Actiune în pretentii. Novatia obligatiei de restituire. Art. 1130 Cod civil. Conditii care trebuie respectate.
În speta, reclamantul a împrumutat pârâtul cu o suma de bani în perioada 1999-2003 si a solicitat prin actiune obligarea pârâtului la restituirea acestuia. A aratat ca la scadenta , între cele doua parti s-a încheiat un nou act prin care s-a stabilit ca îndeplinirea obligatiei de restituire din sarcina pârâtului sa fie executata prin predarea reclamantului a unei linii de zincare, existenta pe teritoriul unei SC, la sfârsitul planului de reorganizare a altei SC.
Prima instanta a respins actiunea apreciind ca prin conventia încheiata, partile schimbat modalitatea de restituire a împrumutului, respectiv au operat o novatie.
Instanta de apel a schimbat în tot sentinta, si admitând actiunea a obligat pârâtul sa restituie împrumutul, apreciind ca prin actul încheiat partile au stabilit o obligatie alternativa de restituire si nu a operat o novatie prin schimbare de obiect.
Sectia civila – Decizia civila nr. 29/A/26 februarie 2009
Prin sentinta civila nr.985/2008 Tribunalul Sibiu-sectia civila a respins actiunea civila formulata de reclamantul S. C. în contradictoriu cu pârâtul B.I., având ca obiect obligarea acestuia la restituirea sumei reprezentând echivalentul în lei a 1.000.000 USD, precum si plata dobânzilor legale aferente sumei. În drept s-a invocat art. 1176 si 1584 cod civil.
Pârâtul a invocat prin întâmpinare un protocol încheiat între parti, prin care au convenit ca în schimbul sumei împrumutate de reclamanta sa-i predea o linie de zincare, sustinând ca acea linie este proprietatea sa, este functionala si o poate preda. Prin aceasta conventie, pârâtul sustina ca obligatia de restituire a sumei împrumutate a fost înlocuita cu o noua obligatie si ca nu este o obligatie alternativa.
Instanta de fond a motivat ca între parti a intervenit acea conventie la 16.03.2003 potrivit careia pârâtul a confirmat ca a împrumutat de la partea adversa acea suma de bani în intervalul 1999-2003. Prin acest act partile au convenit ca îndeplinirea obligatiei de restituire din partea pârâtului sa fie realizata si executata prin predarea în folosinta a liniei de zincare aflata pe terenul SC S. SA Sibiu conditionat ca la sfârsitul planului de reorganizare a SC Ul. SA, linia sa fie trecuta în proprietatea reclamantului.
Aceasta conventie a conchis prima instanta are valoarea unei novatii, partile convenind sa schimbe obiectul raportului obligational dintre ele, în sensul ca în locul sumei de bani pe care pârâtul trebuia sa o restituie, sa îndeplineasca aceasta noua obligatie, de predare în folosinta si ulterior în proprietate a liniei de zincare.
Efectul juridic al novatiei este cel de stingere a unei obligatii existente si înlocuirea cu una noua, în speta intentia partilor de a nova fiind evidenta, iar noua obligatie asumata de pârât fiind una valabila, astfel ca obligatia de a restitui suma împrumutata nu mai exista. De altfel a retinut aceeasi instanta, din acest motiv s-au cerut lamuriri partilor în legatura cu obiectul si temeiul actiunii, reclamantul mentinându-si actiunea de restituire a împrumutului.
În acest context, pentru ca obligatia initiala nu mai exista, reclamantul nu mai poate solicita decât eventual predarea liniei de zincare, fie despagubiri, daca aceasta din urma obligatie nu s-a îndeplinit corespunzator.
Retinând în contextul starii de fapt mentionate, ca fiind incidente cauzei dispozitiile art. 1091, 1128 – 1130 cod civil, actiunea reclamantului a fost respinsa ca neîntemeiata, cu obligarea acestuia la cheltuieli de judecata.
Reclamantul a declarat apel, în esenta, aratând ca solutia instantei de fond este nelegala si netemeinica,si s-a retinut o stare de fapt contrara continutului actului intitulat „Protocol”, pentru ca obligatia asumata de pârât era fie de a-i preda apelantului acea linie de zincare existenta pe terenul SC S SA în conditii normale de folosinta cu plata utilitatilor tehnologice si fara alte costuri, fie printr-un alt mod de restituire a acelui împrumut. Vointa partilor exprimata prin actul încheiat a fost aceea a unei obligatii alternative si nicidecum a unei novatii prin
Pârâtul B.I. prin întâmpinare, solicita respingerea apelului cu consecinta mentinerii solutiei primei instante ca temeinica si legala.
