Actiune în nulitatea unui act juridic civil. Criteriile de stabilire a competentei materiale a instantei dupa valoarea obiectului, atunci când pretul stabilit prin actul a caruia nulitate se cere reprezinta motivul de nulitate.
În situatia în care pretul din contractul invocat este contestat, la stabilirea competentei materiale dupa valoare nu va fi avut în vedere pretul din contract, ci eventual valoarea invocata de titularul actiunii, conform dispozitiilor art. 112 pct. 3 cod procedura civila sau valoarea rezultata din administrarea probelor ce se impun în acest sens.
Sectia civila - Decizia civila nr. 316/24 septembrie 2009
Prin sentinta civila nr. 556/19.06.2009 a Tribunalului Sibiu – Sectia civila, a fost declinata competenta de solutionare a actiunii civile formulata de reclamantul BAV în contradictoriu cu pârâtii CM,CC si ME în favoarea Judecatoriei Sibiu.
S-a retinut ca prin actiunea civila înregistrata la Tribunalul Sibiu – la Sectia civila sub dosar nr. 1293/85/2009 reclamantul BAV a solicitat în contradictoriu cu pârâtii CM, CC si ME sa se constate nulitatea absoluta a contractului de vânzare – cumparare, autentificat sub nr. 680/23.05.2002, iar în subsidiar rezolutiunea acestuia pentru neplata pretului si a se radia dreptul de proprietate al pârâtilor din CF 3560 si 46228 cu nr. top. 612/I, 358/I, 612/I/I si 388/I/I cu consecinta reînscrierii dreptului de proprietate pe numele sai.
La termenul de judecata din 19.06.2009 s-a pus în discutia partilor exceptia de necompetenta materiala ridicata de pârâti.
Analizând în contextul art. 137 cod procedura civila exceptia invocata, instanta a admis-o, sens în care si-a declinat competenta în favoarea Judecatoriei Sibiu.
În argumentarea solutiei s-a aratat ca potrivit art. 2 lit. „b” cod procedura civila, tribunalele judeca în prima instanta procesele si cererile în materie civila a caror obiect are o valoare peste 500.000 RON.
În materie contractuala a conchis aceiasi instanta, când se pune problema anularii sau nulitatii contractului, valoarea care se ia în calcul în stabilirea competentei materiale, este cea din contract si nu cea declarata de parte, care în opinia instantei reprezinta un element de incertitudine, asa cum s-a stabilit si de instanta suprema. Se justifica aceasta situatie, pentru ca altfel s-ar putea ajunge la situatia, ca în ciuda unui astfel de element cert, partea sa poata alege competenta prin declararea unei valori diferite de cea stipulata în contract. Prin urmare, prezinta relevanta valoarea obiectului inserata în cuprinsul actului si nu alte valori de ordin subiectiv.
Împotriva sentintei civile nr. 556/2009 a Tribunalului Sibiu – Sectia civila a declarat recurs reclamantul, aducându-i critici sub aspectul nelegalitatii ei, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii exceptiei de necompetenta materiala si trimiterea cauzei pentru rejudecarea fondului la Tribunalul Sibiu.
În expunerea de motive în esenta, s-a aratat ca sentinta pronuntata este nelegala, instanta de fond ignorând faptul ca pretul consemnat în contract, respectiv valoarea data la momentul perfectarii contractului reprezinta un element distinct de nulitate invocat în actiunea introductiva.
S-a nesocotit faptul ca prin cererea introductiva s-a solicitat nulitatea contractului tocmai pentru ca pretul era unul derizoriu, mult mai mic decât cel de pe piata imobiliara la acel moment. De fapt eventuala mentinere a unei atari situatii ar echivala cu o antepronuntare a instantelor cu privire tocmai la acel motiv de nulitate.
Atunci când însa pretul din contract este contestat ca în speta de fata, arata în continuare recurentul, la stabilirea competentei materiale dupa valoare nu va fi avut în vedere pretul din contract, ci valoarea invocata, în masura în care titularul actiunii a aratat o alta valoare, conform dispozitiilor art. 112 punct 3 cod procedura civila.
În speta, pretul – valoarea obiectului litigiului a fost contestat si invocat ca motiv de nulitate, astfel ca se impunea fine stabilirea competentei în functie de valoarea invocata în actiune, fie stabilirea competentei în raport de valoarea rezultata din probatiunea administrata în acest sens – inclusiv expertiza de evaluare.
În drept s-au invocat dispozitiile art. 304 punct 9 cod procedura civila, art. 304/1 cod procedura civila si art. 158 alin. 3 cod procedura civila.
Pârâtii CM si CC au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului, cu motivarea ca în ambele situatii invocate de reclamantul recurent în actiunea introductiva de instanta, valoarea dedusa judecatii este aceea înscrisa în actul juridic.
Când obiectul cererii îl reprezinta nulitatea unui act juridic, indiferent de motivul invocat, valoarea este cea înscrisa în actul contestat.
Analizând recursul prin prisma criticilor invocate, în sensul art. 304 punct 9 si art. 304/1 cod procedura civila, dar si din oficiu în limitele conferite de art. 306 alin. 2 cod procedura civila, Curtea a constatat a fi fondat în considerarea urmatoarelor aspecte:
Neîndoielnic, la stabilirea competentei materiale dupa valoare, în cadrul procesual al actiunilor în nulitatea unui act juridic civil, trebuie avut în vedere pretul inserat în acel act, pentru ca atâta timp cât nu este contestat, pretul reprezinta singurul element de apreciere obiectiva, fiind irelevanta pentru stabilirea competentei dupa valoare estimarea acestuia de un organ fiscal sau printr-o expertiza, pentru ca altfel stabilirea competentei ar depinde de un element subiectiv exterior actului juridic a carui anulare se cere. În acest sens este desigur si decizia civila nr. 1593/2002 a I.C.C.J invocata de pârâti. Din analiza considerentelor acestei decizii însa, rezulta ca în situatia în care pretul din contractul invocat este contestat, la stabilirea competentei materiale dupa valoare nu va fi avut în vedere pretul din contract, ci eventual valoarea invocata de titularul actiunii, conform dispozitiilor art. 112 pct. 3 cod procedura civila sau stabilirea competentei în functie de valoarea rezultata prin administrarea probelor ce se impun în acest sens.
În speta evident pretul a fost contestat, astfel ca se impunea administrarea unor probe concrete cu privire la valoarea litigiului, asa cum de altfel recurentul a solicitat, însa instanta nu s-a pronuntat cu privire la chestiunea invocata.
Pentru aceste motive, recursul a fost admis în sensul casarii sentintei recurate si a trimiterii cauzei spre rejudecare, în vederea administrarii probelor ce se impun cu privire la valoarea litigiului.