Actiune civila în procesul penal. Aplicarea art. 14 C.pr.pen., raportat la art. 998 si 999 din Codul civil. Prejudiciul ce se repara
Stabilind obligatia de a repara prejudiciul cauzat unei persoane printr-o fapta penala, legea nu distinge între prejudiciul patrimonial si cel nepatrimonial. Ca atare, nu exista temei juridic pentru a înlatura obligatia de reparare a daunelor morale, acestea având un caracter pagubitor, ce da nastere obligatiei de reparare.
Curtea de Apel Iasi, decizia penala nr. 88 din 27 noiembrie 2008
Prin sentinta penala nr. 173 din 19 februarie 2007, Judecatoria Pascani a dispus condamnarea inculpatului M.D.-I. la pedepsele de:
- trei ani închisoare pentru savârsirea infractiunii prevazute de art. 178 alin 1, 2 C.pen. cu aplicarea art. 33 lit. b);
- doi ani închisoare pentru savârsirea infractiunii prevazute de art. 184 alin 2, 4 C.pen. cu aplicarea art. 33 lit. b; în temeiul art. 33 lit. b si 34 lit. b C.pen. inculpatul va executa pedeapsa de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 86 ind.1 C.pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei de trei ani închisoare pe o perioada de cinci ani, termen de încercare stabilit in conditiile prevazute de art. 86 ind. 2 C.pen.
A fost admisa în parte actiunea civila formulata de partea civila D.D. si obligat inculpatul sa plateasca partii civile suma de 20.000 lei cu titlu de daune materiale si suma de 8.000 lei cu titlu de daune morale.
A fost admisa în parte actiunea civila formulata de partea civila D.M. si obligat inculpatul sa plateasca partii civile suma de 8.000 RON cu titlu de daune materiale.
S-a respins actiunea civila formulata de partea civila D.M. având ca obiect acordare de daune morale.
Cu privire la actiunea civila promovata de D.D. (tatal victimei D.A.-M.), instanta a apreciat ca atât daunele materiale cât si daunele morale solicitate sunt exagerate. Având în vedere ca în urma decesului victimei minore D.A.-M. au fost provocate familiei acesteia suferinte psihice si de asemenea au fost facute cheltuieli atât la înmormântare, cât si ulterior, cu ocazia praznicelor traditionale, asa cum rezulta din declaratiile martorilor, precum si din copiile chitantelor depuse la dosar, instanta de fond a dispus admiterea în parte a actiunii civile formulata de partea civila D.D., obligarea inculpatului sa îi plateasca partii civile suma de 20.000 lei cu titlu de daune materiale si suma de 8.000 lei cu titlu de daune morale.
În ceea ce priveste actiunea civila formulata de partea civila D.M., în calitate de mostenitor a victimei B.D., care în cursul cercetarii judecatoresti a decedat, prima instanta a apreciat ca daunele materiale solicitate în cuantum de 15.000 RON nu au fost dovedite, însa având în vedere ca în urma accidentului victima B.D. a facut cheltuieli (asa cum rezulta din declaratiile martorilor precum si din copiile chitantelor aflate la dosar) privind tratamentul medicamentos prescris, alimente speciale, plata însotitorului, cheltuieli cu transportul victimei de la Spitalul de Urgenta lasi la Spitalul de Urgenta Brasov, cheltuieli de transport ale mandatarei D.M. la temenele de judecata, instanta a admis în parte actiunea civila si l-a obligat pe inculpat sa îi plateasca partii civile suma de 8.000 RON cu titlu de daune materiale.
Cu privire la daunele morale solicitate de partea civila D.M. în calitate de mostenitor al victimei B.D., instanta a apreciat ca acestea sunt neîntemeiate având în vedere ca suferintele fizice si psihice au fost cauzate victimei B.D. (care a decedat în cursul cercetarii judecatoresti, fara a exista legatura de cauzalitate între accident si deces) si nu partii civile D.M.
În termenul prevazut de art. 363 C.pr.pen., hotarârea Judecatoriei Pascani a fost apelata de inculpatul M.D.-I. si de partile civile D.M. si D.D., invocând netemeinicia si nelegalitatea sentintei penale apelate atât în latura penala cât si în latura civila.
Astfel, apelanta D.M., mostenitoare a partii civile B.D., a invocat ca motiv de nelegalitate si netemeinicie faptul ca prima instanta a apreciat eronat ca daunele morale sunt neîntemeiate, motivând ca suferintele fizice si psihice au fost cauzate victimei B.D. si nu partii civile D.M. În fata primei instante, în termen legal, partea vatamata B.D., prin mandatar, s-a constituit parte civila în cauza, solicitând atât daune materiale (a suferit trei interventii chirurgicale si a avut nevoie de însotitor permanent pâna la deces), cât si morale (suferinta provocata ca urmare a accidentului, având în vedere ca este un om în vârsta, avea deja diverse afectiuni, a fost nevoit sa suporte operatii, tratamente speciale la picior, respectiv introducerea unei tije de metal, o alimentatie speciala si imobilizare la pat). În mod gresit s-a retinut si faptul ca nu ar exista o legatura de cauzalitate între accident si deces.
