Acţiune în revendicare. Admisibilitate. Cerere formulată ulterior adoptării Legii nr. 10/2001

Decizie 193 din 09.12.2009


Acţiune în revendicare. Admisibilitate. Cerere formulată ulterior adoptării Legii nr. 10/2001

Acţiunile în revendicare întemeiate pe dispoziţiile dreptului comun având ca obiect revendicarea imobilelor preluate în mod abuziv de stat în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, deţinute de un terţ, sunt admisibile în măsura în care nu se aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securităţii raporturilor juridice.

Curtea de Apel Iaşi, decizia civilă nr. 193 din 9 decembrie 2009

Prin sentinţa civilă nr.1254/20 mai 2005, Judecătoria Vaslui a respins excepţia de netimbrare a acţiunii, excepţie invocată de pârâta S.C. „B.” SRL.În baza art.2 şi art.158 C.pr.civ. a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii L.I., M.V., B.L., L.Vc. şi pârâţii statul român prin Ministerul Finanţelor Publice, Consiliul Local Vaslui şi S.C. „M.” SA Vaslui, în favoarea Tribunalului Vaslui.

Judecătoria Vaslui a reţinut că indiferent în ce zonă ar fi amplasat imobilul în litigiu, valoarea acestuia depăşea suma de 1 miliard lei, competenţa de soluţionare a cauzei aparţinând Tribunalului Vaslui.

Prin sentinţa civilă nr.174/22 februarie 2006 a Tribunalului Vaslui a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale active, a fost respinsă acţiunea civilă formulată de reclamanţii M.V., B.L., L.Vc., împotriva pârâţilor statul român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, Consiliul Local Vaslui, S.C. „B.” SRL Vaslui şi S.C. „M.” SA Vaslui reprezentată prin lichidatorii judiciari S.C. „E.” SRL Huşi şi S.C. „M.R.L.” Iaşi ca fiind formulată de persoane lipsite de calitate procesuală activă.

S-a respins ca inadmisibilă acţiunea civilă formulată de reclamanta L.I. în contradictoriu cu pârâţii statul român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice – Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vaslui, Consiliul Local Vaslui, S.C. „B.” SRL Vaslui, S.C. „M.” Vaslui, reprezentată prin lichidatorii judiciari S.C. „E.” SRL Huşi şi S.C. „M.R.L.” SRL Iaşi, S.C. „I.” SA Vaslui, S.C. „C.” SA Vaslui şi S.C. „G.” SA Vaslui.

Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut că din certificatul de moştenitor nr. 209 din 17 septembrie 1007 a rezultat că de pe urma defunctului L.F. a rămas ca moştenitoare reclamanta L.I., în calitate de soţie supravieţuitoare, iar ceilalţi reclamanţi au renunţat la succesiune conform declaraţiilor autentificate, menţionate în acelaşi certificat de moştenitor.

Singura care a acceptat succesiunea de pe urma defunctului L.F. a fost reclamanta L.I., astfel că ceilalţi reclamanţi nu aveau calitate procesuală activă, renunţând la moştenire.

În cauză, instanţa a fost investită cu o acţiune în revendicare a unui imobil preluat abuziv de stat, acţiune întemeiată pe dispoziţiile art. 480 C.civ.. La data investirii instanţei cu soluţionarea acţiunii în revendicare intrase în vigoare Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Cum în cauza de faţă a fost revendicat un imobil preluat abuziv de statul român, imobil care intra sub incidenţa Legii nr.10/2001, pentru restituirea acestuia trebuia urmată procedura prealabilă cu caracter administrativ prevăzută de art. 20-26 din Legea nr.10/2001. Imobilul în litigiu, făcând parte din categoria celor prevăzute de art. 2 din Legea nr.10/2001, în vigoare la data investirii instanţei cu acţiunea în revendicare, s-a constatat că acţiunea era inadmisibilă. Având în vedere că excepţia inadmisibilităţii era întemeiată, instanţa a apreciat că nu se mai impunea a fi analizate şi celelalte excepţii invocate de pârâţi (autoritate de lucru judecat, lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtei S.C. „M.” SA, lipsa identităţii dintre obiectul cererii şi dreptul de proprietate al S.C. „B.” SRL Vaslui).

Împotriva sentinţei civile nr. 174/22.02.2006 a Tribunalului Vaslui au formulat apel L.I., M.V., B.L., L.Vc., criticând-o pentru motivele expuse în continuare.

În mod nelegal instanţa de fond a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a respins acţiunea în contradictoriu cu reclamanţii M.V., B.L., L.Vc., în condiţiile în care prevederile Legii nr.10/2001 art. 4 arată că succesibilii care, după data de 6 martie 1945, nu au acceptat restituirea, sunt repuşi de drept în termenul de acceptare a moştenirii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul legii.

În mod nefondat s-a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamanţi, aceştia pornind o acţiune în baza Legii nr.10/2001 şi solicitând numai revendicarea suprafeţei de 9,964 m.p., iar nu întreaga suprafaţă de 30.000 m.p., confiscată la 11 iunie 1948, în contextul Legii nr.32/1948, imobilul revendicat fiind preluat de Consiliul local Vaslui fără forme legale, motiv pentru care titlul de proprietate al reclamanţilor din 1948 a rămas valabil.

Prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din 24 mai 2006, Curtea de Apel Iaşi a dispus în temeiul art.244 alin.1 pct.1 C.pr.civ. suspendarea judecării apelului declarat de reclamanţi împotriva sentinţei civile nr.174/22 februarie 2006 a Tribunalului Vaslui, până la soluţionarea dosarului nr.923/2001 al Tribunalului Vaslui.

Prin decizia nr.5491/13 mai 2009 a Secţiei civile şi de proprietate intelectuală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a admis recursul declarat de pârâta S.C. „B.” SRL Vaslui împotriva încheierii din 24 mai 2006 a Curţii de Apel Iaşi, s-a casat încheierea menţionată şi s-a dispus trimiterea cauzei pentru continuarea judecăţii, aceleiaşi instanţe, reţinându-se că în calea de atac a apelului exercitat de reclamanţi, instanţa de apel trebuia să verifice doar legalitatea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii în baza căreia a fost respinsă acţiunea, neavând de cercetat fondul cauzei. Instanţa de apel a constatat că apelul formulat de M.V., B.L. şi L.Vc. era neîntemeiat pentru considerentele expuse mai jos.

Din certificatul de moştenitor nr. 209/17 septembrie 1997 a rezultat că de pe urma defunctului L.F. a rămas ca moştenitoare reclamanta L.I. în calitate de soţie supravieţuitoare, iar ceilalţi reclamanţi au renunţat la succesiune conform declaraţiilor autentificate, menţionate în acelaşi certificat de moştenitor.

Dispoziţiile art.4 din Legea nr.10/2001 invocate de cei trei apelanţi-reclamanţi în apelul formulat, nu erau aplicabile în cauză, deoarece de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii pot beneficia doar moştenitorii care nu au acceptat-o în termenul şi condiţiile prevăzute de art.700 din Codul civil, iar nu şi cei care au renunţat la succesiune în condiţiile art. 696 din Codul civil. Ca atare, cei care au renunţat la succesiune cum sunt M.V., B.L., L.Vc. nu intră în categoria persoanelor care sunt moştenitori, ei neputând dovedi această calitate, întrucât în acest caz, nu este vorba de neacceptarea succesiunii în condiţiile art. 700 din Codul civil şi care sunt prezumaţi de lege ca renunţători, ci dimpotrivă s-a dovedit cu certitudine (declaraţie notarială) că nu sunt moştenitori, dat fiind faptul că au renunţat expres la succesiune. Prin efectul renunţării, moştenitorii sunt socotiţi că nu au fost niciodată moştenitori, iar vocaţia acestora succesorală este retroactiv desfiinţată. Renunţarea vizează atât bunurile existente în succesiune la data decesului, cât şi cele viitoare care vor intra în succesiunea respectivă. Aşa fiind, în mod legal Tribunalul Vaslui a reţinut şi a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor M.V., B.L., L.Vc. şi a respins acţiunea civilă formulată de aceştia pe acest considerent.

În ce priveşte apelul formulat de L.I., acesta a fost admis pentru următoarele considerente.

Reclamanta L.I., prin cererea înregistrată la nr.2951/30 aprilie 2004, a solicitat în contradictoriu cu statul român reprezentat de D.G.F.P. Vaslui, Consiliul local Vaslui, S.C. „M.” SA Vaslui, S.C. „B.” SRL Vaslui să-i fie lăsată în deplină posesie şi proprietate suprafaţa de 9964 m.p. situată în Vaslui, acţiunea întemeindu-se pe dispoziţiile prevăzute de Codul civil, aşa cum corect a reţinut şi Tribunalul Vaslui, pe art. 480 C.civ.

Acţiunea în revendicare întemeiată pe dispoziţiile dreptului comun, formulată după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001 este admisibilă. Dispoziţiile din dreptul comun, conţinute în art.480 C.civ. dau vocaţia titularului dreptului de proprietate de a recurge la toate mijloacele legale, administrative sau judiciare, pentru a obţine recunoaşterea acestui drept într-o manieră pe care o consideră adecvată finalităţii urmărite. În situaţia în care imobilul a fost înstrăinat, cum este şi în cazul de faţă, fostul proprietar are deschisă nu numai calea prevăzută de Legea nr.10/2001, ci şi calea acţiunii directe în revendicarea imobilului. Astfel, prevederile legii speciale nu exclud nici expres şi nici implicit acţiunea în revendicare împotriva posesorilor imobilului preluat abuziv de stat. Totodată trebuie avute în vedere în cadrul acţiunii în revendicare şi dispoziţiile art.1 din Protocolul nr.1 la Convenţia europeană a drepturilor omului, care se aplică prioritar legii naţionale, în măsura în care nu se aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securităţii raporturilor juridice.

Ca atare, curtea de apel a admis apelul formulat de L.I., a schimbat în parte sentinţa tribunalului, cu trimiterea cauzei la Tribunalul Vaslui pentru judecarea acţiunii în revendicare, urmând fi examinate şi celelalte excepţii invocate de pârâţi, dar şi criticile vizând fondul cauzei.