Principiul precauţiei în adoptarea deciziilor privind mediul. Principiul prevenirii riscurilor ecologice şi al producerii daunelor. Garantarea dreptului de consultare în vederea luării deciziilor privind legislaţia şi normele de mediu.

Dosar Nr. 157R (26.03.2007)

Principiul precautiei în adoptarea deciziilor privind mediul. Principiul prevenirii riscurilor ecologice si al producerii daunelor. Garantarea dreptului de consultare în vederea luarii deciziilor privind legislatia si normele de mediu. Reguli de tehnica legislativa. Principii de drept material. Deosebiri.

Cu privire la disp. art.3,4,5 si 6 Legea nr.137/1995 abrogata prin art.105/2005 aprobata cu modificarile Legii nr.265/2006, dispozitii ce se regasesc si în legislatia în vigoare.

Principiul precautiei în luarea deciziilor si cel al actiunii preventive reprezinta linii directoare ce guverneaza actiunile comunitare si politica mediului în statele membre, implicând actiuni concertate cu scopul întâmpinarii evenimentelor prejudiciabile cu scopul diminuarii si înlaturarii factorilor de risc, urmarindu-se formularea unei politici unitare privind mediul.

Rezulta ca aceste principii reprezinta principii de natura legislativa, nefiind susceptibile de încalcare de catre persoane de drept privat.

De asemenea, dreptul recunoscut în art.5 Legea nr.137/1995, art.4 4 lit.b Legea nr.265/2006 privind educarea si constientizarea publicului, precum si participarea acestuia în procesul de elaborare si aplicare a deciziilor privind mediul nu presupune, asa cum s-a sustinut, consultarea tuturor persoanelor ce pretind a fi implicate în eliberarea acordurilor si autorizatiilor de mediu, ci creeaza cadrul necesar participarii publicului în elaborarea legislatiei privind mediul.

A rezultat ca în eliberarea autorizatiei de construire dispozitiile Legii mediului precum si ale Legii privind cadrul general de reglementare a comunicatiilor au fost respectate.

În consecinta, apreciind legala si temeinica sentinta atacata, în conformitate cu disp. art.296 C.pr.civ. va respinge apelul ca nefondat.

(Curtea de Apel Bucuresti, sectia a VI-a comerciala. Decizia comerciala nr.157 din 26.03.2007).

Asupra apelului de fata.

Deliberând, retine urmatoarele:

Prin cererea, înregistrata sub nr.8960/16.07.2004, pe rolul Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti, reclamantii BALCAN STOIAN, MARINESCU CRISTIAN, MALDARESCU CALIN CONSTANTIN, PATEGA MILENA MIHAELA si DOBRICA ARTUR, au chemat în judecata pârâta MOBIFON SA solicitând instanta sa oblige pârâta sa demoleze constructia Releu Baza de Transmisie pentru Comunicatii Electronice situat în terenul lui Necula Marin, în subsidiar sa autorizeze reclamantii sa demoleze constructia pe cheltuiala pârâtei; cu obligarea la plata daunelor cominatorii în suma de 100 Eu/zi întârziere.

În motivarea cererii s-a învederat ca pârâta a construit pe terenul pârâtului N.M, situat în str.Bacriului nr.3, sat Rosu, com. Chiajna, Jud.Ilfov o antena Releu Baza de Transmisie pentru Comunicatii Electronice, punerea în functiune a acesteia or prejudicia grav sanatatea proprietatii terenurilor învecinate întrucât radiatiile emise se propaga într-un perimetru în care intra si locuintele reclamantilor.

S-a sustinut ca pentru constructia releului pârâta nu a obtinut toate autorizatiile impuse de lege.

Au fost invocate prevederile Legii nr.137/1995 care prin art.5 garanteaza persoanelor dreptul la un mediu sanatos, recunoscând dreptul de consultare al acestora în vederea luarii deciziilor privind eliberarea acordurilor si autorizatiilor de mediu, inclusiv pentru planurile de amenajare a teritoriului si urbanism, cu posibilitatea sesizarii instantei în vederea prevenirii procedurii unui prejudiciu; obtinerea de despagubiri în cazul producerii unui prejudiciu.

Aceste dispozitii nu au fost respectate reclamantii nefiind consultati cu privire la montarea antenei; de asemenea nu a fost obtinut acordul SC Electrica SA a carei retea de înalta tensiune se afla la 200 m de releul pârâtei.

