Curtea de Apel Cluj, Sectia civila, de munca si asigurari sociale, pentru minori si familie, decizia nr. 188/R din 28 ianuarie 2010
Prin sentinta civila nr.3124/05 martie 2009, a Judecatoriei Cluj-Napoca, a fost respinsa cererea de chemare în judecata formulata de reclamantul pârât reconventional C.A.A., împotriva pârâtilor reclamanti reconventional L.I.P. si L.F.P., având ca obiect rezolutiune contract.
Totodata, a fost admisa cererea reconventionala formulata de pârâtii reclamanti reconventional L.I.P. si L.F.P., în contradictoriu cu reclamantul pârât reconventional C.A.A., având ca obiect rezolutiune contract si s-a dispus rezolutiunea promisiunii de vânzare-cumparare încheiata între reclamant si pârâti la data de 07 martie 2007, pentru neexecutarea culpabila a obligatiei contractuale asumate de catre reclamant de a vinde pârâtilor cele patru apartamente descrise în cuprinsul contractului.
De asemenea, s-a dispus repunerea partilor în situatia anterioara încheierii contractului si obligat reclamantul pârât reconventional C.A.A. sa restituie pârâtilor reclamanti reconventional L.I.P. si L.F.P. suma de 18.000 euro, achitata cu titlu de avans din pret conform promisiunii de vânzare-cumparare încheiata între parti la data de 07 martie 2007.
A fost obligat reclamantul pârât reconventional la plata în favoarea pârâtilor reclamanti reconventional a sumei de 4979,7 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentând onorariu de avocat, taxe de timbru si alte taxe ocazionate de prezenta cauza si a fost respinsa cererea prin care reclamantul pârât reconventional a solicitat obligarea pârâtilor la plata cheltuielilor de judecata în favoarea sa.
Prin decizia civila nr. 527/A/27.10.2009, Tribunalul Cluj, a admis exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Cluj-Napoca, admitând apelul declarat de reclamantul C.A.A. împotriva sentintei civile nr. 3124/05 martie 2009 a Judecatoriei Cluj-Napoca, pe care a anulat-o, retinând cauza spre solutionare în prima instanta.
În considerentele acestei decizii, tribunalul retine ca, în realitate, chestiunea esentiala care se impune a fi lamurita este aceea a competentei de solutionare a actiunii principale, având ca obiect rezilierea antecontractului de vânzare-cumparare încheiat la data de 07 Martie 2007, cu consecinta pierderii avansului achitat în cuantum de 18.000 Euro, raportat la faptul ca acest act juridic vizeaza doua uscatorii în podul blocului, în suprafata totala de 312 mp., respectiv uscatoria unu, în suprafata de 155,51 mp. si uscatoria doi, în suprafata de 155,51 mp., bloc ce se construieste în Cartierul „Buna Ziua”, pretul global convenit fiind 220.000 Euro, din care s-a achitat un avans de 18.000 Euro.
Având în vedere aceste aspecte, tribunalul apreciaza ca litigiul în discutie are un obiect patrimonial, fiind, astfel, evaluabil în bani, cu consecinta stabilirii competentei si a cailor de atac, în functie de valoarea obiectului litigiului.
Este evident, ca se urmareste proteguirea unui drept patrimonial, care poarta asupra a doua uscatorii, cu o valoare globala convenita de parti de 220.000 Euro, ceea ce presupune raportat la cursul euro de la data introducerii actiunii 29 Noiembrie 2007 o suma de peste 500.000 lei noi.
Criteriul valoric care sta la baza stabilirii competentei instantelor, vizeaza în opinia tribunalului obiectul material asupra caruia poarta un litigiu, altfel, fiind lipsita de sens prevederea art.112 pct.3 Cod procedura civila, conform careia „cererea de chemare în judecata trebuie sa cuprinda si obiectul cererii si valoarea lui, dupa pretuirea reclamantului, atunci când aceasta este posibila”.
