Actiune în stabilirea paternitatii. Nepronuntarea instantei de apel pe toate motivele de apel invocate si pe probele solicitate legal prin motivele scrise de apel. Nelegalitate.
Este adevarat ca obligatia de a-si motiva deciziile pe care art. 6 alin. 1 din Conventia ( europeana ) pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale o impune instantelor de judecata nu poate fi înteleasa ca cerând un raspuns detaliat la fiecare argument, însa în contextul în care prin motivele scrise de apel si sustinute oral prin aparatorul ales se invoca nelegala citare a pârâtului de catre instanta de fond, acesta este un motiv ce trebuie supus analizei instantei de apel si asupra caruia judecatorii de control judiciar trebuie sa se pronunte prin prezentarea argumentelor care fundamenteaza solutia.
Mai mult decât atât, daca prin motivele scrise de apel, deci în conditii de legalitate, se solicita administrarea probei testimoniale si a probei cu expertiza, instanta de apel este obligata sa puna în discutia partilor, prealabil acordarii cuvântului pe fond, aceasta cerere de probatiune, în caz contrar se încalca art. 6 alin.1 din Conventie care implica în sarcina instantei obligatia de a examina probele propuse de parti, fara a le aprecia pertinenta si de a se pronunta asupra oportunitatii lor numai dupa punerea în discutia contradictorie a partilor.
Codul familiei, art. 59-60
Conventia(europeana) pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, art. 6
Sectia pentru cauze cu minori si de familie – Decizia civila nr. 52 / 26 mai 2008
Constata ca prin sentinta civila nr. 4737 din 9.10.2007 pronuntata de Judecatoria Sibiu s-a admis actiunea civila formulata de reclamanta C.N., în calitate de reprezentanta legala a minorei A.A.C. în contradictoriu cu pârâtul N.D. si cu citarea Autoritatii tutelare, s-a stabilit ca pârâtul este tatal minorei C.A.A. nascuta la 20.10.2006, s-a încuviintat ca minora sa poarte pe viitor numele tatalui, acela de „N.”, cu efectuarea cuvenitelor modificari si mentiuni în actele de stare civila .
Pentru a pronunta aceasta hotarâre s-a retinut, în esenta, de catre instanta de fond ca partile au avut o relatie stabila de mai multe luni , notorie în perioada de conceptie a copilului iar reclamanta nu a întretinut relatii intime cu alti barbati.
S-a mai retinut ca pârâtul nu s-a prezentata la interogatoriu motiv pentru care judecatorul de fond a facut aplicarea dispozitiilor art. 225 din Codul de procedura civila.
Împotriva acestei sentinte civile a declarat apel în termen pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitând casarea sentintei cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante de fond, sustinând ca instanta de fond nu avea competenta teritoriala de a solutiona prezenta cauza, ca nu a avut cunostinta de prezentul litigiu el locuind împreuna cu parintii sai iar pe fondul cauzei a aratat ca gresit s-a constatat ca pârâtul este tatal minorei , el nu a întretinut relatii intime cu reclamanta.
Prin cererea de apel s-a solicitat administrarea probei testimoniale si a expertizei medico-legale de specialitate.
Prin decizia civila nr. 7 din 9.01.2008 pronuntata de Tribunalul Sibiu - Sectia civila s-a respins ca nefondat apelul pârâtului.
În considerentele deciziei s-a retinut ca raportat la domiciliul partilor si la dispozitiile Hotarârii Guvernului nr. 337/1993 competenta de solutionare sub aspect teritorial apartine Judecatoriei Sibiu iar pe fondul cauzei s-a retinut ca probele dosarului releva existenta relatiilor intime dintre parti si pârâtul nu a produs probe concludente care sa-l excluda de la paternitate.
Împotriva acestei decizii civile a declarat recurs în termen, legal timbrat si motivat pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie , solicitând casarea sentintei cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante de fond, întrucât instanta de fond nu avea competenta teritoriala de a solutiona prezenta cauza, ca nu a avut cunostinta de prezentul litigiu el locuind împreuna cu parintii sai iar pe fondul cauzei a aratat ca gresit s-a constatat ca pârâtul este tatal minorei, ca instanta de apel nu a administrat probele solicitate prin motivele de apel.
În drept, se invoca dis. art. 304 pct. 7, 8, 9 Cod procedura civila si art. 274 Cod procedura civila.
Prin întâmpinarea depusa la dosar reclamanta a solicitat respingerea recursului declarat de pârât ca nefondat, sustinându-se ca decizia atacata este legala si temeinica, fiind respectate dispozitiile privind competenta teritoriala raportat la domiciliul pârâtului – com. Pauca iar pe fondul cauzei s-a aratat ca nu se poate retine nicio culpa a instantelor anterioare în judecarea cauzei pârâtul neprezentându-se la proces.
