Accident de circulaţie. Culpa comuna a conducătorilor auto implicaţi. Consecinţe cu privire la modalitatea de soluţionare a acţiunii civile. Răspunderea comitentului şi a asigurătorului. Lipsa plângerii prealabile a persoanei vătămate. Inadmisibilitatea ac

Dosar Nr. 154 (04.03.2010)

TITLU:

1. Accident de circulatie. Culpa comuna a conducatorilor auto implicati. Consecinte cu privire la modalitatea de solutionare a actiunii civile. Raspunderea comitentului si a asiguratorului

2. Lipsa plângerii prealabile a persoanei vatamate. Inadmisibilitatea actiunii civile

C. pen., art.184 alin. (2), (4)

C. proc. pen., art.14, 346

C. civ., art.998, 1000, 1003, 1041

Legea nr.136/1995, art. 41, 49, 50, 54, 55, 57

Legea nr. 32/2000, art. 25/1 alin. (1), (10) lit. b)

Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor nr.3108/2004, art. 19, 21, 22, 29, 32, 42, 47

Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor nr.113.127/2006, art. 5

REZUMAT:

1. În cazul în care fapta ilicita este imputabila mai multor prepusi care au comitenti diferiti fata de victima numai prepusii sunt solidar raspunzatori pentru întreg prejudiciul, în vreme ce solidaritatea nu se mai pastreaza în cazul comitentilor, între ei, acestia din urma raspunzând, fiecare, în solidar numai cu propriul prepus, în limitele partii de prejudiciu pe care a produs-o acesta, respectiv direct proportional cu gradul sau de culpa.

Daca accidentul s-a produs din culpa – comuna – a mai multor persoane, cel chemat sa raspunda va fi tinut raspunzator numai pentru partea din paguba care îi este imputabila (culpa comuna), si, în mod corespunzator, asiguratorul nu poate raspunde decât pentru partea din prejudiciu care îi este imputabila asiguratului sau.

Despagubirile reprezentând cheltuielile de spitalizare ale inculpatului-parte civila, vatamat si el în urma accidentului, sunt suportate din fondul asigurarilor de sanatate, care suporta inclusiv cheltuielile ocazionate de acordarea asistentei medicale ca urmare a "autolezarii", astfel ca raspunzator pentru aceste cheltuieli poate fi facut doar celalalt inculpatul P. M. I., decât proportional cu gradul de culpa retinuta în sarcina sa.

2. Exercitarea actiunii civile având ca scop repararea prejudiciului creat printr-o fapta pentru care nu s-a pus în miscare actiunea penala este inadmisibila, cum este si situatia lipsei plângerii prealabile a persoanei vatamate.

(Tribunalul Bucuresti – Sectia I Penala, Decizia nr. 154/A din 4.03.2010, nedefinitiva)

COMPLETUL CONSTITUIT DIN:

PRESEDINTE: TERCEANU VALERIU MIHAIL

JUDECATOR: TUDOR GEORGIANA

CONSIDERENTE:

Asupra apelurilor penale de fata:

Prin sentinta penala nr.746 din 12.11.2009 a Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti, în baza art. 184 al. (2) si (4) Cod penal a fost condamnat inculpatul P. R. la pedeapsa de un an si 6 (sase) luni închisoare.

În baza art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a (teza a II a) si b Cod penal.

În baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe o perioada de 3 ani si 6 luni, ce reprezinta termen de încercare stabilit potrivit art.82 Cod penal.

În baza art.359 Cod procedura penala s-a atras atentia inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal privind revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei, efectuându-se în acest sens comunicare scrisa catre inculpat.

În baza art.71 alin.5 Cod penal s-a dispus suspendarea executarii pedepsei accesorii.

În baza art.184 al. (2) si (4) Cod penal a fost condamnat inculpatul P. M. I. la pedeapsa de un an închisoare.

În baza art. 71 Cod penal s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a (teza a II a) si b Cod penal.

În baza art.184 al. (2) si (4) Cod penal a fost condamnat inculpatul P. M. I. la pedeapsa de un an închisoare.