S-a aratat, în raport de natura juridica a conventiei, ca obiectul acestui act juridic este clar exprimat constând în stabilirea modului de restituire a unui împrumut contractat de pârât, respectiv ca s-a convenit ca în schimbul sumei împrumutate sa-i fie predata reclamantului acea linie de zincare, în conditii normale de utilizare, iar la finalul perioadei de reorganizare a SC Ul. SA sa treaca în proprietatea apelantului reclamant.
Instanta de apel a considerat fondat apelul declarat si l-a admis retinând urmatoarele:
Obiectul actiunii introductive de instanta consta în obligarea pârâtului intimat Baltag Ioan de a restitui reclamantului apelant echivalentul în lei a sumei de 1.000.000 USD cu dobânzile legale aferente sumei respective.
Din acest punct de vedere în mod just instanta de fond a stabilit ca în speta s-a dovedit ca în intervalul 1999 – 2003 reclamantul apelant i-a împrumutat pârâtului Baltag Ioan, diferite sume de bani, respectiv pâna în limita a 1.000.000 USD, aspect de altfel recunoscut si necontestat de acesta, prin însasi întâmpinarea depusa la dosarul cauzei în al doilea ciclu procesual. Recunosc de asemenea partile ca la 16.03.2003 de comun acord prin actul încheiat si intitulat sugestiv „Protocol”, partile au convenit sa nu mai restituie acel împrumut în numerar, ci prin predarea unei linii de zincare.
Prin ultimul aliniat aceleasi parti au stipulat ca prin consens pot conveni si la un alt mod de restituire a împrumutului. Prin urmare, litigiul comporta discutii doar cu privire la natura juridica a acestuia în raport de ce rezulta din continutul acelui act intitulat de parti „Protocol”.
Novatia este deci conventia prin care partile unui raport juridic obligational sting o obligatie existenta, înlocuind-o cu o noua obligatie. Novatia fiind indirect un contract care se circumscrie tuturor conditiilor de validitate ale unui atare act juridic, astfel ca în primul rând presupune existenta unei obligatii valabile, care se va stinge prin novatie.
Mai mult, intentia partilor de a nova ( animus novandi) de a transforma vechea obligatie într-una noua reprezinta elementul esential al novatiei. Novatia nu se prezuma conform art. 1130 cod civil, ci aceasta vointa trebuie sa rezulte evident din actul încheiat.
În speta, prin actul încheiat partile au convenit ca îndeplinirea obligatiei de restituire din sarcina pârâtului intimat sa fie executata prin predarea unei linii de zincare, existenta la acel moment pe terenul SC „S.” SA Sibiu si la sfârsitul planului de reorganizare a SC Ul. S, acea linie sa fie în proprietatea reclamantului apelant, în conditii de utilizare normale si fara costuri. În aliniatul final al protocolului s-a convenit de aceleasi parti ca restituirea sa poata fi realizata si într-un alt mod .
Din continutul protocolului nu rezulta cu evidenta si neîndoielnic vointa partilor de a nova în sensul impus de art. 1130 cod civil, în contextul în care partile prin consens au convenit si cu privire la alta modalitate decât aceea a predarii liniei de zincare în stare de utilizare. Obligatia asumata astfel de parti prin acel protocol, în raport de textele de lege invocate si a starii de fapt mentionate nu poate fi calificata ca o novatie, prin schimbarea de obiect.
Potrivit art. 1030 cod civil, obligatia alternativa devine una simpla când unul din obiecte nu mai poate fi predat datorita unor împrejurari imputabile debitorului.
La momentul încheierii conventiei linia de zincare forma patrimoniul unei societati comerciale, astfel ca obligatia pârâtului de predare a acelei linii de zincare nu era nici una valabila, în afara aspectelor ce se circumscriu actului de novatie.
De altfel linia de zincare, recunoaste si pârâtul intimat nu putea fi predata apelantului decât în 2008, iar pe de alta parte s-a dovedit a fi nefunctionala, cu deficiente care o faceau inutilizabila dar esential era faptul ca la acel moment nu forma proprietatea pârâtului.