Actiune în evacuare formulata de uzufructuar împotriva nudului proprietar. Contract de întretinere viagera cu clauza de vânzare-cumparare si constituirea dreptului de uzufruct viager în favoarea întretinutei.
Utilizarea formulei tipizate din contractele translative de proprietate autentificate notarial nu semnifica decât preluarea bunului în proprietate, însa dreptul astfel transmis fiind dezmembrat, îi confera pârâtului doar atributele nudei proprietati, ce exclud posibilitatea de a ingera în drepturile uzufructuarului, acesta din urma fiind singurul îndreptatit la folosinta bunului si la culegerea fructelor.
Nuda proprietate dobândita prin contractul încheiat, nu-i confera pârâtului (pe toata durata fiintarii dreptului de uzufruct constituit în favoarea reclamantei) un drept locativ propriu cu privire la imobilul în discutie, pe care sa-l poata opune cu succes uzufructuarei, una dintre obligatiile corelative pe care si le-a asumat prin contract, alaturi de cea de a asigura întretinere, fiind si aceea ce decurge din caracterul juridic al dreptului de uzufruct la a carui constituire a consfintit, respectiv aceea negativa de a nu stânjeni exercitarea de catre uzufructuar a drepturilor sale.
(Judecatoria Bistrita, sectia civila , sentinta civila nr. 7088/2009)
Reclamanta P. E. a chemat în judecata pe pârâtul P. G., solicitând instantei ca prin sentinta ce o va pronunta sa dispuna evacuarea acestuia din apartamentul nr. 28, situat în Bistrita, reclamanta fiind titulara dreptului de uzufruct viager potrivit actului autentificat sub nr. 9359/l993.
În motivare, reclamanta arata ca în anul l993 a încheiat cu pârâtul si sotia acestuia un contract de întretinere, însa niciodata pârâtul nu i-a prestat nici un fel de întretinere, dimpotriva reclamanta, în anii l999-2000, i-a împrumutat acestuia suma de 30 milioane lei (rol), pe care nu i-a mai restituit-o.
Reclamanta mentioneaza ca, pastrând dreptul de uzufruct viager, are dreptul, conform art. 517 c.civ., de a se folosi de lucru si a-i culege roadele. Astfel, prin clauza de uzufruct s-a procedat la dezmembrarea dreptului de proprietate, la întretinatori trecând doar nuda proprietate, posesia si folosinta revenind reclamantei. Prin urmare, cum pârâtul nu are un drept legitim pentru a folosi imobilul, solicita evacuarea lui.
În drept, a invocat dispozitiile art. 5l7, 5l8, 52l C.civ., art. 274 C.pr.civ.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în principal, respingerea actiunii ca inadmisibila, iar în subsidiar ca neîntemeiata, aratând ca într-adevar reclamanta, în calitate de întretinuta, si-a rezervat dreptul de uzufruct viager asupra apartamentului ce face obiectul contractului de întretinere viagera încheiat între parti, însa nu si-a pastrat dreptul de uzufruct în plenitudinea sa, pentru ca în contract se prevede expres, prin clauza de la pct. 4, faptul ca apartamentul ce se transmite se preda în folosinta întretinatorilor. Prin urmare, la momentul încheierii contractului, reclamanta a transmis în mod expres atât nuda proprietate, cât si dreptul de folosinta în comun asupra imobilului. În aceste conditii, exercitarea dreptului de folosinta asupra apartamentului de catre pârât este legitima, are temei juridic, astfel ca sustinerile reclamantei conform carora si-a pastrat dreptul de folosinta exclusiva asupra apartamentului sunt neîntemeiate.
Posesia si folosinta fiind dobândite în temeiul contractului încheiat între parti, nu se poate dispune evacuarea, aceasta poate fi dispusa doar ca o consecinta a pierderii dreptului de folosinta, însa reclamanta nu a solicitat rezilierea contractului, conditii în care actiunea reclamantei este inadmisibila.