În baza art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a (teza a II a) si b Cod penal.

În baza art.33 lit.b si art.34 lit.b Cod penal i-a fost aplicata inculpatului P. M. I. pedeapsa cea mai grea, de un an închisoare, sporita la un an si 6 (sase) luni închisoare.

În baza art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a (teza a II a) si b Cod penal.

În baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe o perioada de 3 ani si 6 luni, ce reprezinta termen de încercare stabilit potrivit art.82 Cod penal.

În baza art. 359 Cod procedura penala s-a atras atentia inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal privind revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei, efectuându-se în acest sens comunicare scrisa catre inculpat.

În baza art.71 alin. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea executarii pedepsei accesorii.

În baza art. 14 rap. la art.346 alin. 1 Cod procedura penala s-a admis actiunea civila exercitata de partea civila G. D. C..

Au fost obligati, în solidar, inculpatii P. R., care a fost obligat alaturi de asiguratorul de raspundere civila obligatorie A. S.A. (aceasta din urma în limita prevazuta de lege), si P. M. I., care a fost obligat în solidar cu partea responsabila civilmente S.C. E.M. T. 2000 SRL si alaturi de FONDUL DE PROTECTIE A VICTIMELOR STRAZII (aceasta din urma în limita prevazuta de lege), la plata sumei de 10.187 lei reprezentând despagubiri materiale si la plata sumei de 7.000 euro în echivalent lei la cursul practicat de BNR în ziua efectuarii platii, reprezentând daune morale.

În baza art.14 rap. la art.346 alin. 1 Cod procedura penala s-a admis în parte actiunea civila exercitata de partea civila SPITALUL UNIVERSITAR DE URGENTA BUCURESTI.

Au fost obligati, în solidar, inculpatii P. R., care a fost obligat alaturi de asiguratorul de raspundere civila obligatorie A. S.A. (acesta din urma în limita prevazuta de lege), si P. M. I., care a fost obligat în solidar cu partea responsabila civilmente S.C. E.M. T. 2000 SRL si alaturi de FONDUL DE PROTECTIE A VICTIMELOR STRAZII (aceasta din urma în limita prevazuta de lege), la plata sumei de 5989,13 lei cu titlu de despagubiri materiale, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare a partii civile G. D. C..

În solidar, au fost obligati inculpatii P. R., care a fost obligat alaturi de asiguratorul de raspundere civila obligatorie A. S.A. (acesta din urma în limita prevazuta de lege), si P. M. I., care a fost obligat în solidar cu partea responsabila civilmente S.C. E.M. T. 2000 SRL si alaturi de FONDUL DE PROTECTIE A VICTIMELOR STRAZII (acesta din urma în limita prevazuta de lege), la plata sumei de 8902,03 lei cu titlu de despagubiri materiale, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare a inculpatului-parte civila P. R..

S-a respins actiunea civila exercitata de partea civila SPITALUL UNIVERSITAR DE URGENTA BUCURESTI, prin care a solicitat contravaloarea cheltuielilor de spitalizare a persoanei vatamate P. A. B., ca inadmisibila.

În baza art. 14 rap. la art.346 alin. 1 Cod procedura penala s-a admis în parte actiunea civila exercitata de inculpatul-parte civila P. R..

Inculpatul P. M. I. a fost obligat, în solidar cu partea responsabila civilmente S.C. E.M. T. 2000 SRL si alaturi de FONDUL DE PROTECTIE A VICTIMELOR STRAZII (acesta din urma în limita prevazuta de lege), la plata catre acesta a sumei de 7.500 lei reprezentând despagubiri materiale si la plata sumei de 6.000 euro în echivalent lei la cursul practicat de BNR în ziua efectuarii platii, reprezentând daune morale.

S-a respins actiunea civila exercitata de inculpatul-parte civila P. M. I., ca inadmisibila.

În baza art. 191 al.1, 2 Cod procedura penala a fost obligat inculpatul P. R. la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare catre stat.

