Prin sentinta penala nr.55 din 30.01.2008 pronuntata de Judecatoria Roman, în baza art.ll, pct.2, lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedura penala a fost achitat inculpatul G. V. pentru savârsirea infractiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. si ped. de art. 246 alin. 1 Cod penal.(parte vatamata -G.N.)
S-au respins pretentiile formulate de partea civila.
Conform art. 191 pct. 1 lit. b Cod procedura penala a fost obligata partea civila catre stat la plata sumei de 200 lei , cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta de fond a retinut faptul ca prin sentinta civila nr. 227/7.02.2005 a Judecatoriei Roman s-a reconstituit în favoarea mostenitorilor defunctului G. C. I. unul dintre ei fiind si partea vatamata dreptul de proprietate cu privire la suprafata de 10,59 ha., teren, situat în comuna B., judetul Neamt, hotarâre ce a ramas definitiva si irevocabila. Ca urmare a înfiintarii comunei B., terenul reconstituit partii vatamate se afla pe raza acestei comune. Pâna la preluarea tuturor actelor, registrul de la comuna B., a trecut o perioada de timp si asa cum arata si martorii audiati în cauza - f1.41,42 au aflat foarte târziu de sentinta civila amintita. Cu toate acestea în încercarea lui de a da curs solicitarii partii vatamate, inculpatul i-a pus la dispozitie pasune, teren pe care partea vatamata 1-a refuzat. Asa cum rezulta din înscrisurile depuse la dosar, la nivelul comunei noi înfiintate exista un deficit de teren arabil în balanta de fond funciar. Astfel, la nivel de comuna a fost adoptat un proiect care are la baza remasurarea suprafetelor de teren arabil, compararea lor cu cele din titlurile de proprietate eliberate, încercând astfel sa se acopere acest deficit, în conditiile în care ar fi stapânite suprafete de teren mai mari decât cele din titlu de proprietate.
Pentru existenta infractiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor este necesar ca functionarul public, cu stiinta, sa nu îndeplineasca un act ori sa-1 îndeplineasca în mod defectuos.
Faptul ca partea vatamata nu a fost pusa în posesie nu se datoreaza relei credinte a inculpatului ci unui complex de împrejurari obiective, cum ar fi de exemplu, deficitul de teren arabil în balanta de fond funciar existent la nivelul comunei.
Astfel, în baza art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit.d Cod procedura penala, instanta de fond a achitat inculpatul pentru savârsirea infractiunii prev. de art. 246 al.l Cod penal.
Partea vatamata a depus la dosar la data de 07.01.2008 o declaratie de constituire parte civila însa, potrivit art. 15 al.2 teza a Il-a în fata instantei de judecata constituirea ca parte civila se face pâna la citirea actului de sesizare. Ca urmare constituirea a fost facuta cu mult dupa citirea actului de sesizare, motiv pentru care a fost respinsa.
Prin decizia penala nr.355/AP/04.12.2008, pronuntata în dosarul nr.2812/291/2007 al Tribunalului Neamt s-a dispus respingerea ca nefondate a recursurilor declarate de procuror si de partea vatamata.
Pentru a dispune astfel, instanta de apel a aratat ca pentru existenta infractiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor este necesar ca functionarul public, cu stiinta, sa nu îndeplineasca un act, ori sa-1 îndeplineasca în mod defectuos.
Prima instanta a retinut în mod corect ca din probele administrate în cauza nu rezulta reaua credinta a inculpatului care în calitatea sa de presedinte al Comisiei comunale de aplicare a Legii nr. 18/1991 a avut disponibilitatea de a respecta dispozitiile sentintei civile nr.227/2005 a Judecatoriei Roman, însa din înscrisurile depuse la dosar rezulta ca la nivelul comunei noi înfiintate, Bo., exista un deficit de teren arabil în balanta de fond funciar.
Inculpatul a încercat sa dea curs solicitarii partii vatamate, în sensul ca i-a pus la dispozitie teren pasune, dar aceasta a refuzat.
Având în vedere aceste considerente, cât si toate demersurile care se fac la nivelul comunei pentru a se rezolva toate problemele de aceeasi natura ale cetatenilor, tribunalul a constatat ca ambele apeluri sunt nefondate.
În cauza a formulat recurs în termen legal Parchetul de pe lânga Tribunalul Neamt, considerând ca ambele hotarâri sunt nelegale si netemeinice, în ceea ce priveste achitarea inculpatului G. V. pentru savârsirea infractiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor - prev. de art.246 alin.l Cod penal, pe motiv ca inculpatului i-a lipsit reaua credinta.
Adoptând aceasta solutie, ambele instante au comis o eroare de apreciere a probelor administrate în cauza.
Astfel, potrivit propriilor declaratii date în cursul urmaririi penale, inculpatul a recunoscut faptul ca a luat la cunostinta despre continutul sentintei civile nr.227/07.02.2005 a Judecatoriei Roman, din luna noiembrie 2005, dar întrucât era aglomerat cu recenta numire, nu s-a putut ocupa imediat de cererea partii vatamate G.N.
Cererea acestuia din urma a ramas, însa, în nelucrare pe durata întregului an 2006. In numeroase rânduri partea vatamata s-a adresat cu aceasta problema.
Prefecturii Neamt, aceasta comunicându-i, prin adresa nr.1417/121/28.06.2006, ca s-a pus în vedere Primariei Bo. sa i se solutioneze cererea si sa i se comunice de îndata rezultatul.
