Actiune în raspunderea administratorului societatii în faliment. Lipsa documentatiei contabile. ( II )
Absenta documentatiei contabile a societatii în faliment si lipsa dovezilor referitoare la organizarea contabila a persoanei juridice, din perspectiva art. 1 al Legii nr. 82/1991, atrage raspunderea membrilor organelor de conducere pentru o parte din pasivul societatii pe actiuni sau al societatii cu raspundere limitata, ajunsa în încetare de plati.
Potrivit art. 124 alin.1 din Legea nr. 64/1995 republicata, tribunalul poate dispune ca o parte din pasivul societatii pe actiuni sau al societatii cu raspundere limitata, ajunsa în încetare de plati, sa fie suportata de catre membrii organelor de conducere - administratori, directori, cenzori – care au contribuit la ajungerea societatii în aceasta situatie, într-una din situatiile prevazute expres de lege.
Art.144 alin. 1 din Legea nr. 31/ 1990 republicata prevede ca administratorii sunt raspunzatori de îndeplinirea tuturor obligatiilor care le incumba din aceasta calitate, potrivit art. 72 si 73.
Textul art.73 alin.1 lit.c se refera la responsabilitatea administratorilor privind existenta registrelor cerute de lege si corecta lor tinere.
Art. 1 alin. 1 din Legea contabilitatii nr. 82/ 1991 (atât în forma initiala, cât si dupa completarea prin O.G.nr.61/2001) prevede ca societatile comerciale, companiile nationale, regiile autonome (…) au obligatia de a organiza si de a conduce contabilitatea proprie. Textul art.11 prevede ca raspunderea pentru organizarea si conducerea contabilitatii revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligatia gestionarii patrimoniului.
În speta, administratorul pârât nu poate invoca în aparare faptul ca raspunderea personala, reglementata de art. 124 din Legea reorganizarii judiciare si a falimentului nu este operanta, pe considerentul interventiei unei cesiuni de parti sociale ale societatii.
Exonerarea de raspundere opereaza în masura în care în cursul procedurii falimentului se probeaza îndeplinirea de catre pârât a tuturor îndatoririlor prevazute de lege, în general, pentru exercitarea atributiilor de administrator, director ori cenzor.
Lichidatorul nu a putut, însa, identifica bilanturile contabile ale societatii pe perioada 1998–1999 si nici alte înscrisuri din care sa rezulte în mod neechivoc îndeplinirea de catre pârât a tuturor obligatiilor legale referitoare la organizarea si tinerea contabilitatii – pâna la momentul cesionarii partilor sociale.
Textul art. 124 din Legea nr. 64/1995 republicata nu distinge între situatia persoanei care a îndeplinit, într-o anumita perioada (raportata la momentul nasterii creantei si al împlinirii scadentei acesteia) functia de administrator al unei societati comerciale cu raspundere limitata si cea a administratorului în exercitiu la data sesizarii instantei cu o asemenea cerere, privind angajarea raspunderii materiale a celui culpabil pentru ajungerea societatii în încetare de plati.
Singura distinctie pe care legea o face implicit, prin raportare la dispozitiile Legii nr. 31/1990, sunt cele legate de admisibilitatea atragerii raspunderii, fata de administratorul mentionat în actele constitutive si aflat în evidentele registrului comertului, în opozitie cu ,,administratorul’’ care exercita în fapt atributiile specifice, dar fara a avea legal aceasta calitate.
Apreciind ca pe baza actelor din dosar creditoarea a probat existenta unei conditii legale, care sa determine în speta aplicarea dispozitiilor art. 124 alin. 1 din Legea nr. 64/ 1995 republicata, actiunea va fi admisa, cu consecinta suportarii de catre GP a pasivului societatii în faliment, precum si a cheltuielilor procedurale efectuate în cauza.
(sentinta civila nr. 1404 COM/ 11.03.2002, irevocabila prin nerecurare)