Prin întâmpinarea formulata SC MOBIFON SA a invocat exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Sectorului 3, fata de schimbarea sediului social al pârâtei la 12.07.2004, mentionata în registrul comertului în temeiul încheierii judecatorului delegat nr.3300/12.07.2004 prin care s-a încuviintat cererea de înscriere de mentiuni; exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor în promovarea actiunii având ca obiect obligatie de a face, întemeiata pe disp. art.1075 Cod civil, întrucât între parti nu exista un raport obligational contractual care sa îi îndreptateasca a actiona în judecata pârâta, cu consecinta respingerii ca inadmisibile a actiunii.

Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea ca neîntemeiata a cererii, întrucât lucrarile de construire a statiei de emisie-receptie în sistem GSM au fost executate în temeiul autorizatiei de construire nr.937/9.02.2004 emisa de Primaria Chiajna, conform legislatiei privind protectia mediului, autorizatie emisa ca urmare a obtinerii avizelor solicitate.

S-a mai sustinut ca nu s-a probat cauzarea unui prejudiciu ca efect al radiatiilor, functionarea statiei nu polueaza mediul înconjurator, astfel ca pretentiile financiare nu au fost dovedite.

Pârâta a formulat cerere de chemare în garantie a Consiliului Local Chiajna, în calitate de emitent al autorizatiei de construire.

Prin sentinta civila nr.6512/8.09.2004, pronuntata în dosarul nr.8960/2004 Judecatoria Sectorul 3 Bucuresti a admis exceptia necompetentei teritoriale; a declinat competenta de solutionare a cauzei în favoarea Judecatoriei Bucuresti.

Pentru a hotarî astfel, instanta a retinut dispozitiile art.5 C.pr.civ. rap. la 158 C.pr.civ. potrivit carora cererea se face la instanta de domiciliu a pârâtei.

Prin sentinta civila nr.9468/20.12.2004, pronuntata în dosarul nr.14095/2004 Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti a admis exceptia necompetentei materiale; a declinat competenta de solutionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucuresti - Sectia Comerciala.

Pentru a hotarî astfel, instanta a apreciat ca a fost investita cu solutionarea unei cereri în materie comerciala întrucât pârâta are calitatea de comerciant, cerere cu obiect neevaluabil în bani cu incidenta disp. art.2 pct.1 lit.a C.pr.civ. rap. la 159 C.pr.civ.

S-a argumentat calificarea litigiului ca fiind de natura comerciala rap. la disp. art.890 pct.1 si 893 C.com; art.4,5,6 prin care se instituie prezumtia de comercialitate pentru toate actele comerciantului.

Dupa declinare cauza a fost înregistrata sub nr.2758/2005 (18427/3/2005) pe rolul Tribunalului Bucuresti.

Prin cererea înregistrata la 20.11.2005, pârâta SC M SA a renuntat la cererea de chemare în garantie a pârâtei Primaria Chiajna.

Prin sentinta comerciala nr.9674/7.11.2006, pronuntata în dosarul nr.18427/3/2005, Tribunalul Bucuresti a anulat cererea formulata de BALCAN STOIAN; a respins exceptia calitatii procesuale active a reclamantilor ca neîntemeiata; a respins cererea formulata de reclamanti ca neîntemeiata.

Pentru a hotarî astfel, instanta a avut în vedere încheierea de la 9.05.2006, prin care s-a consemnat neîndeplinirea cerintelor art.161 Cod pr.civ., cererea de chemare în judecata a fost semnata de avocat T.N. ce nu a probat calitatea de reprezentat iar reclamantul B.S citat cu mentiunea de a semna cererea nu s-a conformat dispozitiilor instantei.

A fost înlaturata exceptia privind lipsa calitatii procesuale active, neavând relevanta inexistenta raportului obligational contractual, ci existenta unei identitati între persoana reclamantului si cel ce se pretinde titularul dreptului subiectiv dedus judecatii.

Pe fondul cauzei s-a retinut ca din probatoriul administrat nu a rezultat construirea releului pe un teren învecinat terenurilor reclamantilor; faptul ca pentru eliberarea autorizatiilor de construire nr.937/9.02.2004 au fost obtinute avizele de mediu înregistrate de legislatia în vigoare.

Împotriva acestei sentinte au formulat recurs Balcan Stoian, Maldarescu Calin Constantin, Patega Milena Mihaela si Dobrica Artur. Au fost invocate disp. art.304 alin.7 C.pr.civ. în considerentele hotarârii nefiind expuse temeiurile anularii cererii reclamantului B.S; în temeiul art.304 pct.9 s-a sustinut ca în mod eronat instanta a retinut incidenta art.1169 Cod civil, apreciind ca nedovedit faptul ca releul construit se afla în imediata lor la vecinatate; ca este cea de a doua antena statie de emisie-receptie într-un perimetru de 100 m, nivelul radiatiilor electromagnetice neionizate dublându-se.

