Curtea de Apel Cluj, Sectia comerciala si de contencios administrativ, decizia nr. 219 din 1 februarie 2010
Prin sentinta civila nr.247 pronuntata la data de 12 mai 2009 de Tribunalul Bistrita Nasaud în dosarul nr.825/112/2008 a fost respinsa ca prematura actiunea în contencios administrativ formulata de reclamantii C.S.L., P.L. si L.M.L..
Pentru a pronunta aceasta hotarâre instanta a retinut ca reclamantii detin în proprietate imobilul situat în municipiul Bistrita pe strada B..
În anul 2005 a fost promovat obiectivul investitii „Modernizare si consolidare strazi în municipiul Bistrita”, cuprinzând modernizarea a 32 de strazi printre care si strada B.; în anul 2006 s-au executat lucrari de consolidare si modernizare pe aceasta strada cu respectarea proiectului tehnic, care prevedea latimea partii carosabile între 6,85-7,00 m si latimea trotuarelor între 0,5-2,50 m, lucrari ce au fost receptionate în luna ianuarie 2007.
Având în vedere ca strada B. face parte din centrul istoric, fiind zona protejata potrivit H.C.L. nr. 99/1998 preluata în P.U.G. aprobat prin H.C.L. nr. 43/2004, zona în care este interzisa fragmentarea si modificarea parcelelor istorice, precum si caracterul relativ redus al traficului pietonal pe trotuarul în litigiu, situat pe partea stânga de circulatie, acestuia i s-a pastrat latimea avuta si înainte de începerea lucrarilor de modernizare si consolidare a strazii.
Se mai retine ca imobilul proprietatea reclamantilor a fost refacut în forma actuala potrivit autorizatiei de construire nr. 393/16.05.2007, dupa ce au fost finalizate lucrarile de modernizare a trotuarului.
Potrivit raportului de expertiza tehnica efectuat în cauza trotuarul din fata imobilului are o latime ce variaza între 0,35 m si 0,65 m, trotuarul de vis-a-vis are o latime de 2,65 m în el fiind cuprinsi stâlpii electrici si panoul de vizitare T.C, iar strada B. are doua benzi de circulatie cu latimea de 3,00-3,50 m.
Punctul 3.24 din Norma tehnica aprobata prin Ordinul Ministerului Transporturilor nr. 49/27.01.1998 privind proiectarea si realizarea strazilor în localitatile urbane, prevede ca pentru circulatia pietonilor se vor amenaja trotuare cu o latime cuprinsa între 1,0 si 4,00 m, în functie de intensitatea circulatiei pietonilor si de locul unde sunt amplasate conform anexei nr. 5, iar potrivit anexei nr. 5, latimea de 1,00 m se asigura pentru capacitati de circulatie pietonala în functie de amplasamentul trotuarului lânga locuinta de 800 pietoni/ora sau lânga spatii comerciale de 700/ora.
Imobilul reclamantilor se încadreaza în a doua categorie, aceea de 700 pietoni/ora astfel cum rezulta din autorizatia de constructie nr. 392/16.05.2007, prin care s-a autorizat executarea lucrarilor de construire pentru: refunctionalizare imobil, realizare subsol, compartimentare pod si amenajare spatii comerciale si birouri.
Pentru a se aduce trotuarul în litigiu de la latimea actuala la latimea de 1 metru, expertul a identificat trei posibilitati de actiune, si anume:
a).Reducerea latimii trotuarului vis-a-vis si implicit aducerea la latimea de 1,00 m a trotuarului în cauza. Aceasta solutie însa este conditionata de mutarea a trei stâlpi electrici si a posibilelor retele de utilitati amplasate pe trotuarul de vis-a-vis ceea ce poate sa duca la costuri mari.
b).Cea de a doua solutie posibila este renuntarea la una din benzile de circulatie si transformarea acesteia în trotuar. Aceasta implica reducerea semnificativa a traficului auto ce se desfasoara pe aceasta strada.
c).Cea de a treia solutie ar fi în introducerea de restrictie de acces a traficului greu, restrictie de viteza si remodelarea tramei stradale la dimensiuni de 3,00 m pentru o banda de circulatie la care se va adauga supralargirea datorita curbei existente. În acest fel exista posibilitatea largirii trotuarului în cauza astfel încât circulatia pietonilor sa se poata desfasura în conditii acceptabile. În cazul în care este necesar se pot amplasa si borduri înalte, „apara roata”.