Prin decizia civila nr. 52 din 26 mai 2008 , Curtea de Apel Alba Iulia – Sectia pentru cauze cu minori si de familie a admis recursul pârâtul N. D. si a casat decizia civila atacata, cu trimiterea cauza spre rejudecare aceleiasi instante de apel, respectiv Tribunalul Sibiu.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre s-a retinut în considerentele urmatoarele:
În ce priveste critica referitoare la necompetenta teritoriala a Judecatoriei Sibiu de a solutiona cauza dedusa prezentei judecati, Curtea a constatat ca aceasta nu este întemeiata.
Astfel, în conformitate cu dispozitiile art. 5 Cod proc. civ. judecarea actiunilor în cercetarea paternitatii , introduse potrivit art. 59 C. fam. sunt de competenta instantei de la domiciliul pârâtului.
În speta, domiciliul pârâtului este în comuna Pauca, jud. Sibiu, comuna care întra în circumscriptia Judecatoriei Sibiu, conform Hotarârii Guvernului nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscriptiilor judecatoriilor si a parchetelor de pe lânga aceste judecatorii.
Examinând actele si lucrarile dosarului, Curtea de Apel a constatat ca procedura derulata în fata instantei de apel nu a fost fata de pârât drept echitabila, astfel cum cer exigentele art. 6 alin. 1 din Conventia ( europeana ) pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale( denumita în continuare Conventie).
Într-o decizie de speta ( Cazul Boldea contra României ) Curtea Europeana a Drepturilor Omului a retinut ca dreptul la un proces echitabil , garantat de art. 6 alin. 1 din Conventie înglobeaza , între altele, dreptul partilor în cauza de a prezenta observatiile pe care le considera elocvente pentru cauza lor. Conventia nedorind sa garanteze drepturi teoretice sau iluzorii ci drepturi concrete si efective , acest drept nu poate trece drept efectiv decât daca observatiile sale sunt într-adevar „ascultate”, adica examinate cum trebuie de instanta sesizata. Cu alte cuvinte, art. 6 implica în special în sarcina instantei obligatia de a examina efectiv mijloacele , argumentele si ofertele de proba ale partilor , fara a le aprecia pertinenta( Perez împotriva Frantei, Van de Hurk împotriva Olandei).
S-a mai retinut de catre Curte ca art. 6 alin. 1 obliga instantele sa-si motiveze hotarârile, aceasta neînsemnând ca se cere un raspuns detaliat la fiecare argument iar probleme de a sti daca o instanta si-a încalcat obligatia de a motiva ce decurge din art.6 din Conventie nu se poate analiza decât în lumina circumstantelor spetei
( Ruiz Torija contra Spaniei).
În cauza dedusa prezentei judecati, Curtea de Apel a constatat ca Tribunalul Sibiu a respins apelul declarat de pârât fara a se pronunta pe toate motivele de apel invocate prin cererea de apel si fara a pune în discutia partilor mijloacele de proba solicitate de pârât prin motivele scrise de apel, încalcându-se art. 6 alin. 1 din Conventie.
În concret, prin motivele scrise de apel si sustinute oral prin aparatorul ales, pârâtul a invocat, printre altele, si nelegala citare de catre instanta de fond. Cu toate acestea, Tribunalul nu a facut nicio referinta la acest motiv de apel ci s-a limitat a analiza exceptia de necompetenta teritoriala si motivele ce priveau fondul litigiului.
Este adevarat ca obligatia de a-si motiva deciziile pe care art. 6 alin. 1 din Conventia o impune instantelor de judecata nu poate fi înteleasa ca cerând un raspuns detaliat la fiecare argument, însa trebuie sa se constate în speta ca motivul de apel referitor la nelegala citare a pârâtului de catre instanta de fond era un motiv ce trebuia supus analizei instantei de apel si asupra carora aceasta trebuia sa se pronunte prin prezentarea argumentelor care fundamentau solutia .
Mai mult decât atât, pârâtul în calitate de apelant a solicita prin motivele scrise de apel, deci în conditii de legalitate, administrarea probei testimoniale si a probei cu expertiza. Cu toate acestea, Tribunalul nu a pus în discutia partilor prealabil acordarii cuvântului pe fond aceasta cerere de probatiune. S-a încalcat astfel art. 6 alin.1 din Conventie care implica în sarcina instantei obligatia de a examina probele propuse de parti, fara a le aprecia pertinenta si de a se pronunta asupra oportunitatii lor numai dupa punerea în discutia contradictorie a partilor.
Fata de aceste considerente, Curtea constata ca decizia Tribunalului nu este suficient motivata si ca nu a fost judecata echitabil cauza privind respingerea apelului formulat de pârât.
În concluzie, s-a încalcat art. 6 alin. 1 din Conventie , ceea ce atrage casarea decizie atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante de apel, conf. art. 312 alin. 1 ,2 si 5 Cod procedura civila.
În rejudecare, s-a recomandat instantei de trimitere sa analizeze toate motivele de apel ale pârâtului ( mai putin motivul referitor la necompetenta teritoriala) si sa examineze probele propuse în mod legal de parti în aparare .
Totodata , s-a recomandat instantei de trimitere sa aiba în vedere si celelalte motive de recurs invocate de recurentul pârât prin motivele de recurs astfel cum prevede art. 315 alin. 3 Cod procedura civila.