ACTIUNE EVALUABILA ÎN BANI. NULITATEA
CONTRACTULUI DE VÂNZARE CUMPARARE SI
RESTABILIREA SITUATIEI ANTERIOARE.
Art.2821 Cod procedura civila.
Potrivit dispozitiilor art.2821Cod procedura civila, hotarârile prin care
se solutioneaza, în prima instanta, pe cale principala, litigii al caror obiect are o
valoare de pâna la un miliard lei inclusiv, nu sunt supuse apelului.
(Decizia nr.1200/R din 22 septrembrie 2006 pronuntata
de Curtea de Apel Pitesti – Sectia civila, conflicte de munca si de
asigurari sociale)
Prin cererea înregistrata la data de 22.10.2004 sub
nr.10432/2004, reclamanta PRIMARIA ORASULUI MIOVENI,
reprezentata prin primar, a chemat în judecata pe pârâtii UDROIU
NICOLAE si UDROIU RODICA, solicitând instantei ca prin hotarârea
ce se va pronunta sa se dispuna în principal anularea contractului de
vânzare-cumparare nr.106/10.05.2002 si restabilirea situatiei anterioare,
iar în subsidiar obligarea pârâtilor la plata sumei de 4.694.531 lei
reprezentând diferenta de pret a apartamentului si 2.148.217 lei
reprezentând dobânda legala perceputa pentru suma neîncasata la
bugetul local, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea cererii, reclamanta a aratat ca prin contractul de
vânzare-cumparare nr.106/10.05.2002 pârâta a cumparat din fondul
locativ de stat apartamentul nr.1, situat în Bl.A3II, sc.B, Mioveni pentru
pretul de 18.778.125 lei, care este mai mic decât pretul legal de
23.472.656 lei, calculat conform art.7 alin.4 din Legea nr. 85/1992.
Dintr-o eroare de calcul aparuta si din cauza faptului ca
functionarii debutanti nu au avut îndrumare profesionala de specialitate,
pretul apartamentului s-a calculat în functie de salariul minim brut pe tara
corespunzator anului 2001, desi apartamentul a fost cumparat în anul
2002, încalcându-se astfel art.19 din Legea nr.85/1992, conform caruia
contractele de vânzare-cumparare încheiate cu încalcarea dispozitiilor
Decretului Lege nr.61/1990 si ale prezentei legi sunt lovite de nulitate
absoluta.
Prin sentinta civila nr.751 din 21 februarie 2005 a Judecatoriei
Pitesti a fost admisa în parte cererea formulata de reclamanta Primaria
Orasului Mioveni si pe cale de consecinta, pârâtii au fost obligati la plata
sumei de 4.694.531 lei reprezentând diferenta de pret legal catre
reclamanta. Totodata, a fost respinsa cererea privind constatarea nulitatii
absolute a contractului de vânzare-cumparare nr.106/10.05.2002, precum
si cererea privind acordarea dobânzii legale în cuantum de 2.148.217 lei.
Pentru a hotarî astfel, s-a aratat ca prin contractul de vânzare-
cumparare nr.106/10 mai 2002 între reclamanta Primaria Orasului
Mioveni, în calitate de vânzatoare si pârâtii Udroiu Nicolae Adrian si
Udroiu Rodica, în calitate de cumparatori, acestia din urma au dobândit
dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.1 situat în Mioveni,
Str.Petre Zugravu, Bl.A3II, sc.B, compus din 4 camere, în suprafata de
76,83 m.p. Pretul apartamentului prevazut în contract a fost de
18.778.125 lei, stabilit conform fisei tehnice de calcul din data de
29.04.2002, din care suma de 281.672 lei reprezentând comision.
Potrivit art.7 alin.4 din Legea nr.85/1992, evaluarea si
vânzarea apartamentelor pentru care nu s-au încheiat contracte de
vânzare-cumparare, pâna la intrarea în vigoare a acestei legi, se vor face
în conditiile Decretului-Lege nr.61/1990 si ale prezentei legi, la un pret
indexat în functie de cresterea salariului minim brut pe tara la data
cumpararii fata de cel existent la data intrarii în vigoare a Legii
nr.85/1992.
