Prin sentinta civila 4840/26.03.2009 Judecatoria Iasi a respins exceptiile invocate iar pe fond a respins cererea formulata de reclamantii M. M., S. A., S. M., V. D., L. S., C. D., S. V., Schitul T. prin preot C. în contradictoriu cu pârâta D. C..
Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta a retinut ca respingerea cererii pe calea exceptiei de inadmisibilitate ar echivala cu îngradirea dreptului de acces la justitie, pe de alta parte instanta nu poate analiza prioritar cererea si a o solutiona pe cale exceptiei, fara a analiza conditiile de admisibilitate prevazute de art. 581 Cod procedura civila si fara a analiza sustinerile fiecarei parti si apararile pe care se sprijina. Cât priveste exceptia lipsei calitatii procesuale active este si ea neîntemeiata fata de faptul ca reclamantii sunt proprietari vecini cu terenul pârâtei, conform actelor de vânzare cumparare invocate de reclamanti si depuse la dosarul cauzei, astfel ca au calitate procesuala si au si interes în cauza fata, de intentia acestora de a executa lucrari de extindere a retelelor de gaze si energie electrica.
Totodata probele administrate în cauza duc la concluzia ca reclamantii doresc ca pârâta sa, fie obligata a lasa liber un drum de acces, care ar trece prin proprietatea pârâtei, dovedita cu actul de proprietate depus la dosarul cauzei - titlul de proprietate 184638 din data de 06.09.1996, ceea ce este o dovada în plus ca reclamantii au calitate procesuala la fel si pârâta, astfel ca si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive va fi respinsa.
Plecând de la conditiile de admisibilitate prevazute de art. 581 Cod procedura civila instanta stabileste urmatoarele: obligarea pârâtei de a lasa libera portiunea de DE 6549/1 - care ar fi de fapt un drum de acces, astfel cum sustin reclamantii, în conditiile în care pârâta a infirmat existenta acestui drum de acces în suprafata de teren proprietatea sa, înseamna de fapt o prejudecare a fondului cauzei,consacrarea în favoarea reclamantilor a unui drept de servitute de trecere,ceea ce nu este permis pe calea sumara a ordonantei presedintiale, masura ce s-ar lua fiind astfel una definitiva si nu vremelnica.
Argumentarea reclamantilor ar fi fost valabila în conditiile în care anterior s-ar fi stabilit în favoarea reclamantilor o servitute de trecere, iar pârâta - ca proprietar al fondului aservit ar fi împiedicat pe cai de fapt exercitarea acestui drept, ori nu ne aflam într-o astfel de situatie.
Pe cale de consecinta cum nu sunt îndeplinite cumulativ conditiile prevazute de art. 581 Cod procedura civila, instanta a respins cererea, cu obligarea reclamantilor la cheltuieli de judecata catre pârâta - art. 274 Cod procedura civila, urmând ca reclamantii sa îsi valorifice pretentiile în conditiile dreptului comun.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs, în termen legal, reclamantii M. M., S. A., S. M., V. D., L. S., C. D., S. V., Schitul T. prin preot C., criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie. Recursul a fost formulat în termen, semnat si motivat.
Se arata faptul ca în mod gresit instanta de fond a respins proba cu expertiza topometrica, proba ce putea oferi mai multe elemente concrete, imperios necesare în solutionarea cererii. Se face referire la exceptiile ce au fost respinse de instanta, astfel încât - considera tribunalul - nu reprezinta aceste sustineri un motiv de recurs. Pe fondul cauzei se arata ca au facut dovada îndeplinirii celor trei conditii prevazute de art. 581 C.pr.civ.: vremelnicie (s-a solicitat admiterea cererii pâna la finalizarea lucrarilor de executie pentru apa, canal, gaze naturale si energie electrica), urgenta (imposibilitatea continuarii lucrarilor atrage atât pierderea avansului platit cât si a beneficiului de a fi ajutati financiar în realizarea acestor investitii) si aparenta de drept (s-a dovedit ca DE 6549/1 trece pe proprietatea pârâtei, ca aceasta a îngradit terenul sau si nu permite accesul). Pârâta a încercat sa induca în eroare instanta, sugerând ca ar fi vorba de o servitute de trecere iar reclamantii ar avea acces pe proprietatea reclamantului M. M.; aceasta cale nu are nici o legatura, însa, cu DE 6549/1.