În baza art. 191 al.1, 2 si 3 Cod procedura penala a fost obligat inculpatul P. M. I., în solidar cu partea responsabila civilmente S.C. E.M. T. 2000 SRL, la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare catre stat.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre instanta de fond a retinut ca prin rechizitoriul Parchetului de pe lânga Judecatoria Sector 6 nr. 1833/P/2007 din data de 18.09.2008, s-a pus în miscare actiunea penala si s-a dispus trimiterea în judecata în stare de libertate a inculpatilor P. R. pentru savârsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa prevazuta de art.184 alin.2 si 4 Cp si P. M. I. pentru savârsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa prevazuta de art.184 alin.2 si 4 Cp.

S-a retinut în sarcina inculpatului P. R. ca la data de 05.12.2006 în jurul orei 05,30, a condus autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare B-05-JFX pe str. Romancierilor, iar la intersectia cu Bd. Timisoara nu a respectat indicatorul „cedeaza trecerea" si a intrat în coliziune cu autoturismul marca „Ford” cu numarul de înmatriculare B 40772-08/04 condus de inculpatul P. M. I., în urma impactului rezultând vatamarea corporala a partii vatamate G. D., pasager în autoturismul marca „Ford”.

S-a retinut în sarcina inculpatului P. M. I. ca la data de 05.12.2006 in jurul orei 05,30, a condus autoturismul marca „Ford" cu numarul de înmatriculare B 40772-08/04 pe Bd. Timisoara, cu o viteza peste limita legala admisa pe sectorul de drum respectiv, iar la intersectia cu str. Romancierilor, a intrat în coliziune cu autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare B-05-JFX condus de inculpatul P. R., în urma impactului rezultând vatamarea corporala a inculpatului P. R. si a partii vatamate G. D., pasager în autoturismul marca „Ford”.

Partea vatamata G. D. a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un numar de 80 - 90 de zile de îngrijiri medicale, fara a i se pune viata în pericol si fara a prezenta o infirmitate posttraumatica, astfel cura rezulta din raportul de expertiza medico-legala efectuat în cauza, acesta formulând plângere penala atât împotriva inculpatului P. R. cât si împotriva inculpatului P. M. I..

Inculpatul P. R. a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un numar de 80 - 90 de zile de îngrijiri medicale, fara a i se pune viata în pericol si fara a prezenta o infirmitate posttraumatica, astfel cum rezulta din raportul de expertiza medico-legala efectuat în cauza, acesta formulând plângere penala împotriva inculpatului P. M. I..

De asemenea, în urma incidentului rutier, a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un numar de 7 - 8 zile de îngrijiri medicale si persoana vatamata P. A. B., aceasta însa declarând ca nu întelege sa formuleze plângere penala împotriva celor doi inculpati.

În cauza s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice auto, prin care s-a concluzionat ca ambii inculpati sunt culpabili de producerea accidentului, inculpatul P. R. datorita nerespectarii indicatorului „cedeaza trecerea", iar inculpatul P. M. I. deoarece a condus autoturismul cu viteza peste limita legala.

Pe parcursul urmaririi penale au fost administrate urmatoarele mijloace de proba: proces-verbal de cercetare la fata locului (filele 14-18 d.u.p.); planse fotografice (filele 21-25 d.u.p.); schita locului accidentului (fila 26 d.u.p.); raport de expertiza medico-legala nr. Al/588/2007 din data de 30.03.2007 efectuat de Institutul National de Medicina Legala Mina Minovici - privindu-l pe inculpatul-parte civila P. R. (fila 27 d.u.p.); raport de expertiza medico-legala nr. Al/7238/2007 din data de 03.08.2007 efectuat de Institutul National de Medicina Legala Mina Minovici - privindu-l pe partea civila G. D. (fila 28 d.u.p.); raport de expertiza medico-legala nr. Al/7236/2007 din data de 03.08.2007 efectuat de Institutul National de Medicina Legala Mina Minovici - privind-o pe persoana vatamata P. B.(fila 29 d.u.p.); raport de expertiza tehnica judiciara nr. 1462/12.02.2008 (filele 55-69 d.u.p.); completari la raportul de expertiza tehnica judiciara nr. 1462/12.02.2008 întocmite de expertul parte (filele 70-79 d.u.p.); declaratia inculpatului-parte civila P. R. (filele 83-84,86,110 d.u.p.); declaratia inculpatului P. M. I. (filele 89-90,91,92,109 d.u.p.); declaratia martorei P. A. B. (fila 99 d.u.p.); declaratia partii civile G. D. (fila 95 d.u.p.); declaratia martorului Preda Constantin Bogdan (fila 96 d.u.p.); decont cheltuieli de spitalizare emis de Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti - referitor la partea civila G. D. (filele 100-101 d.u.p.); decont cheltuieli de spitalizare nr. 16480/21.05.2006 emis de Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti - referitor la P. B. (filele 102-103 d.u.p.); decont cheltuieli de spitalizare nr. 40587/12.11.2007 emis de Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti - referitor la P. R. (filele 104-105 d.u.p.).

