Actiune pentru anularea deciziei Comisiei speciale de retrocedare a unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din România. Instanta competenta.
Dispozitiile art.3 alin.7 din O.U.G. nr.94/2000 republicata nu disting sub aspectul persoanelor care pot uza de procedura contencioasa si stabilesc competenta materiala a instantelor de contencios administrativ în solutionarea litigiilor privind deciziile Comisiei speciale de retrocedare a unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din România,comisie constituita în temeiul dispozitiilor art.3 alin.1, din aceeasi ordonanta de urgenta.
Sectia civila - Decizia civila nr. 28/23 ianuarie 2009
Prin sentinta civila nr. 1429/2007 pronuntata de Judecatoria Aiud în doar nr. 1189/175/2006 s-a admis în parte actiunea reclamantilor R.N. si R.I. împotriva pârâtilor Consiliul Local Aiud, Municipiul Aiud prin Primar, Eparhia Reformata din Ardeal, Guvernul României – Comisia Speciala de Retrocedare a unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din România; s-a dispus parcelarea imobilului înscris în CF 11105 Aiud nr. top 986/3 în doua parcele si notarea acestora în CF; s-a constatat nulitatea absoluta partiala a deciziei atacate, s-a dispus anularea partiala a încheierii de întabulare nr. 2489/2005 si revenirea la situatia anterioara. S-a constatat calitatea de proprietari a reclamantilor asupra imobilului cu nr. top nou 986/3/1 si întabularea dreptului lor de proprietate.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca prin Decizia nr. 493/2005 emisa de Comisia Speciala de retrocedare a unor bunuri ce au apartinut cultelor religioase din România s-a retrocedat în natura imobilul constructie si teren înscris în CF 224 Aiud, nr. top 986/2 si 986/3 (transcris ulterior în CF nr. 3608 Aiud si apoi în CF nr. 11105 Aiud) în favoarea Eparhiei Reformate din Ardeal, imobilul fiind proprietatea Scolii Reformate Evanghelice din Aiud în momentul deposedarii.
Reclamantii – care au avut calitatea de chiriasi într-unul din imobilele edificate pe terenul înscris în acest CF, au încheiat cu Oficiul pentru Construirea si Vânzarea Locuintelor, contractul de vânzare-cumparare cu nr. 1068/1975, având ca obiect locuinta compusa din 2 camere în suprafata de 52,75 mp, situat administrativ Aiud, str. 11 i., nr. 8, jud. Alba.
Prin raportul de expertiza s-a identificat acest imobil si s-a propus dezmembrarea imobilului în doua loturi, unul care sa contina imobilul vândut catre reclamanti, iar celalalt gradina de 228 mp.
Împotriva sentintei judecatoriei a declarat apel pârâta Eparhia Reformata din Ardeal prin care s-a invocat în principal necompetenta materiala a Judecatoriei Aiud în judecarea prezentei cauze si în consecinta declinarea solutionarii cauzei în favoarea Curtii de Apel Alba Iulia – Sectia Contencios Administrativ si Fiscal.
S-a facut trimitere în acest sens la art. 10 alin 1 teza II din Legea nr. 554/2004.
Prin decizia civila nr. 195/A/17.10.2008 s-a admis exceptia de necompetenta materiala a Judecatoriei Aiud invocata de pârâta Eparhia Reformata din Ardeal.
S-a declinat competenta de solutionare a actiunii civile, formulata de reclamantii R.N. si R.I. în contradictoriu cu pârâtii Consiliul Local Aiud, Municipiul Aiud prin Primar, Eparhia Reformata din Ardeal, Guvernul României – Comisia Speciala de Retrocedare a unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din România si Institutia Prefectului în favoarea Curtii de Apel Alba Iulia, Sectia de Contencios administrativ si fiscal.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de apel a retinut si motivat urmatoarele:
Obiectul cauzei îl constituie actiunea în anulare a unei decizii emisa de Comisia Speciala de retrocedare a unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din România.