Legal citata, pârâta a formulat întâmpinare prin care au invocat exceptia nulitatii recursului (nu s-a indicat hotarârea atacata, nu au fost aratate motivele de nelegalitate), exceptia inadmisibilitatii cererii pe calea ordonantei presedintiale (atâta timp cât instanta ar fi nevoita sa analizeze titlul de proprietate al pârâtei s-ar încalca conditia neprejudecarii fondului), exceptia lipsei interesului în promovarea actiunii (nu a finalizat negocierea între parti privind crearea unei cai de acces pe proprietatea pârâtei), lipsa calitatii procesuale pasive a pârâtei-intimate. Se mai arata ca si pe fond recursul trebuie respins. S-a anexat un act în copie xerox.
Prin registratura s-a depus o declaratie de renuntare la judecarea cererii formulata de S. M.-E..
Analizând sentinta atacata în raport de motivele invocate si raportat la exceptiile ce au fost puse în discutia partilor, cât si din oficiu, conform dispozitiilor art. 304 1C .pr.civ., Tribunalul a retinut urmatoarele:
* În ceea ce priveste renuntarea la judecata:
Tribunalul retine ca, desi s-a gresit anul dosarului în declaratia autentificata depusa la dosar, exista suficiente date în cuprinsul acestei declaratii pentru a determina tribunalul sa considere ca este vorba despre prezentul dosar. Dispozitiile art.246 C.pr.civ. prevad: " Reclamantul poate sa renunte oricând la judecata fie verbal în sedinta, fie prin cerere scrisa." Reiese faptul ca renuntarea la judecata se poate face atat in fata primei instante cat si in calea de atac a apelului si a recursului ( CSJ, sectia de contencios administrativ, decizia 169/2000). Instanta a verificat caracterul expres, clar si neechivoc al declaratiei de renuntare la judecarea recursului, a retinut faptul ca aceasta este semnata de recurenta.
* În ceea ce priveste exceptia nulitatii recursului:
Este adevarat ca, conform art. 302 al.1 lit.b, neindicarea hotarârii care se ataca se sanctioneaza cu nulitatea recursului dar prezumtia de vatamare este una relativa, posibil a fi combatuta prin dovada contrara - este vorba de indicarea unor elemente ce fac posibila identificarea hotarârii atacate. Mai mult, asa cum a retinut si Curtea Constitutionala în cuprinsul deciziei 176/24.03.2005, libertatea legiuitorului de a stabili conditiile de exercitare a cailor de atac si procedura de judecata nu este absoluta, limitele libertatii de reglementare fiind determinate si în aceste cazuri de obligativitatea respectarii normelor si principiilor privind drepturile si libertatile fundamentale si a celorlalte principii consacrate prin Legea fundamentala si prin actele juridice internationale la care România este parte.
Jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului a statuat ca scopul Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale este "sa apere nu drepturi teoretice sau iluzorii, ci concrete si efective" (Cazul Airey contra Irlandei, 1979, si Cazul Artico contra Italiei, 1980).
Într-o cauza similara celei deduse controlului de constitutionalitate, Curtea de la Strasbourg a statuat prin Hotarârea din 9 noiembrie 2004, pronuntata în cazul Saez Maeso contra Spaniei, ca a existat o violare a art.6 paragraful 1 din conventie, atunci când normele referitoare la formele ce trebuie respectate pentru introducerea unui recurs si aplicarea lor îi împiedica pe justitiabili sa se prevaleze de caile de atac disponibile. În considerentele hotarârii Curtea a precizat ca, desi accesul la o instanta de judecata nu este un drept absolut, ci este susceptibil de limitari, în special în ceea ce priveste conditiile de admisibilitate a unei cai de atac, totusi, aceste limitari nu trebuie sa restrânga accesul deschis unui justitiabil de o asemenea maniera sau pâna la un asemenea punct încât dreptul sa fie atins în însasi substanta lui.
În lumina acestor considerente, atâta timp cât s-au oferit suficiente indicii pentru identificarea hotarârii atacate, sanctiunea nulitatii aparea ca un formalism inacceptabil de rigid, de natura sa afecteze grav efectivitatea exercitarii caii de atac si sa restrânga nejustificat accesul liber la justitie.
Pe de alta parte, în sistemul Codului de procedura civila, recursul este conceput ca o cale extraordinara de atac, altfel spus, ca un ultim nivel de jurisdictie în care partile în litigiu îsi pot apara drepturile lor subiective, înlaturând efectele hotarârilor pronuntate în conditiile celor 10 cazuri de nelegalitate prevazute de art.304 din Codul de procedura civila. Or, instituirea sanctiunii nulitatii pentru neîndeplinirea acestor cerinte de forma în însusi cuprinsul cererii de recurs, fara nici o posibilitate de remediere a omisiunii, îl lipseste pe recurent, fara o justificare rezonabila, de posibilitatea de a se examina, pe calea recursului, sustinerile sale întemeiate privind modul eronat, eventual abuziv, prin care s-a solutionat, prin hotarârea atacata, litigiul în care este parte.
