Actiunea în constatarea nevalabilitatii titlului statului. Admisibilitatea actiunii, calitatea procesuala activa si interesul în promovarea actiunii.
Prin sentinta civila nr. 3699/18.04.2005, Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a admis actiunea formulata de reclamanta B.P.O. în contradictoriu cu pârâtii Statul Român prin Ministerul Finantelor Publice si Municipiul Bucuresti prin Primarul General.
A constatat ca imobilul situat în Bucuresti, str. Popa Savu, a fost preluat de Statul Român de la autorul reclamantei, I.N., fara titlu valabil.
Statuând asupra concordantei actului normativ de preluare a imobilului cu ordinea constitutionala si reglementarile în vigoare de la momentul nationalizarii, judecatorul fondului a constatat ca imobilul a fost preluat de Statul Român de la autorul reclamantei, fara titlu valabil.
Referitor la exceptia inadmisibilitatii actiunii în raport de dispozitiile art. 111 Cod procedura civila, reclamanta având deschisa calea actiunii în realizarea dreptului, pe care a si urmat-o, obtinând decizia de restituire în natura a imobilului, tribunalul a respins acest incident, aratând ca desi prin Legea nr. 10/2001 s-a deschis calea pentru realizarea dreptului, instanta este competenta sa stabileasca valabilitatea titlului cu care statul a preluat bunul, conform prevederilor art. 6 alin. 3 din Legea nr. 213/1998.
Asupra apelului exercitat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finantelor Publice, tribunalul a apreciat ca fiind nefondate criticile formulate, stabilirea valabilitatii titlului statului impunând, astfel cum a aratat prima instanta, verificarea conformitatii Decretului nr. 92/1950 cu constitutia, tratatele internationale la care România era parte si legile în vigoare la data preluarii imobilului de catre stat.
Împotriva deciziei au declarat recurs pârâtul Municipiul Bucuresti prin Primarul General si intervenientii Szasz Carol, Szasz Daniela Maria si Mitrache Mihaela.
Modificarea hotarârii constituie motiv de critica a recursului intervenientilor si pe temeiul art. 304 pct. 8 si 9 Cod procedura civila, aceasta întrucât instantele au aplicat gresit dispozitiile art. 111 Cod procedura civila la raportul dedus solutionarii, în conditiile în care reclamanta avea pe rol doua actiuni în realizare vizând acelasi bun – cererea în revendicarea imobilului si contestatia împotriva dispozitiei de restituire a imobilului.
Fata de obiectul actiunii, mai sus expus si temeiul de drept pe care reclamanta l-a indicat, instantele s-au raportat la prevederile art. 111 Cod procedura civila, constatând ca imobilul a fost preluat de Statul Român de la autorul acesteia fara titlu valabil. Prin acest obiect al judecatii, astfel recunoscut de instanta, pretentia reclamantei se încadreaza în categoria actiunilor în constatare, nefiind formulate cereri de natura a stabili dreptul sau real de proprietate, de natura a conduce la apropierea bunului, ca forma de realizare a dreptului. Pe cale de consecinta, intervenientii nu se pot prevala de considerentul valoric, apt a conferi competenta materiala de prima instanta în solutionarea litigiului instantei indicate de prevederile art. 2 pct. 1 lit. b Cod procedura civila.
În examinarea obiectului raportului litigios, prima instanta si instanta de apel au analizat, astfel cum am aratat, aplicabilitatea în ansamblu a actului normativ de nationalizare la principiile constitutionale si de drept international public în vigoare la momentul adoptarii, fiind cercetata conformitatea Decretului nr. 92/1950 cu Constitutia din 1948. Judecatorul fondului în realizarea acestui proces, utilizeaza un termen care inoculeaza recurentilor intervenienti sentimentul ca si-a depasit atributiile puterii judecatoresti, stabilind ca susmentionatul decret contravine legii fundamentale a timpului, sintagma care însa corespunde analizei de conformitate a acestui act normativ cu constitutia. Din întreaga economie a considerentelor sentintei se desprinde rezultatul acestei constatari, nefiind folosita notiunea de neconstitutionalitate a dispozitiilor decretului mentionat, concluzie care nu putea fi avansata în conditiile în care un control constitutional al legilor a fost instituit în regimul de drept recunoscut dupa 1990, prin crearea unei instante speciale de contencios constitutional.
