7. Actiune în anularea actelor frauduloase ale
administratorilor.
Prin sentinta civila nr.1088/20 octombrie 2006, Tribunalul Covasna a admis cererea formulata de reclamanta S.C. I.D. S.R.L. Brasov, lichidator judiciar al S.C. R.B. S.R.L. Sf. Gheorghe, în contradictoriu cu pârâtii G.J.E. si B.M.M., si în consecinta:
A anulat contractul de vânzare-cumparare intervenit între debitoarea S.C. R.B. S.R.L. Sf. Ghoerghe prin administratorul statutar P.A.V. si cei doi pârâti privind imobilele terenuri înscrise în CF 818 Chilieni, nr.top 320/2/1/3/2 în suprafata de 223 mp; CF nr.808 Chilieni, înscris în nr.top 320/2/1/3/1 în suprafata de 223 mp si nr. top 317/2/2 în suprafata de 970 mp, factura fiscala nr. 1751021/6.05.2005, încheierea de autentificare nr.913/25.04.2005 prin care s-a dispus întabularea dreptului de proprietate a cumparatorilor precum si celelalte acte subsecvente acestora.
A obligat pârâtii sa restituie în deplina proprietate si posesie terenurile a caror transfer s-a anulat si daca nu este posibil, sa plateasca în contul de lichidare al debitoarei suma de 300.000.000 ROL.
Pentru a hotarî astfel, judecatorul-sindic a retinut urmatoarele :
Prin sentinta civila nr.787 din 19.08.2005 judecatorul-sindic a pronuntat deschiderea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului S.C. R.B. S.R.L. Sf. Gheorghe, în dosarul 1258/S/2005.
La data de 13.01.2006 s-a decis trecerea la procedura falimentului si lichidarii judiciare cu desemnarea ca lichidator judiciar a fostului administrator judiciar S.C. I.D. S.R.L. Brasov.
Din tabelul definitiv al creditorilor rezulta ca la masa credala a debitoarei au fost acceptate creante însumate la 27.661, 48 RON si care au luat nastere anterior deschiderii procedurii, respectiv 2003-2005, cum atesta titlurile executorii depuse la dosar.
Societatea falita, în anul 2004 a dobândit proprietatea unor imobile terenuri în localitatea Chilieni, potrivit contractului autentificat la data de 22.04.2004, respectiv terenul înscris în C.F. 818 cu nr. top 320/2/1/3/2 în suprafata de 223 mp, terenul din C.F. 808 sub nr. top 320/2/1/3/1 în suprafata de 223 mp si nr. top 317/2/2 în suprafata de 970 mp.
Aceste terenuri, însumând suprafata de 1616 mp au fost vândute de firma proprietara, cum reiese din contractul autentificat sub nr.913 din 25.04.2005, catre cumparatorii G.J.E. care a obtinut nuda proprietate, iar sotii B.M.M. si O.F. dreptul de uzufruct viager, contra sumei de 300.000.000 ROL, întocmindu-se factura nr.1751021 si chitanta nr. 2138110/2006.
Conform art.79 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei, în vigoare de la data de 20 iulie 2006, care a abrogat Legea nr.64/1995, republicata, administratorul sau, dupa caz, lichidatorul judiciar poate introduce la judecatorul-sindic actiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii.
În sensul legii, actele frauduloase sunt acelea care au fost savârsite cu rea-credinta în scopul de a leza drepturile altor persoane.
Analizând reaua credinta din perspectiva art.79 al legii se constata ca, în speta, actele încheiate de administratorul social P.A.V. au avut ca scop au avut ca scop sustragerea terenurilor din averea societatii debitoare si obtinerea de profituri de catre persoane aflate în legatura cu administratorul, respectiv familia contabilei pârâte B.M.M.
Reaua credinta si scopul urmarit de fraudare a creditorilor este demonstrata cu prisosinta de faptul ca hotarârea A.G.A., fara numar si data nu a fost publicata în M.O. conform dispozitiilor art.132 alin.2 din Legea nr.31/1990 privind societatile comerciale, republicata, si pusa în executare fara a îndeplini conditiile legale ; în cuprinsul hotarârii nu se justifica în niciun fel necesitatea vânzarii acestor terenuri, în situatia în care societatea înregistra datorii cifrate la peste trei miliarde ROL si despre care se presupune ca administratorul avea cunostinta.