Pentru aceste motive Tribunalul a respins exceptia nulitatii recursului.
* În ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii formularii cererii pe calea ordonantei presedintiale:
În cazul ordonantei presedintiale legiuitorul a prevazut, în mod expres, existenta unor conditii de admisibilitate, în lipsa întrunirii lor cumulativ, urmând a se aplica sanctiunea respingerii cererii ca inadmisibila.
În cauza de fata Tribunalul retine ca aceste conditii nu sunt întrunite cumulativ, motiv pentru care va admite exceptia inadmisibilitatii cererii, recurentele-reclamante având deschisa calea dreptului comun.
In ce priveste conditia caracterului vremelnic, in cauza se solicita luarea unei masuri provizorii pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin întârziere, masurile luate pe cale de ordonanta presedintiala fiind limitate in timp, pâna la rezolvarea in fond a litigiului. Însa trebuie observat ca aceasta conditie se afla in strânsa legatura cu cea privind neprejudecarea fondului. În cauza de fata nu se poate vorbi de o masura vremelnica iar solutionarea acestei cauze ar fi în realitate o solutionare pe fond (Curtea Suprema de Justitie, Sectia comerciala, decizia 1060/21995). Astfel, în cauza nu se poate vorbi de vremelnicie datorita faptului ca masura solicitata este definitiva prin natura ei (Curtea de Apel Bucuresti, sectia III civila, decizia 1226/2001); mai mult analizarea titlului de proprietate al pârâtei-intimate este inadmisibila pe calea ordonantei presedintiale. Nerezolvarea fondului cauzei înseamna neexaminarea fondului prin interpretarea titlurilor prezentate de parti. Judecatorul, în aceasta situatie, nu poate proceda doar la un examen sumar al cauzei, la "o pipaire a fondului"; instanta ar fi nevoita sa analizeze în fond valabilitatea actului, neputând sa examineze doar valabilitatea lui formala, eficacitatea sau inopozabilitatea lui.
În aceste conditii având în vedere caracterul imperativ al acestor dispozitii (obligativitatea a fost prevazuta în mod expres de catre legiuitor) instanta retine faptul ca prin admiterea exceptiei nu se încalca dreptul reclamantei de a se adresa unei instante, restrictia respectiva urmarind un scop legitim. Faptul ca reclamanta nu a înteles sa urmeze pasii prevazuti în mod expres de legiuitor pentru apararea drepturilor partilor implicate are drept consecinta inadmisibilitatea actiunii sale.
În consecinta, prin admiterea acestei exceptii, nu se realizeaza o îngradire a dreptului de acces la justitie - asa cum a retinut instanta de fond - , reclamantii având calea dreptului comun
Art.6 CEDO garanteaza fiecaruia dreptul ca un tribunal sa cunoasca orice contestatie referitoare la drepturile si obligatiile cu caracter civil (Golder împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, hotarârea din 21 februarie 1975). Desigur, dreptul de acces la un tribunal nu este absolut. El poate conduce la restrictii admise implicit deoarece se refera prin chiar natura sa la o reglementare din partea statului. Elaborând o asemenea reglementare, statele beneficiaza de o anumita marja de apreciere. Cu toate acestea, restrictiile aplicate nu ar putea restrânge accesul deschis individului în asa fel încât sau pâna la punctul ca dreptul este atins în substanta sa însasi. De asemenea, ele nu se armonizeaza cu articolul 6 § 1 decât daca urmaresc un scop legitim si daca exista un raport rezonabil de proportionalitate între mijloacele folosite si scopul vizat (a se vedea, printre altele, F.E. împotriva Frantei, hotarârea din 30 octombrie 1998. Curtea a statuat în cauza Lupas c. României ca reglementarea referitoare la formalitatile de respectat pentru a formula un recurs vizeaza sa asigure buna administrare a justitiei si respectarea, în special, a principiului sigurantei juridice (a se vedea Bulena contra Republicii Cehe, nr.57567/00, § 28, 20 aprilie 2004).
Având în vedere solutia data asupra acestei exceptii, tribunalul retine ca nu se mai impune analizarea celorlalte exceptii invocate.
În cauza nu se poate retine ca s-a agravat situatia reclamantilor în propria cale de atac întrucât cererea acestora era oricum respinsa pe fondul cauzei.
În consecinta, fata de dispozitiile art. 312 C.pr.civ. tribunalul a luat act de renuntarea la judecata, a admis recursul, a admis exceptia inadmisibilitatii cererii pe calea ordonantei presedintiale si a respinge cererea ca inadmisibila.