Actiune în raspunderea administratorului societatii în faliment. Tert care îsi asuma aceasta calitate.
Administratorul societatii în încetare de plati, chemat sa raspunda pentru pasivul societar, nu se va putea apara în sensul ca desi figureaza în actele constitutive a societatii comerciale, în aceasta calitate, în realitate nu a efectuat niciodata acte de administrare. Antrenarea raspunderii sale este reglementata de lege, iar în situatia în care persoana care a exercitat în fapt atributele de administrator nu este cea mentionata în actele constitutive, cel prejudiciat se va putea îndrepta, printr-o actiune ulterioara, fata de administratorul de fapt.
Credit BanK – Sucursala Tulcea, prin reprezentant legal, a solicitat în cadrul procedurii falimentului S.C. RS S.R.L. Constanta, atragerea raspunderii membrilor organelor de conducere care au contribuit la ajungerea societatii debitoare în situatie de încetare de plati.
Prin precizarile aduse cadrului procesual, creditoarea a solicitat ca suportarea unei parti din pasivul societati în faliment (119.210.155 lei) sa revina administratorului de drept, MFD, în solidar cu cel care a administrat în fapt societatea, RLE, ambii fiind tinuti responsabili de inexistenta unei contabilitati a societatii, conforme cu legea.
Existenta certa a prejudiciului a fost sustinuta prin faptul ajungerii debitoarei în insolventa, cât si din imposibilitatea recuperarii creantei pe baza activului patrimonial al societatii.
Prin întampinare, pârâtul MFD a solicitat respingerea actiunii fata de persoana sa, pe considerentul ca desi figureaza în actele constitutive a societatii comerciale, ca administrator, în realitate nu a efectuat niciodata acte de administrare. Aceste atributii au fost exercitate permanent de pârâtul RLE, care a semnat de altfel si contractul de credit bancar, în baza unui mandat de administrare, iar banii obtinuti cu titlu de credit au fost utilizati în mod exclusiv de acesta din urma.
A fost prezentata declaratia autentificata a pârâtului RLE (data dupa initierea procedurii de faliment), care îsi asuma calitatea de administrator al societatii supuse acestei proceduri.
În solutionarea acestei actiuni, instanta a retinut urmatoarele considerente:
Textul art. 124 alin. 1 din Legea nr. 64/ 1995 republicata permite tribunalului sa dispuna ca o parte din pasivul societatii pe actiuni sau al societatii cu raspundere limitata, ajunsa în încetare de plati, sa fie suportata de catre membrii organelor de conducere – administratori, directori, cenzori – care au contribuit la ajungerea societatii în aceasta situatie, printr-una din faptele exprese mentionate de lege.
Conform lit. d al alin. 1, o asemenea situatie o constituie si tinerea unei contabilitati fictive, disparitia unor documente contabile sau lipsa organizarii contabilitatii, în conformitate cu legea.
Potrivit art. 144 alin.1 din Legea nr. 31/ 1990, administratorii sunt raspunzatori de îndeplinirea tuturor obligatiilor, potrivit prevederilor art. 72 si 73.
Art.73 alin.1 lit. c din legea societatilor comerciale prevede responsabilitatea administratorului pentru existenta registrelor cerute de lege si corecta lor tinere.
Aceasta obligatie este reglementata si prin dispozitiile art. 1 si 11 alin.4 din Legea contabilitatii nr. 82/ 1991, care stipuleaza asupra responsabilitatii administratorilor în organizarea si conducerea contabilitatii.
Legea reorganizarii judiciare si a falimentului statueaza, însa, doar asupra situatiilor în care poate fi antrenata raspunderea ,,membrilor organelor de conducere‘’, explicitând aceasta sintagma prin exemplificarea data de textul art. 124 alin.1 – administrator, director, cenzor. Cu toate ca enumerarea prevazuta de text nu este exhaustiva (urmând a fi antrenata raspunderea civila delictuala si fata de persoane care îndeplinesc alte atributii în organele de conducere ale societatii si care ar fi putut determina starea de încetare de plati, în sensul dat de art. 124) nu este admisa, din perspectiva acestei legi, angajarea raspunderii – pe acest temei – a unui tert care a exercitat în numele administratorului acte de comert.
Declaratia data de pârâtul RLE, autentificata la notariat, referitoare la utilizarea în interes personal ori a altei societati a creditului obtinut prin intermediul societatii în faliment, constituie o dovada a culpei administratorului, iar nu o situatie care atrage exonerarea sa.
Administratorul de drept, respectiv acela care este mentionat în actele constitutive ale persoanei juridice si în evidenta registrului comertului, va putea sa se îndrepte împotriva tertului, în conditiile dreptului comun, pentru prejudiciile suportate ca urmare a activitatii desfasurate, urmând a fi aplicabile în speta regulile mandatului conventional.
În cauza nu sunt incidente dispozitiile art. 71 alin. 3 din Legea nr. 31/ 1990, potrivit carora administratorul care, fara drept, îsi substituie alta persoana raspunde solidar cu aceasta pentru eventualele pagube produse societatii. Inaplicabilitatea textului este data de faptul ca mandatul acordat trebuie sa fie expres, neechivoc, aspect care însa nu a fost dovedit în cauza.
Fata de aceste considerente se va retine ca pârâtul RLE nu poate avea calitate procesuala pasiva în cauza, singurul care va raspunde pentru o parte din pasivul societatii în faliment urmând a fi administratorul MFD.
(sentinta civila nr. 4024 COM/ 14.06.2002, irevocabila conform deciziei civile nr. 1149/2002 a Curtii de Apel Constanta - sectia comerciala)