Reaua-credinta a cumparatorilor este ilustrata de împrejurarea ca la data de 6 mai 2005 (deci la distanta de timp relativ scurta de la achizitionarea bunurilor) acestia contracteaza un credit de la Casa de Economii si Consemnatiuni CEC S.A. - Sucursala Sf. Gheorghe, care a fost garantat prin constituirea ipotecii gradul 1 asupra terenurilor pentru suma de 389.870.000 ROL, conform contractului autentificat sub nr.1048.
Imobilele au fost evaluate de creditoarea CEC S.A. Sf. Gheorghe la 633.800.000 ROL.
Acest aspect evidentiaza faptul ca vânzarea s-a facut sub pretul de piata, respectiv cel avut în vedere la contractarea si garantarea creditului de catre cumparatorii pârâti.
Mai mult decât atât, în hotarârea A.G.A. care a constituit temeiul înstrainarii terenurilor nu s-a stabilit pretul de vânzare a acestora si nici nu s-a specificat daca acestea au fost evaluate de un specialist în domeniu si cum s-a determinat valoarea de 300.000.000 ROL, ca pret de vânzare.
Un alt aspect de retinut este ca în contractul de vânzare-cumparare a terenurilor s-a consemnat ca partile au declarat cu ocazia autentificarii ca au platit pretul, ceea ce este infirmat de factura fiscala nr.1751021/6.05.2005 si chitanta nr.2138110/6.06.2005, care atesta achitarea sumei de 300.000.000 lei prin ordin de plata de catre CEC. Or, contractul s-a autentificat la 22.04.2005.
Conduita frauduloasa a cumparatorilor si reaua credinta a acestora este dovedita si de prevederea cuprinsa în contractul de ipoteca, în sensul ca si-au exprimat acordul ca în situatia în care creditul bancar si dobânda aferenta nu se vor restitui la termenele stabilite, creditorul sa treaca la valorificarea ipotecii pâna la îndestularea creantei, ceea ce s-a si înfaptuit ulterior prin procesul-verbal de situatie imobiliara si actul de adjudecare din 6 martie 2006 întocmite de executorul judecatoresc.
Prin urmare, în speta sunt incidente dispozitiile art.79-80 din Legea nr.85/2006 întrucât vânzarea activelor a fost înfaptuita în detrimentul creditorilor cu intentia vadita a partilor de a diminua patrimoniul debitoarei S.C. R.B. S.R.L. Sf. Gheorghe prin transferarea bunurilor terenuri în proprietatea familiei fostei contabile pârâte iar pretul încasat, care a fost sub valoarea reala, nu s-a utilizat pentru stingerea datoriilor. Pe de alta parte, vânzarea s-a efectuat fara justificare, în contextul în care dupa aproximativ doua luni s-a deschis procedura insolventei societatii debitoare, fara respectarea dispozitiilor imperative aplicabile hotarârilor A.G.A. pentru a deveni executorii.
Pe cale de consecinta, instanta, având în vedere reglementarile art.948 pct.4 Cod civil si constatând ca sunt îndeplinite cerintele art.80 alin.(1) lit.c din legea enuntata, a admis actiunea reclamantei.
S-a dispus anularea contractului de vânzare-cumparare despre care s-a facut vorbire mai sus, a facturii fiscale nr.1751021/06.05.2005, a încheierii nr.913 din 25 aprilie 2005 prin care s-a decis întabularea dreptului de proprietate al cumparatorilor precum si a celorlalte acte subsecvente acestora.
În temeiul art.83 din Legea 85/2006, cumparatorii au fost obligati sa restituie în deplina proprietate si posesie terenurile al caror transfer s-a anulat, sau daca nu este posibil valoarea de vânzare de 300.000.000 ROL.