Admiterea, în parte, a daunelor materiale, ce au fost evaluate doar la suma de 8.000 de lei, nu este legala, raportat la declaratiile martorilor, actele depuse la dosar, respectiv acte medicale, raport de expertiza medico legala; au fost ignorate cheltuielile facute înainte de rejudecare respectiv onorariu de avocat, în suma de 500 lei la Judecatoria Pascani si cheltuielile cu deplasarile martorilor neaudiati din cauza atitudinii inculpatului si a aparatorului acestuia;
Partea civila D.D. a criticat sentinta apelata atât sub aspectul laturii penale cât si civile, invocând faptul ca pedeapsa aplicata este mult prea mica, raportat la conduita procesuala a inculpatului, care a lipsit la majoritatea termenelor de judecata, a dat declaratii contradictorii si nu a platit nici o suma de bani, la plata carora a fost obligat prin sentinta penala nr. 173/19.02.2007, precum si faptul ca suma acordata ca daune morale este derizorie, raportat la tragedia prin care a trecut.
Inculpatul M.D.-I., între motivele de apel depuse în scris la dosar a solicitat ca, în latura civila, în functie de o eventuala noua interpretare data rolului victimei B.D., sa fie recuantificate daunele materiale pretinse de mostenitoarea victimei, iar în ceea ce priveste daunele morale, acestea sa fie reduse, urmând a se tine seama ca acestea nu trebuie sa constituie o sursa de avutie, ori un element de razbunare. Totodata, s-a invocat si faptul ca din continutul hotarârii apelate nu rezulta modul de calcul al despagubirilor materiale la plata carora a fost obligat, facând doar trimitere la declaratiile martorilor, precum si la copiile chitantelor aflate la dosar.
Tribunalul Iasi a constatat întemeiate apelurile formulate în cauza, pe care le-a admis si a dispus desfiintarea sentintei penale nr. 173/19.02.2007 a Judecatoriei Pascani, astfel:
În apelul declarat de inculpat a fost desfiintata sentinta penala, doar în latura civila, în sensul reducerii cuantumului despagubirilor materiale la plata carora a fost obligat în favoarea partii civile D.D., la suma de 9653,9 lei, reducerii cuantumului despagubirilor materiale la plata carora a fost obligat inculpatul in favoarea partii civile D.M., mostenitoarea legala a defunctului parte civila B.D. si continuatoarea actiunii civile promovata de acesta, la suma 912,4 lei si respingerii cererii promovate de defunctul B.D., continuata pe plan procesual de catre mostenitoarea D.M., privind obligarea inculpatului la plata de daune morale.
În apelurile partilor civile D.D. si D.M. a fost desfiintata sentinta penala în parte, în sensul majorarii cuantumului daunelor morale la plata carora inculpatul a fost obligat în favoarea partii civile D.D., respectiv la suma de 20.000 lei, majorarii cuantumului cheltuielilor de judecata la plata carora a fost obligat inculpatul în favoarea partii civile D.M., mostenitoare a partii civile B.D., la suma de 1263,4 lei, obligarii inculpatului la plata cheltuielilor de judecata avansate de partea civila D.D., la suma 1263,4 lei.
Decizia Tribunalului Iasi a fost recurata de partile civile si de inculpat.
Examinând hotarârile recurate, curtea a retinut ca instantele de fond si de apel, pe baza probatoriului administrat în cauza, în mod judicios si temeinic motivat au retinut vinovatia inculpatului M.D.-I. în savârsirea infractiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecata, în raport cu situatia de fapt stabilita.
În contextul împrejurarilor concrete în care s-au comis faptele, în mod corect si în deplina concordanta cu materialul probator administrat instantele au retinut în sarcina inculpatului savârsirea în concurs ideal a infractiunii de ucidere din culpa, prevazuta de art. 178 alin. 1, 2 C.pen. si vatamare corporala din culpa, prevazuta de art. 184 alin. 2 si 4 C.pen., cu aplicarea art. 33 lit. b C.pen.
Stabilind în sarcina inculpatului obligatia de a repara prejudiciul cauzat prin savârsirea infractiunilor (prin retinerea culpei exclusive a acestuia în producerea accidentului) instantele în mod just au retinut ca partile civile sunt îndreptatite la despagubiri materiale, reprezentând daune materiale si daune morale.
Potrivit prevederilor art. 14 din Codul de procedura penala si ale art. 998 si 999 din Codul civil despagubirile pentru prejudiciile cauzate prin infractiune trebuie sa constituie o justa si integrala reparare a daunelor ocazionate.