Cum pârâta este o institutie publica la nivel central, devin aplicabile prevederile art. 3 alin 7 din OUG nr. 94/2000, care prevede ca aceste decizii vor putea fi atacate cu contestatie la instanta de contencios administrativ în a carei raza teritoriala este situat imobilul. Se remarca faptul ca legea nu distinge care persoane pot urma aceasta procedura si astfel nici instanta nu a facut acest lucru.
Coroborând aceste prevederi cu cele ale art. 10 alin 1 teza a II-a din Legea nr. 554/2004, care arata ca litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritati publice centrale se solutioneaza în fond de sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel, daca prin legea speciala nu se prevede astfel, se ajunge la concluzia ca si prezentul litigiu este necesar a se judeca de Sectia Comerciala si de contencios a Curtii de Apel Alba Iulia.
Fata de aceste prevederi legale, în baza art. 58 Cod procedura civila, raportat la prevederile art. 3 pct. 1 Cod procedura civila, s-a admis exceptia de necompetenta materiala a Judecatoriei Aiud si s-a declinat competenta de solutionare a prezentei cauze în favoarea Curtii de Apel Alba Iulia – Sectia de Contencios Administrativ.
Împotriva acestei ultime hotarâri au declarat recurs reclamantii, invocând prevederile art. 304 pct. 3 si 4 Cod procedura civila, solicitând admiterea recursului si trimiterea cauzei tribunalului spre solutionarea apelului pe fond.
În expunerea criticilor se arata ca exceptia de necompetenta materiala a Judecatoriei Aiud, admisa de instanta de apel, este vadit nelegala motivat de faptul ca dispozitiile art. 3 alin 7 din OUG nr. 94/2000 priveste doar partile implicate în procedura de restituire si nu tertele persoane care pot contesta dispozitiile emise în favoarea persoanelor îndreptatite pe calea dreptului comun în materia actiunilor în constatarea nulitatilor.
Intimata Comisia Speciala de retrocedare a unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din România, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, iar Institutia Prefectului Judetului Alba a lasat la aprecierea instantei solutionarea recursului.
În recurs nu s-au depus înscrisuri noi.
Prin decizia civila nr. 28 din 23 ianuarie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia a respins recursul, retinând urmatoarele:
Potrivit dispozitiilor art. 3 alin 7 din OUG nr. 94/2000 republicata în temeiul art. V din Titlul II al Legii nr. 247/2005: „deciziile Comisiei Speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestatie la instanta de contencios administrativ în a carei raza teritoriala este situat imobilul solicitat, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestora. Hotarârea pronuntata de instanta de contencios este supusa cailor de atac potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004”.
Prin urmare, acest text legal stabileste competenta materiala a instantelor de contencios administrativ în solutionarea litigiilor privind deciziile Comisiei speciale de retrocedare a unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din România, comisie constituita în temeiul dispozitiilor art. 3 alin 1 din aceeasi ordonanta de urgenta.
Textul legal citat nu distinge sub aspectul persoanelor care pot uza de procedura contencioasa, deci, ubi lex non distinguit, nos distinguere debemus – unde legea nu distinge, nici interpretul nu poate face distinctie.
Astfel, critica adusa hotarârii atacate nu poate fi primita. Corect instanta de apel a retinut necompetenta materiala a Judecatoriei Aiud ca si instanta de drept comun pentru solutionarea actiunii formulate de reclamanti ce are ca obiect principal anularea Deciziei nr. 493/2005 emisa de Comisia Speciala de Retrocedare.
Pentru cele ce preced, întrucât în cauza nu sunt incidente motivele de nelegalitate prevazute de dispozitiile art. 304 pct. 3, 4 si 9 Cod procedura civila, Curtea, în temeiul dispozitiilor art. 312 Cod procedura civila, a respins ca nefondat prezentul recurs, decizia atacata fiind legala.