata a pretului stabilit prin contractul de vânzare-cumparare actiuni nr 39/21.09.2000 a fost stinsa prin achitarea sumei.
Aceasta pozitie a fost cunoscuta de catre ADS chemata în judecata ca pârât prin actiunea mai sus mentionata. Aceasta cauza nu s-a solutionat irevocabil pâna la data pronuntarii prezentului dosar.
Prin Nota de informare si decizie a Consiliului de Administratie al ADS privind derularea contractului de vânzare-cumparare actiuni nr 39/21.09.2000, s-a avut în vedere faptul ca reclamanta se afla în litigiu cu pârâta din anul 2003, si în baza acestei note, s-a hotarât rezolutiunea contractului de vânzare-cumparare actiuni.
Prin adresele nr 59462/25.07.2007 si 59462/9.10.2007, reclamanta a comunicat pârâtei, prin Directia Executari Contracte-Serviciul Executari Silite si Rezilieri Contracte, intervenirea rezolutiunii contractului de vânzare-cumparare actiuni, faptul ca ADS se va înscrie ca actionar si ca va lua masurile legale ce se impun, dupa care, intervenirea rezilierii contractului de concesiune în conformitate cu art 11.5 din acelasi contract.
Pârâta nu a înteles sa raspunda în vreun fel adreselor reclamantei, pozitia sa fiind acea de a continua demersul legal în instanta referitor la îndeplinirea obligatiei de plata a pretului contractului de vânzare-cumparare actiuni, obligatie considerata de reclamanta neexecutata si care a stat la baza rezilierii contractului de concesiune.
În consecinta, pârâta nu poate sustine ca nu a avut cunostinta de pozitia reclamantei, în conditiile în care aceasta deriva din rezolutiunea contractului de vânzare-cumparare actiuni si din neplata pretului actiunilor, pârâta manifestându-si pozitia prin demersul în instanta.
Reclamanta a notificat pârâta cu privire la intentiile sale, fara a primi vreun raspuns, astfel ca, desi documentele mentionate anterior nu îndeplinesc, din punct de vedere formal, toate conditiile prevazute de art 720/1 cod procedura civila, nerespectarea unora dintre prevederile normei mentionate nu atrage automat nulitatea concilierii, ci numai daca partea dovedeste vreo vatamare.
În situatia în care pozitia pârâtei a fost în mod evident exprimata prin actiunea în justitie prin care a solicitat a se constata ca a achitat pretul actiunilor, se poate observa ca aceasta nu a invocat exceptia pretinsei lipse a concilierii directe pentru a contracara actiunea reclamantei, în sensul ca ar întelege sa rezolve litigiul pe cale amiabila, ci pentru a încerca îndepartarea dispozitiilor art 720/1 cod procedura civila de la finalitatea lor.
Cu alte cuvinte, în masura în care pozitia pârâtei de a nu recunoaste neexecutarea obligatiei de plata a pretului actiunii este materializata prin demersul în instanta, o solutionare pe cale amiabila a prezentului litigiu nu poate avea loc, astfel ca pârâta nici nu a invocat vreo vatamare în acest sens.
Având în vedere demersurile astfel materializate ale ambelor parti, ar fi excesiv de rigida interpretarea în sensul ca nu s-a realizat încercarea de conciliere prevazuta de art 720/1 cod procedura civila pentru a se putea promova actiunea în fata instantelor judecatoresti.
Ca urmare, se constata ca în cauza, scopul si finalitatea prevazute de art 720/1 cod procedura civila au fost îndeplinite în sensul ca vointa partilor a fost aceea de a rezolva litigiul pe cale judecatoreasca si nu pe cale amiabila, instanta de fond dând o interpretare foarte stricta acestor dispozitii legale.
Pentru toate aceste considerente, recursul formulat de reclamanta a fost admis si, întrucât prima instanta a solutionat cauza urmare a admiterii exceptiei, fara a intra în cercetarea fondului, Curtea a casat hotarârea atacata si a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Brasov.
Decizia nr. 823/R/24 noiembrie 2009