Actiune în raspundere, întemeiata pe dispozitiile art. 138 din legea nr. 85/2006. Calitate procesuala pasiva.
Potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, în actiunile de atragere a raspunderii, au calitate procesuala pasiva membrii organelor de conducere din cadrul societatii, indiferent daca la data deschiderii procedurii insolventei acestia erau în functie sau nu. Cesiunea partilor sociale dupa înregistrarea actiunii de deschidere a procedurii insolventei nu constituie o cauza de exonerare a raspunderii în conditiile în care faptele care au generat insolventa societatii s-au petrecut în timpul mandatului sau.
Prin actiunea înregistrata la Tribunalul Brasov în cadrul procedurii insolventei S.C. „M.M.” S.R.L., reclamanta S.C. „E.H.” S.A., în calitate de creditoare, a solicitat atragerea raspunderii personale a pârâtilor M.A.C. si G.M., în calitate de administratori sociali ai debitoarei, pentru suma de 4.691.667.690 ROL, reprezentând creanta garantata a reclamantei.
Judecatorul-sindic, prin sentinta nr. 200/12.03.2008, a respins actiunea, retinându-se în esenta, ca din probatoriul administrat, respectiv expertiza contabila, înscrisuri si audierea unui martor nu rezulta îndeplinirea conditiilor pentru antrenarea raspunderii întemeiate pe dispozitiile art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
În perioada în care au fost administratorii societatii debitoare pârâtii si-au îndeplinit obligatia de a tine contabilitatea societatii iar la data de 18.01.2005 au cedat partile sociale detinute la societatea debitoare catre cesionarul O.I.F., care a preluat si functia de administrator al societatii si a preluat toate bunurile si documentele acesteia. Obligatia de a înregistra bilantul contabil aferent la 31.12.2004 revenea administratorului care a îndeplinit aceasta functie la expirarea primului trimestru al anului 2005.
Împotriva sentintei a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea în tot a acesteia, în sensul admiterii actiunii.
Recurenta sustine ca hotarârea atacata este netemeinica si nelegala, fiind data cu încalcarea si aplicarea gresita a legii.
În esenta, criticile pe care recurenta i le aduce sentintei sunt urmatoarele:
I. Ignorarea dispozitiilor art. 10 alin. 1 din Legea nr. 82/1991 si ale art. 201 din Legea nr. 31/1990.
Raportat la aceste texte de lege, persoanele carora le revenea obligatia de a organiza si conduce contabilitatea societatii si de a întocmi situatiile financiare anuale, inclusiv cea aferenta anului 2004, erau fostii administratori, M.A.C. si G. M.I.
II. Instanta de fond în mod gresit a considerat ca între intimatii pârâti si cesionarul O.I.F. a existat o predare-primire efectiva a activului societatii.
Astfel, nu a fost probata existenta fizica a activelor, nu au fost produse în fata instantei nici un fel de liste de inventariere, situatii analitice sau procese verbale de inventariere, documente obligatorii potrivit pct. 35 din O.M.F. 1753/2004, nu a fost realizata o identificare si inventariere, urmata de predarea-primirea activelor între intimati si cesionar si nu exista documente contabile care sa identifice la nivelul anului 2004 – 2005 bunurile existente în patrimoniul S.C. „M.M.” S.R.L.
III. Instanta de judecata a aplicat gresit dispozitiile art. 138 din legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei.
Existenta prejudiciului nu poate fi pusa la îndoiala iar cu privire la fapta ilicita, vinovatie si raportul de cauzalitate, legiuitorul a instituit o prezumtie relativa de frauda în dauna creditorilor pentru cazul în care sunt îndeplinite conditiile prevazute de art. 79 – 80 din lege pentru acte încheiate de debitor într-o perioada de 3 ani, anterioara deschiderii procedurii insolventei.
În speta, prin platile efectuate în luna decembrie 2004 pârâtii au dezavantajat creditorii. Aceste plati au fost urmate de cesionarea tuturor partilor sociale, dupa formularea cererii de deschidere a procedurii.
Dealtfel, în raportul final întocmit de lichidatorul judiciar se concluzioneaza ca pârâta M.A.C. si noul administrator O.I.F. se fac vinovati de ajungerea S.C. „M.M.” S.R.L. în stare de faliment, prin fapte prevazute de art. 138 alin. 1, lit.a, d si e.
Intimatii au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingere recursului, ca neîntemeiat.
Se sustine ca intimatii au condus corespunzator contabilitatea societatii pâna la cedarea partilor sociale, ca au predat cesionarului actele contabile si activul societatii, asa cum rezulta din înscrisurile la dosar si ca platile facute catre asociati în luna decembrie 2004 însumeaza doar 1,38 % din debit, ceea ce reprezinta o suma derizorie, ca urmare, nu poate fi apreciata ca fiind facuta pentru fraudarea creditorilor.