A fost invocat principiul precautiei în luarea deciziei prevazut de art.3,5,6 din Legea protectiei mediului prin aplicarea caruia se urmareste prevenirea sau limitarea posibilelor consecinte negative cauzate de un fenomen produs sau procedeu înainte ca expunerea sa aduca atingere sanatatii, atunci când prin evaluari stiintifice obiective s-au identificat efecte potential negative periculoase fara ca riscul sa poata fi determinat cu suficienta certitudine.

Prin încheierea de la 5.03.2007, în temeiul art.84 C.pr.civ. rap. la 282 C.pr.civ. instanta a calificat cererea ca fiind apel.

Analizând actele si lucrarile dosarului, Curtea apreciaza apelul nefondat pentru urmatoarele considerente:

Cu privire la motivele de apel formulate de B.S, retine ca în considerente instanta a facut trimitere la cele cuprinse în încheierea de sedinta de la 9.05.2006 prin care s-a dispus anularea cererii ca nesemnata, în conditiile art.161 C.pr.civ., retinându-se ca reprezentantul partii nu a probat calitatea sa si nu a complinit lipsa semnaturii mandnatului pe împuternicirea avocatiala si a contractului de asistenta judiciara la termenul acordat, iar reclamantul, legal citat cu mentiunea de a semna cererea nu s-a prezentat în instanta.

În ceea ce priveste fondul cauzei, retine ca din probatoriul administrat a rezultat emiterea autorizatiei de construire nr.937/9.02.2004 de catre Primaria Chiajana, în conformitate cu dispozitiile legale în vigoare, ca urmare a prezentarii de catre pârât a certificatelor de urbanism; a avizului sanitar nr.134/23.02.2004; avizul Agentiei de Protectie a Mediului Ilfov nr.876/23.02.2004; avizul Autoritatii Aeronautice Civile Române nr.2239/17.02.2004 emis de Electrica Muntenia Sud SA Sucursala Ilfov; certificat de furnizor de retele si servicii de comunicatii electrice nr.782/24.12.2002 emis de ANRC contractul de închiriere, extras carte funciara, certificat tip ANRC.

A fost depus de asemenea studiul de impact ce concluzioneaza în sensul ca statiile de baza pentru telefonie mobila nu prezinta nici un risc privind protectia împotriva radiatiilor, la o distanta de 10 m de antena, intensitatea radiatiilor fiind foarte scazuta.

În mod corect prima instanta, a retinut ca nefiind probata amplasarea în raza de 50 - 100 m potrivit celor sustinute în cererea introductiva, 5-50 m în concluziile scrise, proprietatile reclamantilor nefigurând în planul de amplasament depus la dosarul cauzei.

În apel s-a afirmat ca relevanta pentru admiterea cererii situarea releului în "imediata apropiere" a proprietatilor fara sa se precizeze si probeze distantele la care terenurile reclamantilor se afla amplasate.

Cu privire la disp. art.3,4,5 si 6 Legea nr.137/1995 abrogata prin art.105/2005 aprobata cu modificarile Legii nr.265/2006, dispozitii ce se regasesc si în legislatia în vigoare.

Principiul precautiei în luarea deciziilor si cel al actiunii preventive reprezinta linii directoare ce guverneaza actiunile comunitare si politica mediului în statele membre, implicând actiuni concertate cu scopul întâmpinarii evenimentelor prejudiciabile cu scopul diminuarii si înlaturarii factorilor de risc, urmarindu-se formularea unei politici unitare privind mediul.

Rezulta ca aceste principii reprezinta principii de natura legislativa, nefiind susceptibile de încalcare de catre persoane de drept privat.

De asemenea, dreptul recunoscut în art.5 Legea nr.137/1995, art.4 4 lit.b Legea nr.265/2006 privind educarea si constientizarea publicului, precum si participarea acestuia în procesul de elaborare si aplicare a deciziilor privind mediul nu presupune, asa cu, s-a sustinut consultarea tuturor persoanelor ce pretind a fi implicate în eliberarea acordurilor si autorizatiilor de mediu, ci creeaza cadrul necesar participarii publicului în elaborarea legislatiei privind mediul.

A rezultat ca în eliberarea autorizatiei de construire dispozitiile Legii mediului precum si ale Legii privind cadrul general de reglementare a comunicatiilor au fost respectate.

În consecinta, apreciind legala si temeinica sentinta atacata, în conformitate cu disp. art.296 C.pr.civ. a respins apelul ca nefondat.