Pe parcursul cercetarii judecatoresti instanta a procedat la ascultarea inculpatilor P. R. (filele 192-193 dosar fond) si P. M. I. (fila 244 dosar fond), la audierea partii vatamate G. D. C. (filele 194-195 dosar fond) si la audierea martorilor D.E. (fila 243 dosar fond), A.M. (fila 245 dosar fond), P. A. B. (lila 246 dosar fond), M. S. (fila 277 dosar fond), M. M. E. (fila 278 dosar fond ).

Instanta a încuviintat pentru partea civila G. D. C. proba cu înscrisuri, martori si expertiza medico-legala, pentru inculpatul parte civila P. R. proba cu înscrisuri, martori, expertiza medico-legala si expertiza judiciara de evaluare (la administrarea careia acesta a renuntat la data de 09.04.2009) si pentru inculpatul-parte civila P. M. I. proba cu martori.

La dosar au fost atasate fisele de cazier judiciar ale inculpatilor P. R. (fila 189 dosar fond) si P. M. I. (fila 208 dosar fond).

La data de 27.11.2008 instanta a dispus introducerea în cauza a S.C. A. S.A. Societate de Asigurare - Reasigurare, în calitate de asigurator de raspundere civila, iar la data de 25.08.2009 a dispus introducerea în cauza a Fondului de protectie a victimelor strazii.

La data de 22.01.2009 instanta a dispus introducerea în cauza a S.C. E.M. T. 2000 S.R.L., în calitate de parte responsabila civilmente.

La data de 19.03.2009 inculpatul-parte civila P. M. I. a precizat ca îsi mentine cererea de constituire de parte civila formulata împotriva inculpatului-parte civila P. R. si solicita obligarea acestuia la plata sumei de 20.000 euro, din care 15.000 euro daune morale si 5.000 euro daune materiale (fila 187 dosar fond). La aceeasi data, partea civila G. D. a precizat ca îsi mentine cererea de constituire de parte civila formulata împotriva celor doi inculpati si solicita obligarea lor la plata sumei de 10.000 euro, din care 7.000 euro daune morale si 3.000 euro daune materiale (fila 188 dosar fond).

Analizând probele administrate în cauza, prima instanta a retinut urmatoarea situatie de fapt:

La data de 05.12.2006, în jurul orei 05,30, inculpatul P. R. a condus autoturismul marca „BMW” cu nr. de înmatriculare B-05-JFX pe str. Romancierilor, din directia str. Drumul Taberei catre str. Valea Oltului, iar la intersectia cu Bd. Timisoara a intrat în coliziune cu autoturismul marca „Ford” cu nr. B 40772-08/04 condus de inculpatul P. M. I., care circula pe Bd. Timisoara, din directia str. Valea Oltului catre Razoare, astfel cum rezulta din procesul-verbal de cercetare la fata locului (filele 14-18 d.u.p.).

Cu ocazia efectuarii cercetarii la fata locului, s-a constatat ca în zona producerii accidentului exista indicatorul rutier „Cedeaza trecerea" si trecere pentru pietoni iar, în urma impactului, a rezultat vatamarea corporala a celor doi inculpati si a altor doi pasageri aflati în autoturismul condus de inculpatul P. M. I., respectiv partea vatamata G. D. C. si persoana vatamata P. A. B..