Reclamanta nu a adus nicio proba în sprijinul afirmatiilor sale cu privire la îndeplinirea conditiilor antrenarii raspunderii partilor pentru faptele prevazute de art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Examinând sentinta atacata în limitele motivelor de recurs, în raport de probele administrate si de dispozitiile legale în materie, curtea retine urmatoarele:
Potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, în actiunile de atragere a raspunderii, au calitate procesuala pasiva membrii organelor de conducere din cadrul societatii, indiferent daca la data deschiderii procedurii insolventei acestia erau în functie sau nu. Cesiunea partilor sociale dupa înregistrarea actiunii de deschidere a procedurii insolventei nu constituie o cauza de exonerare a raspunderii în conditiile în care faptele care au generat insolventa societatii s-au petrecut în timpul mandatului sau.
În raportul final al lichidatorului judiciar se arata ca responsabili de ajungerea societatii în stare de faliment sunt atât persoanele care au administrat societatea pâna la data de 18.01.2005, când partile sociale ale debitoarei au fost cesionate, care nu au inventariat patrimoniul societatii la acea data si nu l-au predat cesionarului, cât si noul administrator, O.I.F., care nu a organizat si condus dupa preluare evidenta contabila.
Instanta de fond, bazându-se pe concluziile expertizei contabile si pe depozitia martorului, retine ca pârâtii i-au predat cesionarului la încheierea contractului de cesiune activele societatii debitoare.
Dar, concluziile expertizei, se bazeaza doar pe prezumtia ca fiind întocmite bilanturile contabile au existat si inventarieri ale patrimoniului.
Pârâtii nu au prezentat nici un inventar al patrimoniului întocmit la data predarii gestiunii, obligatoriu potrivit art. 53 din O.M.F. ori de câte ori intervine o predare-primire de gestiune, nici un proces verbal de predare-primire care sa dovedeasca predarea efectiva a activelor.
De asemenea, martorul audiat în cauza a asistat la încheierea contractului si a auzit discutii cu privire la predarea bunurilor societatii, aflate într-un depozit, însa nu a afirmat ca ar fi însotit partile în acel loc ori ca ar fi vazut când s-a predat cheia depozitului.
Ca urmare, se constata ca pârâtii nu au facut dovada predarii patrimoniului noului administrator. Lipsa acestei dovezi, coroborata cu încheierea contractului de cesiune dupa introducerea la Tribunalul Brasov a cererii de deschidere a procedurii insolventei si pretul derizoriu stabilit în contract pentru actiunile societatii, duc la concluzia însusirii activelor debitoarei de catre pârâti, fapta care atrage raspunderea acestora, în baza art. 138 lit.a si e din Legea nr. 85/2006.
La stabilirea valorii prejudiciului urmeaza a se lua în considerare raportul final al lichidatorului judiciar, potrivit caruia, în ultimul bilant contabil, în patrimoniul debitoarei figurau mijloace fixe în valoare de 222.606 RON si stocuri de marfa de 244.382 RON.
Din anexa nr. 5 la raportul de expertiza contabila rezulta ca la data de 8.12.2004 a fost ridicata din contul debitoarei suma de 50.250.000 ROL. Experta arata ca nu s-a putut stabili cine a ridicat aceasta suma, însa la acea data pârâtii fiind administratorii societatii se presupune în lipsa unor probe contrare ca numai ei au avut acces la conturile acesteia. Nu exista nici un document din care sa rezulte modul în care s-a cheltuit aceasta suma, ca urmare, rezulta concluzia deturnarii acesteia.
Din însumarea valorii activelor lipsa fixe si circulante si a ultimei retrageri din cont rezulta un prejudiciu în patrimoniul societatii de 472.013 RON. Întrucât cu aceasta suma puteau fi platite datoriile catre creditori si evitata astfel starea de insolventa a societatii, apare evidenta legatura de cauzalitate dintre faptele savârsite cu vinovatie de pârâti, care se circumscriu dispozitiilor art. 138 lit. a si e din Legea nr. 85/2006 si ajungerea debitoarei în stare de insolventa.
Rezulta, fata de considerentele mai sus expuse ca actiunea este întemeiata, ca urmare, în baza art. 3041 Cod procedura civila, urmeaza a se admite recursul si a se modifica hotarârea atacata, în sensul admiterii actiunii si obligarii pârâtilor sa suporte din averea personala o suma egala cu valorile din patrimoniul societatii pe care si le-au însusit.
Decizia nr. 389/R din 11 septembrie 2008 – G.C.