Acţiune. Temei juridic. Schimbare din oficiu şi nepunerea în discuţia părţilor Pronunţare pe fondul cauzei. Neacordarea cuvântului părţilor. Consecinţe.

Dosar Nr. 981 (09.06.2009)

Actiune. Temei juridic. Schimbare din oficiu si nepunerea în discutia partilor

Pronuntare pe fondul cauzei. Neacordarea cuvântului partilor. Consecinte.

Conform art. 84 Cod procedura civila instanta nu este tinuta de temeiul juridic al cererii, având posibilitatea de a schimba calificarea juridica a acesteia dar numai prin punerea în discutia partilor, pentru a da posibilitatea acestora de a-si formula apararile.

Este nelegala hotarârea prin care instanta ramâne în pronuntare pe o exceptie ca si pe fondul cauzei fara sa fi administrat probe cu privire la fondul cauzei si fara ca partile sa puna concluzii în fond.

Prin actiunea înregistrata sub nr. 3578/232/2008, reclamantul M.I., domiciliat în Moreni, a chemat în judecata pe pârâtii R.M., domiciliata în Gaesti, T.A., domiciliata în Gaesti, Comisia locala de fond funciar si Comisia judeteana de fond funciar, solicitând instantei ca prin sentinta ce se va pronunta sa se constate nulitatea absoluta partiala a titlului de proprietate nr.137080/2004 cu privire la schimbarea categoriei de folosinta a suprafetei de 5.000 m.p. situata în T.43, P.394/4 din teren intravilan în teren extravilan.

În motivare reclamantul a aratat ca prin actiunea înregistrata sub nr. 1476/120/2007 s-a admis apelul declarat de el în actiunea de partaj ce a format obiectul dosarului nr. 729/2005 al Judecatoriei Gaesti.

Cu aceasta ocazie a constatat ca suprafata de 5.000 m.p. situata în T.43, P.394/4 nu este teren arabil extravilan ci teren intravilan din care 1.000 m.p. intravilan si 4.000 m.p. arabil intravilan si ca aceasta situatie rezulta din raportul de expertiza efectuat în cauza precum si faptul ca prin decizia tribunalului acest teren i-a fost atribuit pârâtei R.M. si a fost evaluat de catre expert numai la pretul de 14.000.000 lei, un pret mult mai mic decât pretul de circulatie, modificând astfel valoarea loturilor.

Prin sentinta civila nr. 347/20.02.2009 Judecatoria Gaesti a admis exceptia prescriptiei dreptului la actiune cu privire la capatul de cerere având ca obiect anularea titlului de proprietate nr. 137080/2004, respingând acest capat de cerere, si a respins ca nefondat capatul de cerere privind nulitatea absoluta a aceluiasi titlu de proprietate.

Pentru a pronunta aceasta sentinta civila instanta de fond a retinut ca titlul de proprietate nr. 137080/2004 a fost emis de pe urma defunctului M.N. mostenitorilor M.I., R.M. si T.A., autorul fiind proprietarul terenului anterior cooperativizarii, ca de la emiterea titlului de proprietate în anul 2004 cei trei beneficiari aveau posibilitatea sa conteste amplasamentul înlauntrul termenului de prescriptie de 3 ani prevazut de Decretul nr. 167/1958, ceea ce nu au facut, reclamantul invocând aspecte legate de categoria de folosinta a terenului în cadrul partajului succesoral de pe urma defunctului M.N. ce a facut obiectul dosarului nr. 729/2005 dar fara sa conteste propriu-zis titlul de proprietate si ca la momentul sesizarii instantei termenul de 3 ani de la emiterea titlului de proprietate era cu mult depasit.

S-a mai retinut ca în ceea ce priveste nulitatea absoluta a aceluiasi titlu de proprietate sub aspectul ca suprafata de teren înscrisa în T 43, P 394/4 nu corespunde cu cea care exista efectiv în teren, acest capat de cerere este nefondat de vreme ce nu se contesta suprafata de teren reconstituita ci doar inexistenta în fapt a acesteia si ca partile au iesit deja din indiviziune atribuindu-li-se loturi separate fiecareia prin hotarâre de partaj.

Împotriva sentintei civile a declarat recurs reclamantul, sustinând ca în mod gresit instanta de fond a calificat actiunea ca fiind una în nulitate relativa, ca în fapt calificarea corecta era aceea ca prin cerere se solicita modificarea titlului de proprietate, ca termenul de la care trebuia apreciat asupra eventualei tardivitati a introducerii cererii începe sa curga de la data când a luat cunostinta de faptul ca în titlul de proprietate a fost trecuta gresit suprafata de 1000 mp în extravilan în loc de intravilan, ca a luat cunostinta de greseala din titlu abia în anul 2006 cu ocazia judecarii procesului de partaj succesoral si ca în mod eronat s-a apreciat ca ar fi contestat amplasamentul, în realitate a contestat înscrierea suprafetei de teren în extravilan.