Vatamarea corporala a partii vatamate G. D. C. este confirmata si prin concluziile raportului de noua expertiza medico-legala nr. A5/4522/2009 din data de 16.09.2009 efectuat de Institutul National de Medicina Legala „Mina Minovici”, prin care s-a constatat ca acesta a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce la data de 05.12.2006 prin lovire cu si de corpuri dure, în circumstantele unui accident de trafic rutier, în calitate de ocupant; fata de evolutia simpla, favorabila, fara complicatii, se precizeaza ca se mentine aceeasi perioada de îngrijire medicala ca cea acordata initial (prin raportul de expertiza medico-legala nr. Al/7238/2007 din data de 03.08.2007 - fila 28 d.u.p.) si anume 80-90 zile de îngrijiri medicale, perioada ce include si extragerea ulterioara a materialului de osteosinteza, fara a i se pune viata în pericol si fara a prezenta o infirmitate posttraumatica (fila 312-314 dosar fond).

Vatamarea corporala a inculpatului-parte civila P. R. este confirmata si prin concluziile raportului de expertiza medico-legala completare nr. Al/588/2007 din data de 25.05.2009 efectuat de Institutul National de Medicina Legala „Mina Minovici”, prin care s-a constatat ca acesta a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu si de corp/plan dur, posibil în conditiile unui accident rutier, au necesitat pentru vindecare un total de 120-150 zile de îngrijiri medicale (fata de perioada stabilita initial prin raportul de expertiza medico-legala nr. Al/588/2007 din 30.03.2007, de 80-90 zile), perioada ce include si recuperarea medicala, fara a i se pune în primejdie viata, si fara a prezenta o infirmitate fizica posttraumatica (filele 261-262 dosar fond).

Mentiunile din procesul-verbal de cercetare la fata locului se coroboreaza cu declaratiile inculpatului P. R., care a mentionat ca la patrunderea în intersectia cu Bd. Timisoara s-a asigurat, a înaintat pâna la limita de vizibilitate, moment în care autovehiculul sau a fost lovit violent de autoturismul marca „Ford” ce rula din partea stânga, fiind condus de catre inculpatul P. M. I., care circula cu viteza foarte mare; inculpatul a confirmat faptul ca la intrarea în intersectie era montat indicatorul „cedeaza trecerea", acesta având obligatia de a se asigura la intrarea în intersectie si de a ceda trecerea, ceea ce sustine ca a si facut, acordând prioritate de trecere unui autobuz, iar dupa trecerea acestuia, nu a vazut în stânga sa autoturismul marca „Ford" (filele 83-84, 86, 110 d.u.p. si filele 192-193 dosar fond ).

Din declaratiile inculpatului P. M. I. rezulta ca la momentul producerii accidentului circula cu o viteza de aproximativ 60 km/h, iar în momentul în care s-a apropiat de intersectia Bld. Timisoara cu str. Romancierilor a fost surprins de aparitia brusca a autoturismului condus de inculpatul P. R., care a patruns in intersectie fara a respecta semnificatia indicatorului rutier „Cedeaza trecerea" (filele 89-90,91,92,109 d.u.p. si fila 244 dosar fond).

Sustinerile inculpatului P. M. I. în ceea ce priveste viteza cu care aceasta circula, sunt confirmate de declaratiile partii civile G. D. C. (fila 95 d.u.p. si filele 194-195 dosar fond), care a aratat ca inculpatul se deplasa pe banda a doua a B-dului Timisoara, cu o viteza de 60-70 km/h, precum si de declaratiile martorului P. A. B., care fiind audiata în cauza, a aratat ca se afla în masina condusa de inculpatul P. M. I., ce se deplasa pe banda a doua si cu o viteza de aproximativ 60 km/h (filele 102-103 d.u.p. si fila 246 dosar fond), însa sunt infirmate de concluziile raportului de expertiza tehnica judiciara nr. 1462/12.02.2008 (filele 55-69 d.u.p.) si de completarile la raportul de expertiza tehnica judiciara nr. 1462/12.02.2008 întocmite de expertul parte (filele 70-79 d.u.p.).