Rezulta, asadar, ca apararea intimatilor, în sensul ca valoarea obiectului material dedus judecatii era de 18.000 Euro, care reprezinta avansul încasat, este nefondata, relevant fiind asa cum s-a aratat, obiectul material al cererii, rezolutiunea ca si sanctiune vizând un act juridic în integralitatea sa si nicidecum prestatiile partiale care s-au realizat în temeiul conventiei respective.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul în temeiul dispozitiilor art.297 alin.2 Cod procedura civila, constatând ca Judecatoria Cluj nu a fost competenta, cauza principala fiind de competenta tribunalului, raportat la prevederile art.2.1 lit. b Cod procedura civila, a admis apelul promovat, cu consecinta anularii în întregime a hotarârii retinând cauza spre judecare în prima instanta.
Împotriva acestei decizii, au declarat în termen legal recurs pârâtii, solicitând casarea ei si trimiterea apelului spre rejudecare pe fond, pe motiv ca determinant în valoarea litigiului este cuantumul pretentiilor, respectiv restituirea sumei de 18.000 Euro, decizia nr. 32/2008 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, pronuntata în recurs în interesul legii, referitoare la determinarea competentei în materia rezolutiunii unor acte juridice patrimoniale neputându-se aplica retroactiv cauzelor înregistrate anterior publicarii ei în Monitorul Oficial.
Reclamantul intimat, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, pe motiv ca litigiul este de natura patrimoniala, iar valoarea raportat la care trebuie stabilita competenta este valoarea imobilului obiect al antecontractului de vânzare-cumparare si nu valoarea avansului ce se solicita a fi restituit, stabilirea cuantumului taxei judiciare de timbru neavând legatura cu determinarea competentei.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la disp. art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., ce constituie temeiul sau în drept, curtea apreciaza ca acesta este fondat, întrucât, într-adevar, litigiul are o natura patrimoniala, asa cum corect au statuat instantele de fond, problema care se ridica fiind aceea a valorii obiectului.
În cauza, prin cererea de chemare în judecata, s-a solicitat rezolutiunea unui antecontract de vânzare-cumparare având ca obiect un imobil în valoare de 220.000 Euro, precum si repunerea partilor în situatia anterioara, în sensul restituirii avansului de 18.000 Euro.
Valoare litigiului se raporteaza, în aceasta situatie, la valoarea avansului, ce reprezinta repunerea partilor în situatia anterioara, si nu la valoarea întregului imobil, asa cum gresit a statuat tribunalul, întrucât, prin antecontractul de vânzare-cumparare, nu s-a transmis un drept de proprietate asupra imobilului, pentru a fi avuta în vedere valoarea acestuia, din aceasta conventie nascându-se doar o obligatie de a face, în sensul de a încheia în viitor contractul promis.
Obiectul cererii de chemare în judecata îl constituie, asadar, rezolutiunea unei conventii ce are ca obiect un drept de creanta, cu consecinta repunerii partilor în situatia anterioara în formula restituirii avansului, acesta determinând valoarea obiectului litigiului.
Valoarea obiectului litigiului determina atât competenta, cât si cuantumul taxei judiciare de timbru, neputându-se vorbi de o valoare a obiectului pentru determinarea competentei si de o alta valoare a obiectului pentru stabilirea taxei judiciare de timbru.
Valoarea întregului imobil ar fi fost determinanta în stabilirea competentei si, implicit, a taxei judiciare de timbru, doar în situatia în care s-ar fi cerut, fie executarea silita a antecontractului de vânzare-cumparare, cu alte cuvinte obligarea la încheierea contractului autentic translativ de proprietate pentru întregul imobil, fie în situatia în care s-ar fi cerut rezolutiunea chiar a contractului autentic de vânzare-cumparare translativ de proprietate, repunerea partilor în situatia anterioara însemnând redobândirea dreptului de proprietate asupra întregului imobil.