S-a mai aratat ca la termenul de judecata din data de 17.02.2009 instanta de fond a pus în discutia partilor exceptia prescriptiei dreptului la actiune privind capatul de cerere calificat gresit de instanta ca fiind anularea titlului de proprietate si desi s-a discutat numai acest aspect prin hotarâre, instanta s-a pronuntat si asupra fondului cauzei privitor la cererea completatoare, ca prin cererea din data de 12.02.2009 a solicitat constatarea nulitatii absolute a titlului de proprietate întrucât suprafata de teren primita în T 11 este mai mica cu 234 mp decât în realitate si ca pe acest capat de cerere nu s-au efectuat probe si nici nu s-au pus concluzii însa instanta de fond s-a pronuntat si cu privire la acest capat respingându-l ca nefondat.

În termen legal, pârâtele au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului aratând ca prima instanta a calificat corect actiunea în ceea ce priveste capatul de cerere privind categoria de folosinta, ca si cel de-al doilea capat de cerere trebuia sa fie calificat tot ca o cerere în anulare, ca termenul de prescriptie începe sa curga de la data emiterii titlului de proprietate întrucât de la acest moment acesta îsi produce consecintele juridice si ca la data de 17.02.2009 s-au pus concluzii pe ambele capete de cerere si ca nu se impunea efectuarea unei expertize deoarece nu se contesta suprafata de teren reconstituita iar prin decizia civila nr. 582/2007 s-a iesit din indiviziune, ocazie cu care au fost identificate si masurate toate suprafetele de teren din titlul de proprietate, hotarârea bucurându-se la acest moment de autoritate de lucru judecat.

Examinând sentinta civila în raport de motivele de recurs, de actele si lucrarile dosarului ca si de dispozitiile legale incidente în cauza, tribunalul va admite recursul pentru considerentele ce se vor arata în continuare:

Din petitul actiunii ca si din continutul cererii depuse la data de 12.02.2009 rezulta ca recurentul a solicitat constatarea nulitatii absolute a titlului de proprietate nr. 137080/2004 întrucât a fost schimbata categoria de folosinta a terenului în suprafata de 5000 mp situat în T 43, P 394/4 iar pe de alta parte pentru ca suprafata de teren reconstituita este mai mica cu 234 mp.

Potrivit încheierii din data de 17.02.2009 reclamantul a indicat drept temei de drept art. III alin. 1 pct. V din Legea nr. 169/1997, mentionând, de asemenea, ca solicita constatarea nulitatii absolute a titlului de proprietate.

Conform principiului disponibilitatii partea are dreptul de a hotarî cu privire la exercitarea actiunii a carei pornire se concretizeaza prin cererea de chemare în judecata si în acest scop partea este obligata sa determine obiectul actiunii urmând ca litigiul sa fie solutionat în acest cadru al obiectului si fara ca instanta sa poata depasi limitele lui.

Obligatia instantei de a se pronunta numai cu privire la obiectul actiunii constituie corelativ garantia aplicarii principiului disponibilitatii în procesul civil.

În cauza, asa cum s-a aratat, reclamantul, desi a solicitat constatarea nulitatii absolute a titlului de proprietate, prima instanta, în ceea ce priveste primul capat de cerere, respectiv schimbarea categoriei de folosinta a considerat ca aceasta este o cauza de nulitate relativa si prin urmare a admis exceptia prescriptiei dreptului la actiune.

Chiar daca instanta a considerat, potrivit art. 84 Cod procedura civila, ca nu este tinuta de temeiul juridic al cererii având posibilitatea sa schimbe calificarea juridica pe care reclamantul a dat-o cererii sale, nu putea sa procedeze la schimbarea acestui temei fara a pune în discutia partilor aceasta problema, pentru a da posibilitatea reclamantului sa-si formuleze apararile pe care le considera necesare.

Pe de alta parte, din aceeasi încheiere din data de 17.02.2009 reiese ca instanta a ramas în pronuntare pe exceptia invocata dar si pe fondul cauzei fara sa fi fost administrate probe sub acest aspect si fara ca partile sa puna concluzii în fond.

Neprocedând în modul aratat, instanta de fond a încalcat atât principiul disponibilitatii care guverneaza procesul civil cât si dreptul la aparare al reclamantului, nesocotind astfel drepturile procedurale ale participantilor la procesul civil.

Asa fiind, tribunalul, în temeiul art. 312 Cod procedura civila, va admite recursul, va casa sentinta atacata si va trimite cauza spre o noua judecata instantei care a pronuntat hotarârea. ( Decizia civila nr. 981/9.06.2009)