Cu toate acestea, abia în luna ianuarie 2007, inculpatul, având calitatea de primar al comunei Bo., a facut demersuri pentru identificarea activelor funciare disponibile pe raza comunei si i-a adresat partii vatamate oferta de acordare a unei suprafete de 7,8 hectare teren pasune, în loc de 10,59 hectare teren agricol, asa cum prevedea sentinta civila nr.227/07.02.2005 a Judecatoriei Roman.
Partea vatamata nu a fost de acord cu aceasta propunere si a solicitat ca, în împrejurarea în care nu exista suficient teren agricol disponibil pe raza comunei Bo. pentru punerea sa în posesie cu suprafata de 10,59 hectare, sa i se întocmeasca documentatie pentru despagubirea sa în bani, reprezentând contravaloarea terenului acordat prin hotarâre judecatoreasca.
Reaua-credinta a inculpatului rezulta din întreg probatoriul administrat în cauza, dar mai ales din tergiversarea, în mod cu totul nejustificat, a demersului partii vatamate, de a dobândi terenul atribuit prin hotarâre judecatoreasca, ramasa definitiva si irevocabila.
Astfel, din luna noiembrie 2005, când a luat cunostinta despre cererea partii vatamate si 24.04.2007 - când a fost trimis în judecata prin rechizitoriu, inculpatul G. V. ar fi putut sa dea curs solicitarii partii vatamate si sa depuna o minima diligenta pentru punerea în executare a sentintei civile nr.227/07.02.2005 a Judecatoriei Roman.
Analizând actele si lucrarile dosarului, precum si decizia penala recurata, prin prisma motivelor invocate în termenul dispus de art.385/10 alin.2 Cod procedura penala, precum si a celor care pot fi luate în considerare din oficiu potrivit art.385/9 alin.3 Cod procedura penala, Curtea de Apel retine urmatoarele:
Instanta de apel a apreciat în mod eronat ca din probele administrate de catre prima instanta rezulta situatia de fapt redata în considerentele sentintei penale apelate si nevinovatia inculpatului. De asemenea, încadrarea juridica data faptelor descrise este discutabila în conditiile în care se retine ca nu exista rea-credinta din partea inculpatului, dar nu se analizeaza în nici un fel întrunirea elementelor constitutive a infractiunii de neglijenta în serviciu, prevazuta de art.249 Cod penal.
Înca de la sesizarea primei instante de judecata s-a produs o neregularitate perpetuata pâna în fata Curtii de Apel Bacau, neregularitate care a afectat respectarea principiului aflarii adevarului, precum si justa solutionare a cauzei, în conformitate cu dispozitiile art. 197 alin.4 Cod procedura penala.
Astfel, desi în art.264 alin.3 Cod procedura penala se prevede obligativitatea verificarii actului de sesizare a instantei de catre prim-procurorul unitatii de parchet care a emis rechizitoriul, aceasta conditie ce decurge din principiul constitutional care sta la baza functionarii si organizarii Ministerului Public, respectiv cel al legalitatii si al controlului ierarhic superior, pe tot parcursul judecatii a fost omisa îndeplinirea ei.
Legea procesual penala ofera remedii usor de urmat de catre organele judiciare, respectiv cele cuprinse în art.300 alin.2 si 332 alin.2 Cod procedura penala, însa acestora nu li s-a dat curs.
Prin urmare, lipsa verificarii obligatorii a rechizitoriului, ce a dus la o sesizare nelegala a instantei de judecata, coroborata cu neîndeplinirea unei alte obligatii legale a Judecatoriei Roman si a Tribunalului Neamt de a avea rol activ pentru lamurirea tuturor aspectelor necesare solutionarii juste a cauzei, impun rejudecarea acesteia înca de la începutul acestei faze a procesului penal.
Astfel, primele instante s-au multumit sa proclame lipsa de rea-credinta a inculpatului, fara a arata în concret din ce probe decurge, probe care sa aiba în vedere perioada de inactivitate a inculpatului iar nu ceea ce s-ar preconiza sa se faca. Nu se spune nimic de perioada noiembrie 2005 - aprilie 2007 si nici de pozitia inculpatului, care încearca sa repuna în discutie o hotarâre judecatoreasca irevocabila, în loc de a o executa.
Pe de alta parte, chiar în lipsa relei-credinte si a intentiei, primele .instante nu analizeaza în nici un fel existenta vinovatiei în forma culpei, corespunzatoare infractiunii prevazute de art.249 Cod penal.
Evident ca se pierde din vedere si vatamarea grava suferita de G. N„ vatamare ce persista si care încalca, pe lânga legislatia în materie de proprietate, si exigentele impuse de art.l din Protocolul nr.l aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Se retine cu usurinta de instantele inferioare ca nu existau suprafete libere pe teritoriul comunei, desi tot inculpatul si apoi, aceleasi instante, sustin ca nu s-a facut documentatia cadastrala. Nu se explica cum s-a tras aceasta concluzie, tocmai având în vedere lipsa unei evidente funciare de specialitate. De asemenea, se ignora în totalitate posibilitatea efectuarii unei expertize în cauza, chiar din oficiu, pentru lamurirea acestui aspect.
În concluzie, constatându-se incident cazul de casare prevazut de art.385/9 pct.2 Cod procedura penala privind neregularitatea actului de sesizare, deficienta neremediata în cursul judecatii si care a fost de natura, coroborata cu inactivitatea instantelor, sa influenteze justa solutionare a cauzei, în baza art.385/15 pct.2 lit.c Cod procedura penala, se va admite recursul procurorului, se vor casa cele doua hotarâri si se va trimite cauza spre rejudecare primei instante, Judecatoria Roman.