Pe fondul cauzei, pârâtul mentioneaza ca în ceea ce priveste sustinerile reclamantei referitor la neîndeplinirea de catre el a obligatiei de întretinere, acestea nu fac obiectul prezentei cereri. Totodata, cele privind conduita sa, sunt nefondate, fiind complet falsa afirmatia reclamantei ca s-ar manifesta agresiv cu aceasta.
Analizând actele si lucrarile dosarului, respectiv înscrisurile depuse, instanta a retinut în fapt urmatoarele:
Prin contractul de întretinere viagera autentificat sub nr. 9359/l993, reclamanta, în calitate de întretinuta, a transmis pârâtului, în calitate de întretinator, dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, în schimbul obligatiei de a-i asigura îngrijire si întretinere viagera, precum si înmormântarea la decesul întretinutei potrivit obiceiului local
Punctul 2 din contract contine o clauza prin care reclamanta, în calitate de transmitatoare a dreptului de proprietate, îsi rezerva dreptul de uzufruct viager, drept intabulat în CF în favoarea acesteia, alaturi de sarcina întretinerii viagere.
Prin urmare, în acord cu prevederilor art. 517 C.civ., reclamanta uzufructuara este titulara unui drept real în temeiul caruia exercita atributele usus si fructus asupra bunului care formeaza obiectul dreptului sau.
Din aceasta perspectiva, analizând continutul clauzei convenite de parti, asa cum a fost ea reprodusa la punctul 2 din contract, este neîndoielnic ca obiectul material al dreptului de uzufruct nu este reprezentat doar de o parte a imobilului transmis în proprietate întretinatorilor, ci de imobilul apartament privit în integralitatea componentei sale.
Este real ca la punctul 4 din acelasi contract, invocat de pârât în sustinerea dreptului sau locativ, se mentioneaza ca imobilul se preda în folosinta întretinatorilor liber de orice sarcini în afara celor mentionate în cuprinsul contractului, ceea ce însa nu echivaleaza cu limitarea dreptului de uzufruct constituit în favoarea reclamantei. Utilizarea formulei tipizate din contractele translative de proprietate autentificate notarial nu semnifica decât preluarea bunului în proprietate, însa dreptul astfel transmis fiind dezmembrat, îi confera pârâtului doar atributele nudei proprietati, ce exclud posibilitatea de a ingera în drepturile uzufructuarului, acesta din urma fiind singurul îndreptatit la folosinta bunului si la culegerea fructelor.
A acredita teza avansata de pârât cu privire la interpretarea punctului 4 din contract în sensul unei clauze ce ar impune un drept comun de folosinta a bunului, atât în favoarea uzufructuarului, cât si a nudului proprietar, ar însemna, în lipsa unor prevederi exprese, clare si lipsite de echivoc a partilor cu privire la modul de exercitare a asa-zisei folosinte comune, golirea de însasi continutul sau si de atributele sale a dreptului de uzufruct a carui constituire este de necontestat.
Asadar, nuda proprietate dobândita prin contractul încheiat, nu-i confera pârâtului (pe toata durata fiintarii dreptului de uzufruct constituit în favoarea reclamantei) un drept locativ propriu cu privire la imobilul în discutie, pe care sa-l poata opune cu succes uzufructuarei, una dintre obligatiile corelative pe care si le-a asumat prin contract, alaturi de cea de a asigura întretinere, fiind si aceea ce decurge din caracterul juridic al dreptului de uzufruct la a carui constituire a consfintit, respectiv aceea negativa de a nu stânjeni exercitarea de catre uzufructuar a drepturilor sale.
În privinta apararilor formulate de pârât în sensul inadmisibilitatii valorificarii drepturilor reclamantei asupra imobilului decât în cadrul unei actiuni în rezilierea contractului de întretinere, acestea sunt nefondate, principiul disponibilitatii ce guverneaza atât raporturile juridice de drept material, cât si cele de drept procesual civil, conferindu-i reclamantei dreptul de a opta între multiplele actiuni (reale sau personale) ce permit apararea intereselor sale legitime.
Cum pârâtul nu justifica un drept locativ propriu, instanta, având în vedere dispozitiile legale mai sus invocate, a admis actiunea formulata de reclamanta si, pe cale de consecinta, a dispus evacuarea pârâtului din imobil.