Prin sentinta civila nr. 3730/23 noiembrie 2005, pronuntata de Judecatoria Focsani, în dosarul nr. 5496/2004 s-a admis actiunea formulata de reclamanta VC, împotriva pârâtilor VD, VM si VD, s-a anulat în parte contractul de vânzare-cumparare autentificat la nr. 1485/01.07.2002, cu privire la cota de ¼ din suprafata de 3043 m.p. teren si 5/8 din constructii si s-a dispus iesirea partilor din indiviziune potrivit rapoartelor de expertiza.
S-a retinut prin încheierea de admitere în principiu din 8 decembrie 2004 ca reclamanta si pârâtul VD, au înstrainat prin contractul de vânzare-cumparare autentificat la nr. 1485/01.07.2002, cotele de proprietate asupra unui imobil dobândit prin mostenire de la defunctul VG, cumparatorii fiind VD si VM.
Reclamanta a pretins ca a fost indusa în eroare la întocmirea acestui act pentru ca nu stie carte si nu a cunoscut continutul contractului, pârâtii spunându-i ca s-a întocmit contractul cu clauza de întretinere.
Instanta a retinut din probele administrate ca reclamanta nu si-a exprimat un consimtamânt valabil cu ocazia întocmirii actului si a dispus anularea acestuia pentru cota ce i se cuvenea reclamantei.
Pârâtii VD si VM, au declarat apel împotriva încheierii de admitere în principiu si a sentintei.
Au aratat ca actiunea reclamantei pentru constatare nulitate contract nu este întemeiata, ca reclamanta a indicat drept cauze de nulitate fapte contradictorii, ceea ce demonstreaza nesinceritatea acesteia.
A fost criticata hotarârea pentru modul în care s-a dispus iesirea din indiviziune pentru ca nu au fost respectate cotele cuvenite coindivizarilor si loturile nu sunt functionale.
În apel s-a administrat proba cu o noua expertiza de lotizare.
Prin decizia civila nr. 219 din 2 iunie 2006 pronuntata de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. 146/2006 s-a admis apelul declarat de pârâtii VD si VM împotriva încheierii de admitere în principiu din 8 decembrie 2004 si a sentintei civile nr. 3730 din 23 noiembrie 2005, pronuntata de Judecatoria Focsani, în dosarul nr. 5496/2004.
S-a schimbat în parte sentinta civila cu privire la iesirea din indiviziune.
A atribuit apelantilor-pârâti VD si VM, lotul A, varianta I din raportul de expertiza Velnita Sile compus din corp 1 de casa( camera 1, hol 2, parte prispa 4), valoare de 1830 RON si suprafata de 2614 mp teren situat în intravilan Suraia, tarlaua 71, cu vecinii : drum, V C, V P, V P – valoare 14.400 RON.
Primesc bunuri în valoare de 16230 RON si au dreptul la 15727,5 RON.
A atribuit intimatei-reclamante VC domiciliata în comuna Suraia, judetul Vrancea, lotul B, varianta I din acelasi raport de expertiza compus din corpul I de casa/camera 3, parte prispa 4), valoare 1900 RON, bucatarie 6 si chiler – valoare 1400 RON, corp 2- magazie + perdea – valoare 420 RON si suprafata de 872 mp teren situat în intravilan Suraia, tarlaua 71, cu vecinul ; drum, A N, lotul A – valoare 4780 RON.
Primeste bunuri în valoare de 6530 RON si are dreptul la 7032 RON.
A obligat pe apelantii-reclamanti catre intimata-pârâta la 502 RON sulta.
A mentinut celelalte dispozitii ale sentintei.
A obligat intimata catre apelanti la 336 RON cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta solutie, Tribunalul a retinut urmatoarele:
În ceea ce priveste solutionarea capatului de cerere privind anularea contractului de vânzare-cumparare, se retine ca instanta s-a pronuntat prin încheierea de admitere în principiu din 8 decembrie 2004.
Pâna la 17.07.2005 când a intrat în vigoare Legea nr. 219/2005 pentru modificare si completare OUG nr. 138/2000, împotriva încheierii de admitere în principiu se putea declara apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Apelantii nu au formulat apel împotriva acestei încheieri, astfel ca nu mai poate sustine nelegalitatea acestei solutii.
În ceea ce priveste solutionarea capatului de cerere privind iesirea din indiviziune, instanta retine ca ambele parti au solicitat iesirea din indiviziune potrivit variantei I din raportul de expertiza efectuata în apel, motiv pentru care, în temeiul art. 296 Cod procedura civila , a admis apelul, a schimbat în parte sentinta si a dispus iesirea din indiviziune potrivit acesteia variante.
Împotriva acestei decizii civile, în termen legal au declarat recurs pârâtii V D si V M, criticând-o pentru nelegalitate prin prisma motivelor prev. de art. 304 pct. 4,6,8 si 9 C.pr.civ.
Recursul declarat este fondat si a fost admis ca atare pentru urmatoarele considerente:
Retinerea instantei de apel, în sensul ca, pâna la data intrarii în vigoare a legii nr. 219/2005, încheierile de admitere în principiu puteau fi atacate în apel în termen de 15 zile de la comunicarea acesteia este eronata; potrivit art. I pct. 5 din O.U. nr. 65/09.09.2004, încheierile prevazute la art. 673/6 alin. 1 si la art. 673/7 C.pr.civ. pot fi atacate o data cu fondul. De altfel, Tribunalul, desi retine în considerentele deciziei ca nelegalitatea încheierii de admitere în principiu nu mai poate fi cenzurata, se pronunta, în dispozitiv, în sensul admiterii apelului declarat si împotriva acestei încheieri.
Constatând ca Tribunalul a solutionat procesul fara a intra în cercetarea fondului, ignorând sa dea eficienta dispozitiilor O.U. nr. 64/2004, publicata în M.O. nr. 840/14.09.2004, Curtea ca admite recursul, va casa decizia criticata si va trimite cauza spre rejudecare, instanta urmând a raspunde la toate criticile aduse si încheierii de admitere în principiu pronuntata,în dosarul de fond.