Ca atare, cheltuielile impuse de evenimentul mortii victimei D.A.-M. (cheltuielile de înmormântare, cele ocazionate de comemorarile ulterioare, potrivit traditiei religioase a locului), precum si cheltuielile de transport în vederea participarii la înmormântare, îndreptatesc partea civila D.D. la o despagubire în suma de 9.653,9 lei, între aceste cheltuieli si infractiunea de ucidere din culpa existând legatura cauzala. Despagubirea a fost stabilita pe baza probelor administrate si nu în mod arbitrar (bonuri de casa, chitante fiscale, facturi fiscale si bilete de calatorie, depozitiile martorilor).
Pentru partea civila D.M., mostenitoarea legala a defunctului – parte civila B.D. si continuatoarea actiunii civile promovata de acesta în calitate de victima a infractiunii de vatamare corporala din culpa, curtea a retinut, prin coroborarea datelor oferite în urma administrarii probelor, ca în mod corect au fost stabilite daune materiale în suma de 912,4 lei, reprezentând cheltuieli cu medicatia, spitalizarea, serviciile medicale acordate si transportul cu ocazia internarii la Spitalul Clinic de Urgente Iasi si cu ocazia deplasarii la Brasov. Mijloacele de proba care au oferit criterii de evaluare a sumelor cheltuite sunt înscrisurile (bonuri de casa, chitante fiscale, facturi fiscale si bilete de calatorie) aflate la dosar, precum si depozitiile martorilor.
În mod judicios instanta de apel a înlaturat, din sumele acordate de prima instanta, acele sume ce nu au fost dovedite prin acte justificative, depozitiile martorilor nefiind relevante sub aspectul probarii în concret a sumelor precizate (D.D. 3.500 lei – lipsa câstigurilor din Italia si 860 lei alte cheltuieli efectuate cu ocazia înmormântarii, iar D.M. – mostenitoarea legala a defunctului - parte civila B.D. si continuatoarea actiunii civile promovate de acesta - 1.259 lei contravaloarea hainelor distruse în accident si cheltuielile efectuate cu însotitorul pe perioada internarii în spitale, precum si pe perioada convalescentei).
De asemenea, în mod corect au fost respinse - ca neîntemeiate - cheltuielile efectuate cu înmormântarea partii civile B.D., în suma de 1.340,8 lei, în conditiile în care nu exista legatura de cauzalitate între fapta inculpatului dedusa judecatii (vatamare corporala din culpa) si decesul acestei parti civile, deces survenit pe parcursul procesului penal.
Stabilind obligatia de a repara prejudiciul cauzat unei persoane printr-o fapta ilicita, legea nu distinge între prejudiciul patrimonial si cel nepatrimonial. Ca atare, nu exista temei juridic pentru a înlatura obligatia de reparare a daunelor morale, acestea având – la fel ca orice prejudiciu – un caracter pagubitor, ce da nastere obligatiei de reparare.
Între prejudiciile nepatrimoniale se înscriu si cele afective, constând în suferintele psihice cauzate în urma lezarii sentimentelor de afectiune, cum este suferinta psihica produsa prin moartea unei persoane apropiate, în speta fiica în vârsta de 5 ani.
Astfel, traumele psihice pe care le presupune o asemenea situatie impun si o compensatie, sub forma unor daune morale care, în cuantumul majorat apreciat de instanta de apel la suma de 20.000 lei acordate partii civile D.D., corespund cerintelor unei juste si integrale despagubiri.
Daunele morale solicitate de partea civila B.D., constând în suferintele fizice si psihice ce au rezultat ca urmare a atingerii aduse integritatii sale fizice si sanatatii prin fapta culpabila a inculpatului, au un caracter strict personal. Cum partea civila a decedat pe parcursul procesului penal, dreptul la continuarea actiunii în daune pentru repararea prejudiciului sau nepatrimonial nu se transmite mostenitorilor, astfel încât în mod legal si temeinic a fost respinsa actiunea civila continuata de mostenitoarea legala a partii civile, respectiv de D.M., având ca obiect acordarea de daune morale.
În consecinta, sub aspectul cuantumului despagubirilor acordate partilor civile (daune materiale si daune morale) criticile formulate de inculpat si de partile civile nu sunt fondate.
Nefondata este si critica partilor civile, vizând neacordarea cheltuielilor judiciare facute pe parcursul procesului penal, în conditiile în care instanta de apel a majorat cuantumul acestor cheltuieli, la plata carora a fost obligat inculpatul catre partile civile D.M., mostenitoare a partii civile B.D. si D.D., cheltuieli pentru care s-a facut dovada existentei lor de catre parti si care au fost necesare desfasurarii activitatii judiciare penale.
Fata de considerentele expuse mai sus, curtea a respins – ca nefondate – recursurile promovate de partile civile si de inculpat.