Nu pot fi acceptate nici criticile de nelegalitate întemeiate pe dispozitiile art. 304 pct. 1 si 5 Cod procedura civila care ar atrage casarea hotarârilor pe motiv ca instanta nu a fost alcatuita potrivit dispozitiilor legale ori ca prin hotarâri au fost încalcate formele de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii, datorita modului în care a fost rezolvata exceptia inadmisibilitatii actiunii invocata din oficiu de catre prima instanta. În aplicarea prevederilor art. 137 Cod procedura civila, judecatorul fondului a invocat din oficiu, la termenul din 28.03.2005, exceptia inadmisibilitatii actiunii, apreciind ca fata de temeiul de drept al cererii – art. 111 Cod procedura civila – reclamanta are deschisa calea actiunii în realizare. În procesul deliberarii asupra incidentului de care s-a prevalat, instanta a respins exceptia, cu argumentele expuse în dispozitivul încheierii de la termenul mentionat, fara a se putea sustine ca fata de solutia pronuntata fata de exceptia invocata din oficiu judecatorul s-a antepronuntat, fiind necesar ca asupra acesteia instanta sa delibereze într-o alta compunere. Exceptiile de procedura sau de fond, care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii, având natura unor exceptii de ordine publica, pot fi invocate de oricare dintre parti sau ridicate din oficiu de catre instanta de judecata, aceasta fiind competenta în aceeasi compunere sa se pronunte asupra incidentelor în cauza.
Cât priveste motivele prin care se tinde la modificarea hotarârii, instanta de apel, asemanator primei instante, s-a raportat strict la obiectul cererii cu care a fost investita, constatând, urmare a examinarii decretului de nationalizare, ca imobilul a fost preluat de Statul Român fara titlu valabil. Aceasta nu înseamna ca instanta a acordat prin solutia pronuntata ceea ce nu s-a cerut – în întelesul art. 304 pct. 6 Cod procedura civila – finalitatea urmarita de reclamanta fiind cea a nevalabilitatii titlului statului ca urmare a ineficientei actului de preluare a imobilului, ineficienta cu efect retroactiv din chiar momentul trecerii imobilului în proprietatea statului, proprie sanctiunii juridice a nulitatii.
Prin decizia data în apel, tribunalul a analizat exceptiile invocate de intervenienti prin cererea de interventie, dând o dezlegare amanuntita fiecareia dintre aceste exceptii, în final respingând cererea de interventie. Chiar daca dispozitivul deciziei nu poarta mentiunea expresa a cererii de interventie, lasându-se sa se înteleaga ca au fost respinse doar apelurile, câta vreme intervenientii sunt indicati nominal, este evident ca judecata caii de atac a avut în analiza cererea acestora, examinata punctual în cuprinsul considerentelor.
Cât priveste inadmisibilitatea actiunii si lipsa interesului reclamantei în promovarea actiunii, aceste problematici au mai format obiect de control în cercetarea recursului pârâtului Municipiul Bucuresti, urmând a fi respinsa critica recurentilor intervenienti fata de gresita retinere a calitatii procesuale pasive a pârâtilor din proces, astfel cum în mod legal s-a aratat fiind lipsita de relevanta împrejurarea ca reclamantei i-a fost restituit o parte din imobil, nevalabilitatea titlului statului neputând fi opusa decât pârâtilor.
Fata de considerentele expuse, în temeiul art. 312 Cod procedura civila, recursurile au fost respinse si hotarârea atacata a fost mentinuta. Decizia civila nr. 51/R/18.02.2008 – M.D.C.