Astfel, prin raportul de expertiza tehnica judiciara întocmit în cauza, s-a concluzionat ca în momentele premergatoare producerii accidentului autoturismul marca Ford cu numarul de înmatriculare B 40772 condus de inculpatul P. M. I. se deplasa pe bld. Timisoara dinspre str. Valea Oltului catre str. Brasov cu o viteza de cca. 114,0 km/h, în timp ce autoturismul marca BMW, cu numarul de înmatriculare B 05 JFX, condus de inculpatul P. R., se deplasa pe str. Romancierilor intersectie cu Bld. Timisoara cu o viteza de cca. 15,0 km/h. Prin completarile la raportul de expertiza tehnica judiciara nr. 1462/12.02.2008 întocmite de expertul parte al inculpatului P. R. se confirma ca inculpatul P. M. I. a condus autoturismul marca Ford cu o viteza peste limita legala admisa, de 132,75 km/h, concluzionând totodata ca acesta avea posibilitatea tehnica de evitare a coliziunii cu autoturismul marca BMW, fata de distanta la care se afla autoturismul Ford fata de locul impactului, daca ar fi circulat cu o viteza de 50 km/h.

Instanta a retinut ca viteza cu care s-a deplasat inculpatul P. M. I. la data producerii accidentului rutier este cea mentionata în raportul de expertiza tehnica judiciara întocmit în cauza, de cca. 114,0 km/h, având în vedere ca aceasta limita de viteza a fost determinata de catre expert în baza unor criterii stiintifice, prin raportare la masa totala a autoturismelor implicate în accident, viteza echivalenta deformarilor suferite de cele doua autoturisme. Cât priveste declaratiile partii civile G. D. C. si ale martorului P. A. B., prima instanta a apreciat, pe de o parte, ca acestea nu sunt relevante cu privire la aspectul avut în vedere, si anume viteza de deplasare a unui autoturism, iar, pe de alta parte, declaratiile acestora sunt subiective, având în vedere relatiile de prietenie cu inculpatul P. M. I.. În plus, trebuie precizat ca este cel putin curios, cum, în cursul urmaririi penale, nici partea vatamata si nici martorul nu fac niciun fel de aprecieri cu privire la viteza de deplasare a autoturismului condus de inculpatul P. M. I. (cum de altfel nici acesta nu a facut o astfel de apreciere în faza de urmarire penala), pentru ca în declaratiile date în cursul cercetarii judecatoresti, dupa aproximativ trei ani de la data producerii accidentului rutier, sa fie în masura sa faca astfel de aprecieri, motiv pentru care prima instanta a apreciat ca aceste declaratii sunt facute pro causa.

De asemenea, prin raportul de expertiza tehnica judiciara nr. 1462/12.02.2008 s-a concluzionat ca inculpatul P. R. a creat o stare de pericol iminenta si efectiva prin neacordarea prioritatii de trecere autoturismului Ford, care se deplasa pe drum cu prioritate, inculpatul având posibilitatea de a preveni producerea accidentului daca respecta semnificatia indicatorului „Cedeaza trecerea" si acorda prioritate de trecere autoturismului Ford care se deplasa pe drum cu prioritate, respectând astfel dispozitiile art. 57 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, potrivit carora la intersectiile cu circulatie dirijata, conducatorul de vehicul este obligat sa respecte semnificatia indicatoarelor, culoarea semaforului sau indicatiile ori semnalele politistului rutier. În ceea ce îl priveste pe inculpatul P. M. I., prin raportul de expertiza s-a concluzionat ca acesta a creat o stare de pericol potentiala prin deplasarea cu autoturismul cu viteza excesiva în interiorul localitatii unde se putea astepta sau putea constitui un eventual pericol atât pentru sine cât si pentru ceilalti participanti la trafic, acesta având posibilitatea de a preveni producerea accidentului daca ar fi respectat regimul legal de viteza la deplasarea prin localitate, respectând astfel dispozitiile art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG nr. 195/2002, potrivit carora conducatorii de vehicule sunt obligati sa respecte viteza maxima admisa pe sectorul de drum pe care circula si pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum si cea impusa prin mijloacele de semnalizare.

