Actiune în rezilierea contractului de prestari servicii încheiat între organul administrativ si o terta persoana. Inadmisibilitate
Verificarea legalitatii actului de numire în functie, efectuata de Inspectoratul de Jandarmi Judetean, în conditiile Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, poate avea loc doar la cererea institutiilor publice ori a persoanei implicate în acest raport de serviciu (actul nefiind de interes public), iar nu la solicitarea unei terte persoane, care nu a fost în masura a indica si dovedi dreptul sau ori interesul ocrotit de lege, vatamat prin actul de numire sus-mentionat.
Curtea de Apel Iasi, decizia nr. 404/CA din 22 septembrie 2008
Prin sentinta civila nr.116/CA din 14 aprilie 2008, Tribunalul Vaslui a respins actiunea formulata de reclamantul I.F. în contradictor cu pârâtul Inspectoratul de Jandarmi „g-ral. Mihail Racovita” Vaslui.
Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut ca reclamantul a chemat în judecata Inspectoratul Judetean de Jandarmi Vaslui si pe B.C.-F., solicitând rezilierea contractului de prestari servicii încheiat de acestia, pe motiv ca încadrarea în munca a jandarmului s-a facut cu încalcarea legii si ca raportul de serviciu intervenit între pârâti este supus regimului juridic instituit prin Legea nr.80/1995, legalitatea lui neputând fi verificata în instanta decât la cererea uneia din partile contractante, întrucât contractul da nastere la drepturi si obligatii doar în sarcina partilor contractante.
Retinând ca raporturilor de munca li se aplica principiul relativitatii efectelor juridice ale contractelor, prima instanta a apreciat ca tertii, nefiind parte a contractului, nu pot cere în justitie rezilierea contractului si ca atare, chiar daca Legea nr.554/2004 confera calitate procesuala activa tuturor persoanelor fizice, raporturile de munca nu fac parte din categoria raporturilor juridice de drept administrativ si prin urmare nu pot fi atacate în contencios administrativ de terte persoane.
Prima instanta a apreciat de asemenea ca, si pe fond, cererea reclamantului este neîntemeiata, întrucât din probele administrate rezulta ca B.C.-F. întrunea conditiile legale pentru a sustine concursul si a fi încadrat ca jandarm, la unitatea pârâta, el nefiind cercetat penal, nefigurând în cazierul judiciar sau în alte evidente penale.
Curtea a respins recursul reclamantului, constatând urmatoarele:
Numirea plutonierului B.C.-F. în functie de subofiter de paza, la Detasamentul 2 Jandarmi Paza si Protectie Institutionala Vaslui, din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Judetean Vaslui, s-a facut în baza Ordinului nr.1380627 din 20 octombrie 2006, emis de inspectorul sef al I.J.J. Vaslui.
Numirea în functie, în conditiile Legii nr.80/1995 privind Statutul cadrelor militare, exclude ideea existentei raportului contractual, între cel ce a numit si cel numit stabilindu-se raporturi de serviciu, ce-i confera subofiterului un statut asemanator statutului de functionar public cu regim special.
Verificarea legalitatii actului de numire nu se poate face la cererea oricarei persoane fizice sau juridice, ci doar la cererea institutiilor publice si persoanei implicate în raportul de serviciu, actul de numire nefiind un act de interes public.
Faptul ca reclamantul-recurent apreciaza ca s-ar fi încalcat Legea nr.80/1995, cu ocazia numirii în functie a jandarmului B.C.-F., nu-i confera acestuia dreptul de a sesiza instanta de contencios administrativ si a cere verificarea legalitatii actului de numire, întrucât exercitarea actiunii este conditionata de îndeplinirea cumulativa a conditiilor cerute de art.1 din Legea nr.554/2004.
Ori, atâta timp cât reclamantul nu a indicat si nu a dovedit care drept sau interes legitim, ocrotite de lege, i-au fost vatamate prin actul de numire în functie a jandarmului, el nu poate cere desfiintarea actului administrativ de autoritate, emis în conditiile legii, de autoritatea competenta, I.F. trebuind sa fie considerat strain raportului de serviciu, creat prin actul de numire.
Dreptul sau interesul legitim nu pot avea o alta semnificatie decât cea data acestor termeni de art.2 alin.1 lit. o), p) si r) din Legea nr.554/2004, adversitatea sau chiar diferendele, probabil aparute pe parcursul exercitarii functiei, de catre persoana vizata de reclamant, ce ar fi culminat, astfel precum s-ar deduce din continutul cererii reclamantului, cu o plângere penala facuta împotriva lui B.C.-F., neputând constitui un motiv justificat pentru a se cere desfiintarea raportului de serviciu intervenit între cel în cauza si Inspectoratul Judetean de Jandarmi Vaslui, întrucât un atare demers nu-si afla suport legal, reclamantul-recurent neputând cere autoritatilor sa actioneze potrivit propriilor sale viziuni sau dorinte asupra modului de functionare a institutiilor statului de drept.
Chiar si în ipoteza în care împotriva lui B.C.-F. s-ar fi efectuat sau se efectueaza cercetari penale, nimeni si nimic nu poate obliga institutia publica parte în raportul de serviciu sa actioneze altfel decât cum ea apreciaza, Inspectoratul de Jandarmi al Judetului Vaslui fiind suveran în a decide daca mai întelege sau nu sa continue raporturile de serviciu cu jandarmul B.C.-F., reclamantului-recurent fiindu-i recunoscut doar dreptul de a sesiza aspectele negative pretins constatate în activitatea celui în cauza si de a cere repararea prejudiciului ce ar dovedi ca i s-a cauzat prin exercitarea abuziva a functiei publice, fara a avea însa dreptul de a cere si obtine, pe cale judiciara, desfiintarea actului administrativ de numire în functie.
Ca atare, constatând ca nu s-a facut dovada existentei vreunui drept legal recunoscut care sa permita reclamantului sa solicite desfiintarea raportului de serviciu intervenit între pârâti si nici dovada vatamarii vreunui drept sau interes legitim ocrotit de lege, recunoscute reclamantului, prin actul de numire în functie, si ca functionarea institutiilor statului nu poate fi lasata la liberul arbitru al persoanelor straine raportului institutional, Curtea, în temeiul art.312 C.pr.civ., a respins recursul promovat de reclamant ca fiind nefondat.