Potrivit art.2 din H.G.nr.218/1992, începând cu data de
01.05.1992, salariul minim brut pe tara se stabileste la 11.200 lei. De
asemenea, potrivit H.G.nr.1037/2001 pentru perioada 01.03.2002 –
01.03.2003, salariul de baza minim brut pe tara se stabileste la 1.750.000
lei lunar. Înmultind coeficientul de indexare cu valoarea apartamentului
retinuta mai sus, reiese ca pretul legal al apartamentului este de
23.472.656 lei (150.225 x 156,25).
În ceea ce priveste cererea privind constatarea nulitatii
absolute a contractului de vânzare-cumparare nr.106/10.05.2002,
Judecatoria Pitesti a retinut ca în temeiul art.19 din Legea nr.85/1992,
contractele de vânzare-cumparare încheiate cu încalcarea dispozitiilor
Decretului-Lege nr.61/1990 si ale Legii nr.85/1992 sunt lovite de
nulitate absoluta.
În speta, având în vedere ca reclamantei îi apartine culpa
pentru calcularea gresita a pretului, aceasta din urma nu poate invoca
nulitatea absoluta a contractului pentru acest motiv, întrucât ar echivala
cu invocarea propriei culpe în constatarea nulitatii actului.
Facându-se aplicarea principiului „nemo auditur propriam
turpitudinem allegans” instanta de fond a respins, ca neîntemeiata,
cererea privind constatarea nulitatii absolute a contractului de vânzare-
cumparare nr.106/10.05.2002.
Referitor la cererea privind obligarea la plata sumei de
4.694.531 lei a dobânzii legale în cuantum de 2.148.217 lei, instanta a
retinut ca art.7 alin.4 din Legea nr.85/1992 stabileste un pret legal
obligatoriu pentru apartamentele vândute în regimul stabilit de acest act
normativ, astfel încât, daca partile au prevazut un alt pret, acesta se
înlocuieste de drept cu pretul legal, iar daca contractul a fost executat cu
plata unui alt pret, diferenta urmeaza sa fie platita, raspunderea fiind
contractuala.
În concret, instanta a apreciat ca întemeiata în parte cererea
subsidiara a reclamantei si a obligat pârâtii la plata sumei de 4.694.531 lei
reprezentând diferenta de pret legal catre reclamanta.
S-a notat, de asemenea, ca reclamanta nu este îndreptatita si la
dobânda legala, întrucât se afla în culpa, ca urmare a calcularii gresite a
pretului de vânzare a apartamentului în discutie.
Reclamanta a declarat apel prin care a formulat o singura
critica pentru netemeinicie si nelegalitate, sustinând ca instanta de fond a
considerat aplicabile dispozitiile art.1088 Cod civil privind dobânzile
care curg de la data formularii cererii de chemare în judecata, dar a
nesocotit dispozitiile art.1 din H.G.nr.67/2004 si art.21 Cod procedura
fiscala.
Tribunalul Arges, prin decizia civila nr.250 din 28 februarie
2006, a respins ca nefondat apelul, retinându-se ca prin faptul ca
reclamantei îi apartine culpa datorita calculului gresit al pretului
apartamentului în litigiu, aceasta nu poate invoca faptul ca este
îndreptatita la repararea pierderii suferite care include si beneficiul de
care a fost lipsita (dobânzile).
S-a mai retinut ca, în situatia în care cererea de complinire a
pretului prevazut în contract în raport de pretul legal s-a constatat a fi
fondata, reclamanta nu era îndreptatita sa pretinda atât pretul cât si
beneficiul de care a fost lipsita de 2.148.217 lei, neputând invoca propria
culpa pentru obtinerea unui drept.