Dintre cele trei solutii tehnice, atât expertul cât si reclamantii au optat pentru a treia varianta.
Dar, dupa cum se poate observa si pentru a treia varianta este necesar ca în prealabil sa se gaseasca o solutie pentru redirijarea traficului rutier ca urmare a introducerii restrictiei de acces a traficului greu precum si eventuala mutare a unuia din stâlpii electrici aflati de-a lungul si la ambele capete ale strazii în vederea supralargirii datorita curbei existente.
De altfel, si pârâtul arata în raspunsul dat membrului reclamantilor ca Directia Tehnica din cadrul primariei, proiectantul strazii B. si executantul lucrarii încearca sa ajunga la o solutie pentru realizarea unui trotuar pe partea stânga a directiei de mers spre Prefectura .
În consecinta, tribunalul a apreciat ca largirea trotuarului în litigiu este posibila numai dup crearea în prealabil a conditiilor necesare efectuarii acestei lucrari, cu respectarea etapelor si a termenelor prevazute de art. 75 si 76 din O.U.G. nr. 34/2006.
Împotriva acestei hotarâri au promovat recurs reclamantii solicitând admiterea recursului, modificarea hotarârii atacate în sensul admiterii actiunii introductive de instanta aratând ca apreciaza ca fiind netemeinica si nelegala hotarârea prin care s-a apreciat ca prematura actiunea promovata.
Recurentii au învederat ca asigurarea conditiilor prealabile executarii lucrarii de aducere a trotuarului în conformitate cu legea nu poate fi imputata reclamantilor neîndeplinirea conditiilor prealabile fiind tot culpa pârâtei astfel ca respingerea ca prematura a actiunii apare ca nelegala în raport de principiul nemo propriam turpitudinem alegans.
Recurentii au învederat ca municipiul Bistrita în calitate de administrator al drumurilor si trotuarelor avea obligatia potrivit art.21 si art.36 din Legea nr.215/2001 de a asigura respectarea Normei tehnice aprobata prin Ordinul Ministerului Transportului nr.49 din 27.01.1998 asigurând latimea minima de trotuar de 1 metru pentru trotuarul de pe str. B..
Se mai sustine ca prima instanta a apreciat pe fond actiunea ca admisibila dar a respins-o ca prematura pentru „crearea în prealabil a conditiilor necesare efectuarii lucrarii cu respectarea etapelor si termenelor prev. de art.75 si art.76 din OUG nr.34/2006 invocând incidenta acestui text legal desi acesta nu are legatura cu cauza .
Obligarea pârâtului la efectuarea unor lucrari publice nu implica nerespectarea de catre acesta a regulilor de atribuire a contractelor de executare a lucrarilor în cauza.
Analizând fondul cauzei recurentii evidentiaza ca probatoriul administrat a relevat nerespectarea dispozitiilor cuprinse în normele tehnice enuntate astfel ca si din aceasta perspectiva hotarârea apare ca fiind nelegala.
Analizând recurs promovat prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea retine urmatoarele:
Reclamantii prin actiunea introductiva de instanta au solicitat obligarea pârâtului municipiului Bistrita prin primar la reamenajarea strazii B. din municipiul Bistrita pentru a se asigura trotuarul minim de 1 metru prevazut de Normele Tehnice privind proiectarea si realizarea strazilor în localitatile urbane publicate în M.of.partea I nr.138 bis din 06.04.1998 în termen de 30 de zile de la ramânerea definitiva a hotarârii precum si la plata unor penalitati de 100 lei/zi de întârziere pâna la îndeplinirea acestei obligatii si la plata de daune materiale.
Reclamantii si-au precizat ulterior actiunea în sensul obligarii pârâtului la reamenajarea strazii B. din municipiul Bistrita potrivit variantei a III-a din raportul de expertiza tehnica, introducerea unei restrictii de acces a traficului greu pe aceasta strada restrictie de viteza si remodelarea tramei stradale la dimensiuni de 3 metri pentru o banda de circulatie si largirea trotuarului din fata imobilului cu nr.1 la latimea minima de 1 metru potrivit normelor tehnice deja mentionate.
Actiunea a fost motivata prin invocarea faptului ca reclamantii sunt proprietari ai unor imobile situate pe str. B. din municipiul Bistrita iar urmarea modernizarii recente au fost vatamati în drepturile lor urmare a nerespectarii la momentul modernizarii a dispozitiilor si ale Normele Tehnice privind proiectarea si realizarea strazilor în localitatile urbane publicate în M.of.partea I nr.138 bis din 06.04.1998.