Din întreg materialul probator administrat în cauza prima instanta a retinut culpa comuna a celor doi conducatori auto.

Astfel, culpa inculpatului P. R. a fost retinuta prin nerespectarea semnificatiei indicatorului „cedeaza trecerea”, prima instanta apreciind aceasta culpa la un procent de 70%, care nu are niciun fel de relevanta din punct de vedere al raspunderii penale, dar care a fost avuta în vedere la solutionarea laturii civile a cauzei.

În ceea ce îl priveste pe inculpatul P. M. I., prima instanta a retinut o culpa concurenta a acestuia prin conducerea autoturismului marca Ford cu o viteza peste limita legala admisa, astfel cum rezulta din raportul de expertiza tehnica judiciara nr. 1462/12.02.2008, precum si din concluziile expertului parte al inculpatului P. R.. Mai mult, expertul desemnat de organul de cercetare penala a mentionat ca viteza maxima de deplasare a autoturismului marca Ford, la care inculpatul P. M. I. putea evita accidentul, prin oprirea în interiorul spatiului de care dispunea pentru decizie si manevra, era de 64 km/h, deci o viteza situata peste limita legala admisa în sectorul respectiv de drum, de 50 km/h. Instanta a apreciat aceasta culpa a inculpatului P. M. I. la un procent de 30%, care, de asemenea, nu are nici un fel de relevanta din punct de vedere al raspunderii penale, dar care a fost avuta în vedere la solutionarea laturii civile a cauzei.

Situatia de fapt retinuta de prima instanta a rezultat din coroborarea urmatoarelor mijloace de proba: proces-verbal de cercetare la fata locului (filele 14-18 d.u.p.); planse fotografice (filele 21-25 d.u.p.); schita locului accidentului (fila 26 d.u.p.); raport de expertiza medico-legala nr. Al/588/2007 din data de 30.03.2007 efectuat de Institutul National de Medicina Legala Mina Minovici - privindu-l pe inculpatul-parte civila P. R. (fila 27 d.u.p.); raport de expertiza medico-legala nr. Al/7238/2007 din data de 03.08.2007 efectuat de Institutul National de Medicina Legala Mina Minovici - privindu-o pe partea civila G. D. (fila 28 d.u.p.); raport de expertiza medico-legala nr. Al/7236/2007 din data de 03.08.2007 efectuat de Institutul National de Medicina Legala Mina Minovici - privind-o pe persoana vatamata P. B. (fila 29 d.u.p.); raport de expertiza tehnica judiciara nr. 1462/12.02.2008 (filele 55-69 d.u.p.); completari la raportul de expertiza tehnica judiciara nr. 1462/12.02.2008 întocmite de expertul parte (filele 70-79 d.u.p.); declaratia inculpatului - parte civila P. R. (filele 83-84,86,110 d.u.p.); declaratia inculpatului P. M. I. (filele 89-90,91,92,109 d.u.p.); declaratia martorei P. A. B. (fila 99 d.u.p.); declaratia partii civile G. D. (fila 95 d.u.p.); declaratia martorului P. C. B. (fila 96 d.u.p.); decont cheltuieli de spitalizare emis de Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti - referitor la partea civila G. D. (filele 100-101 d.u.p.); decont cheltuieli de spitalizare nr. 16480/21.05.2006 emis de Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti - referitor la P. B. (filele 102-103 d.u.p.); decont cheltuieli de spitalizare nr. 40587/12.11.2007 emis de Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti - referitor la P. R. (filele 104-105 d.u.p.).

