Reclamanta Regia Autonoma de Transport Public Ploiesti a chemat în judecata pe angajatul sau, sofer de autobuz pentru a fi obligat la plata sumei de 988.533 lei, c/val. carburant consumat peste normele legale în luna septembrie 2003.Actiunea a fost respinsa ca neîntemeiata de catre Tribunalul Prahova prin sentinta civila nr.855/2004 motivat de faptul ca reclamanta nu a facut dovada culpei pârâtului si nici a prejudiciului pretins.
Hotarârea fost recurata de reclamanta sub doua aspecte:
1.Culpa pârâtului a fost dovedita prin aceea ca în perioada de referinta nu a sesizat unitatea în legatura cu producerea vreunei defectiuni la autobuzul condus de acesta, ceea ce duce la concluzia ca a fost exploatat necorespunzator.
2.Consumul maxim de carburant a fost stabilit prin Ordinul nr.14/1982 în functie de un parcurs de20 km, în ambele sensuri.
Recursul a fost respins ca nefondat prin decizia civila nr.1428/2004 a Curtii de Apel Ploiesti, nici una din cele doua critici nefiind întemeiate.
Astfel, în cazul actiunii în raspundere materiala promovata în temeiul art. 276 Codul Muncii, sarcina probei revine reclamantei atât gratie prev.art.287 din acelasi cod si art.75 din Legea 168/1999 cât si potrivit dreptului comun, respectiv art.1169 cod civil.
Ca reclamanta nu si-a respectat aceasta obligatie procesuala rezulta chiar din modul de formulare a recursului, prin care cere instantei sa stabileasca vinovatia în temeiul unei simple prezumtii.
In ce priveste paguba propriu-zisa, la dosar s-a depus un înscris din care rezulta ca rata consumului de carburant este data de producatori în conditiile ideale care include vânt de intensitate medie, drum drept, setarile motorului bune si viteza constanta.
Factorii care afecteaza consumul de carburant în conditiile unei functionari zilnice normale sunt dati degreutatea încarcaturii, în speta, numarul de pasageri, conditiile de drum, numarul de opriri în statie si la intersectii, conditiile de trafic în general, anotimp, etc.
Modul concret de rulare a acestor mijloace de transport în comun nu corespunde conditiilor ideale de consum indicate de producator si prin urmare consumul efectiv de carburant se coreleaza cu conditiile specifice traficului local si starii tehnice a autovehicolului, incluzînd si uzura acestuia, criteriile folosite de reclamanta la determinareea prejudiciului fiind lipsite de realism, ceea ce pune sub semnul îndoielii chiar existenta acestuia.