Împotriva acestei hotarâri au declarat recurs pârâtii B.M.M. si G.J.E., pentru urmatoarele motive :
Reaua credinta a vânzatorilor nu a fost dovedita, prin cumpararea imobilului nu s-a obtinut nici un profit de catre cumparatori, pretul acestuia fiind real si achitat ; de asemenea, nu a fost dovedita reaua credinta a cumparatorilor. Creditul CEC a fost contractat tocmai pentru a plati pretul pentru cumpararea imobilului, deci nu a fost o operatie speculativa. Evaluarea facuta de banca a avut în vedere o valoare care sa acopere creditul acordat precum si dobânzile aferente perioadei de creditare.
Instanta de fond a dispus în mod gresit obligarea pârâtei B.M.M. la plata sumei de 300.000.000 lei vechi, având în vedere calitatea sa de uzufructuar.
Motivele de recurs au fost completate prin încheierea din 27 februarie 2007 cu cel de ordine publica în legatura cu necitarea uzufructuarului B.O.F., motiv ce nu poate fi primit de catre instanta având în vedere ca putea fi invocat numai de cel caruia i s-ar fi încalcat drepturile procesuale.
Recursul este nefondat.
Actele în cauza au fost încheiate cu scopul sustragerii terenurilor din averea societatii debitoare si obtinerea de profituri de catre persoane aflate în legatura cu administratorul, respectiv familia contabilei pârâte B.M.M.
Aceasta vânzare a avut loc în conditiile în care societatea detinea datorii evidentiate în balanta lunii iunie 2005 în suma de 3.085.665.000 lei vechi, iar intrarea în insolventa a societatii era iminenta. Asadar, înstrainarea imobilului nu a facut altceva decât sa micsoreze dreptul de gaj general al creditorilor societatii asupra bunurilor acesteia.
Ca documente de plata a pretului, au fost prezentate declaratia asociatei F.I.T., prin care aceasta declara ca a primit suma de 300.000.000 lei de la B.M. ca pret partial pentru terenul vândut. Totodata, a fost prezentata lichidatorului judiciar si chitanta nr.3138110/ 6.06.2005 în valoare de 300.000.000 lei vechi, reprezentând „cv teren de la CEC cf. disp. plata P. si F.I.”, chitanta ce nu este identificata efectiv în contabilitatea societatii, fiind înregistrata numai ca „suma încasata de la clienti”.
Societatea debitoare nu poate face dovada valabila a platii efectuate de cumparator catre societate a contravalorii imobilului valorificat, iar înregistrarile contabile, datorita felului în care au fost efectuate, nu atesta faptul ca suma obtinuta prin vânzare ar fi intrat în contul societatii si ca ar fi fost utilizata în vederea achitarii unei parti din datoriile societatii. Astfel, în contabilitatea societatii figureaza o intrare în suma de 300.000.000 lei vechi, concomitent cu o iesire din aceeasi zi, având aceeasi valoare, cu titlu de restituire sume catre asociati. Aceasta operatiune nu este decât o modalitate de a evidentia, doar scriptic, respectiva plata a pretului în suma de 300.000.000 lei, întrucât în realitate nu exista nicio dovada a faptului ca suma mentionata ar fi intrat în casieria societatii, ori, daca a intrat, prin iesirea din aceeasi zi cu titlu de restituire sume catre asociati nu se demonstreaza altceva decât intentia tuturor partilor implicate de a sustrage bunuri, în speta contravaloarea acestora, de la urmarirea de catre creditori.
Operatiunea de vânzare a activului teren s-a desfasurat cu concursul cumparatorului care cunostea starea economica a S.C. R.B. S.R.L., dat fiind calitatea sa de fiu al uzufructuarei din contractul de vânzare-cumparare.
Pentru aceste motive, cu observatia ca din motivarea instantei de fond rezulta numai obligarea cumparatorilor la restituirea terenurilor sau echivalentul acestora, nu si a uzufructuarului, Curtea, în baza art.312 Cod procedura civila a respins recursul ca nefondat.
(Decizia nr.143/R din 3 aprilie 2007 – G.S.)