Ca urmare, solutia de respingere a cererii de acordare a
dobânzii legale de la data notificarii obligatiei de plata a fost privita ca
nefondata, neputându-se invoca de catre apelanta producerea unei culpe
reale prin neplata pretului.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta, criticând-o
pentru motivul de nelegalitate prevazut de art.304 pct.9 Cod procedura
civila, sustinând ca s-a încalcat legea, respectiv dispozitiile art.7 alin.4 si
art.19 din Legea nr.85/1992, republicata, precum si dispozitiile Codului
de procedura fiscala.
La termenul de astazi, Curtea a pus în discutie exceptia de
inadmisibilitate a recursului si exceptia gresitei compuneri a instantei care
a solutionat calea de atac în raport de dispozitiile art.2821 Cod procedura
civila.
Analizând cu prioritate aceste exceptii, se constata
urmatoarele:
Exceptia inadmisibilitatii recursului urmeaza a fi respinsa ca
neîntemeiata si a se aprecia ca fondat motivul de recurs prevazut de
art.304 pct.1 Cod procedura civila referitor la nelegala alcatuire a
instantei care a pronuntat decizia recurata, pentru considerentele ce se
vor arata în continuare.
Astfel, potrivit dispozitiilor art.2821 Cod procedura civila,
hotarârile prin care se solutioneaza, în prima instanta, pe cale principala,
litigii al caror obiect are o valoare de pâna la 1 miliard lei inclusiv, nu sunt
supuse apelului.
În speta, sunt incidente prevederile art.2821 Cod procedura
civila, întrucât obiectul cererii este evaluabil în bani, actiunea ce are ca
obiect nulitatea unui contract de vânzare-cumparare, precum si
restabilirea situatiei anterioare, respectiv reintrarea în proprietatea
vânzatorului a imobilului vândut, este evaluabila în bani, întrucât prin
hotarârea pronuntata si numai pe baza ei se redobândeste dreptul de
proprietate asupra bunului, iar evaluarea se face în raport cu valoarea
imobilului.
Asa fiind, se va retine ca în cauza sunt incidente prevederile
art.2821 Cod procedura civila mai sus-mentionate, hotarârea pronuntata
de judecatorie fiind supusa numai recursului, iar aceasta cale de atac este
de competenta tribunalului, valoarea imobilului fiind sub 1 miliard lei.
Potrivit principiului legalitatii, hotarârile judecatoresti sunt
supuse cailor de atac stabilite de lege, mentionarea gresita în dispozitivul
hotarârii a altei cai de atac neacordând partii dreptul de a uza de ea,
fiindca legea, ci nu instanta de judecata, le determina.
Tribunalul a ignorat dispozitiile si principiul mai sus-
mentionate si a solutionat calea de atac în compunerea prevazuta pentru
apel, de doi judecatori, încalcându-se prevederile art.54 alin.2 din Legea
nr.304/2004 privind organizarea judiciara.
Solutionarea cauzei de catre o instanta, alcatuita cu un numar
de judecatori mai mare sau mai mic decât cel prevazut de lege, constituie
nulitatea hotarârii, ce se poate înlatura prin masura casarii. Masura casarii
deciziei se impune în aceasta faza procesuala, întrucât este contrar
principiului legalitatii si scopului urmarit prin promovarea caii de atac a
recursului, a mentine o hotarâre pronuntata cu încalcarea normelor
imperative de organizare judiciara privitoare la compunerea completelor
de judecata.
A pronunta o alta solutie, presupune confirmarea unei
hotarâri vadit nelegale si sanctionarea în mod nejustificat a partii careia
nu i se poate retine nici o culpa pentru eroarea savârsita de catre instanta
cu privire la calea de atac.
De asemenea, s-ar încalca în mod grav dreptul partii la un
proces echitabil, prin promovarea unui formalism excesiv privind
calificarea cailor de atac si stadiul procesual în care s-a invocat exceptia
nelegalitatii, încalcându-se astfel si dispozitiile art.6 din Conventia
Europeana a Drepturilor Omului si art.6 din Legea de organizare
judiciara.
Pentru toate aceste argumente, se impune ca, în temeiul
art.312 alin.3 Cod procedura civila, sa se admita recursul si sa se caseze
decizia, cu trimitere spre rejudecare.