Prima instanta a retinut pentru a respinge actiunea ca fiind prematura ca din analiza probatoriului administrat si a dispozitiilor legale enuntate ar fi necesara respectarea etapelor si termenelor prevazute de art.75 si art.76 din OUG nr.34/2006 concluzionând ca din aceasta perspectiva actiunea apare ca fiind prematura.
De asemenea judecatorul primei instante a retinut ca fiind necesar ca în prealabil pentru aplicarea variantei propuse de reclamanti din raportul de expertiza tehnica ar fi necesara identificarea unor solutii pentru redirijarea traficului rutier si acesta fiind unul din argumentele pentru care a apreciat ca actiunea apare ca fiind prematura.
Controlul judecatoresc asupra activitatii de organizare a executarii legii si de executare în concret a acesteia de catre organele administratiei publice vizeaza doar legalitatea actelor administrative supuse controlului.
Asadar, controlul judecatoresc are ca obiect solutionarea litigiilor care se nasc între administratie si persoanele enumerate în art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004 în legatura cu organizarea executarii legii, în sens larg , si executarea în concret a acesteia prin actele administrative emise sau adoptate de organele administratiei publice.
Instantele judecatoresti nu vor putea verifica aspecte legate de oportunitatea emiterii actului administrativ atacat dar vor putea cerceta daca dreptul de apreciere la emiterea actului a fost exercitat de catre organul emitent în limitele atributiilor sale.
Într-un litigiu de contencios asadar judecatorul este investit sa constate existenta si întinderea unor drepturi subiective al caror titular este reclamantul vatamate de catre autoritatea publica fie prin emiterea actului administrativ nelegal sau prin refuzul de a emite actul administrativ pretins.
Asadar judecatorul trebuie sa determine existenta unui drept legal sau unui interes legitim în favoarea persoanei care se pretinde a fi fost vatamata de catre o autoritate publica printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea în termenul legal a unei cereri.
Determinarea cadrului procesual în raport de aceste coordonate trebuie realizata atât din perspectiva partilor pentru care poate fi realizata justificarea legitimarii procesuale active cât si pasive dar si din perspectiva obiectului cererii pentru a putea fi verificate limitele investirii instantei precum si conformitatea obiectului cererii cu exigentele legii contenciosului administrativ.
Calificarea ca fiind prematura a unei cereri de investire a instantei ar presupune parcurgerea unor proceduri prealabile sesizarii instantei ori instituirea unor termene de la care se poate considera ca a început sa curga dreptul partii de a promova actiunea.
Obiectul actiunii judiciare în contencios administrativ este determinat de dispozitiile art.8 alin.1 din Legea nr.554/2004 care statueaza ca persoana vatamata într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemultumita de raspunsul primit la plângerea prealabila sau care nu a primit niciun raspuns în termenul prevazut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanta de contencios administrativ competenta, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate si, eventual, reparatii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instantei de contencios administrativ si cel care se considera vatamat într-un drept sau interes legitim al sau prin nesolutionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de solutionare a unei cereri, precum si prin refuzul de efectuare a unei anumite operatiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
Din aceasta perspectiva retinând ca obiectul actiunii nu a fost unul prin care s-a pretins o conduita generala din partea autoritatii publice într-un din domeniile sale de activitate ci s-a solicitat în mod concret analizarea refuzului autoritatii de a da curs unei solicitari formulate de reclamanti, calificarea ca fiind prematura a actiunii apare ca fiind nelegala urmare a aplicarii si interpretarii gresite a dispozitiilor legale enuntate anterior fiind asadar prezent motivul de recurs prevazut de art.304 pct.9 C.pr.civ.
Întrucât prima instanta a solutionat cauza fara a intra în cercetarea fondului urmare a aplicarii gresite a dispozitiilor legale incidente potrivit dispozitiilor art.20 alin.3 din Legea nr.554/2004 coroborat cu prevederile art.312 alin.5 C.pr.civ. Curtea va casa hotarârea pronuntata si va trimite cauza spre rejudecare aceleiasi instante.
În rejudecare urmeaza a fi avute în vedere dispozitiile art.8 din Legea nr.554/2004 în vederea determinarii obiectului cererii deduse judecatii si analizarii acestuia din perspectiva prevederilor legii contenciosului administrativ urmând a administra orice tip de probatiune apreciata ca fiind necesara în raport de limitele investirii instantei.