În drept, fapta inculpatului P. R., constând în aceea ca a pricinuit partii vatamate G. D. o vatamare a integritatii corporale care a necesitat pentru vindecare un nr. de 80-90 de zile de îngrijiri medicale, ca urmare a nerespectarii dispozitiilor legale care reglementeaza circulatia pe drumurile publice, întruneste elementele constitutive ale infractiunii de vatamare corporala din culpa în forma agravata, prev. de art. 184 alin. 2 si 4 Cp.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infractiunii consta în actiunea inculpatului P. R. care a cauzat leziuni partii vatamate G. D. ce necesita pentru vindecare un nr. de 80-90 de zile de îngrijiri medicale, în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare B-05-JFX pe str. Romancierilor, la intersectia cu Bd. Timisoara, fara a respecta indicatorul „cedeaza trecerea" cu încalcarea prevederilor legislatiei rutiere în vigoare la data savârsirii faptei. Urmarea imediata a faptei este vatamarea integritatii corporale a partii vatamate G. D. (leziunile produse au necesitat pentru vindecare un nr. de 80-90 de zile de îngrijiri medicale), iar legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu este dovedita prin raportul de expertiza medico-legal întocmit în cauza (care a constatat realitatea traumatismului, mecanismul de producere, natura agentului traumatic, data probabila a traumatismului si gravitatea traumatismului exprimata prin criteriul numarului de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare).

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul P. R. a savârsit infractiunea din culpa cu prevedere, în acceptiunea art. 19 pct. 2 lit a Cp. Inculpatul a prevazut urmarea faptei sale, însa nu a urmarit si nici nu a acceptat acest rezultat, ci a sperat fara temei ca nu se va produce. Obligatia de prevedere a rezultatului este inserata în Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 care reglementeaza circulatia pe drumurile publice si obligatia conducatorului auto de a acorda prioritate participantilor la trafic.

Fapta savârsita de inculpat este în forma agravata, prev. de art. 184 alin. 4 Cp întrucât a fost savârsita ca urmare a nerespectarii dispozitiilor legale pentru îndeplinirea unei anume activitati (dispozitiile care reglementeaza circulatia pe drumurile publice).

În drept, fapta inculpatului P. M. I., constând în aceea ca a pricinuit partii vatamate G. D. o vatamare a integritatii corporale care a necesitat pentru vindecare un nr. de 80-90 de zile de îngrijiri medicale, ca urmare a nerespectarii dispozitiilor legale care reglementeaza circulatia pe drumurile publice, întruneste elementele constitutive ale infractiunii de vatamare corporala din culpa în forma agravata, prev. de art. 184 alin. 2 si 4 Cp.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infractiunii consta în actiunea inculpatului P. M. I. care a cauzat leziuni partii vatamate G. D. ce necesita pentru vindecare un nr. de 80-90 de zile de îngrijiri medicale, în timp ce a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare B-04772 pe Bd. Timisoara, fara a respecta limita legala a vitezei de deplasare pentru sectorul de drum respectiv, cu încalcarea prevederilor legislatiei rutiere în vigoare la data savârsirii faptei. Urmarea imediata a faptei este vatamarea integritatii corporale a partii vatamate G. D. (leziunile produse au necesitat pentru vindecare un nr. de 80-90 de zile de îngrijiri medicale), iar legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu este dovedita prin raportul de expertiza medico-legala întocmit în cauza (care a constatat realitatea traumatismului, mecanismul de producere, natura agentului traumatic, data probabila a traumatismului si gravitatea traumatismului exprimata prin criteriul numarului de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare).

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul P. M. I. a savârsit infractiunea din culpa cu prevedere, în acceptiunea art. 19 pct. 2 lit a Cp. Inculpatul a prevazut urmarea faptei sale, însa nu a urmarit si nici nu a acceptat acest rezultat, ci a sperat fara temei ca nu se va produce. Obligatia de prevedere a rezultatului este inserata în Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 care reglementeaza circulatia pe drumurile publice si obligatia conducatorului auto de a respecta limita legala a vitezei de deplasare pentru flecare sector de drum.

Fapta savârsita de inculpat este informa agravata, prev. de art. 184 alin. 4 Cp întrucât a fost savârsita ca urmare a nerespectarii dispozitiilor legale pentru îndeplinirea unei anume activitati (dispozitiile care reglementeaza circulatia pe drumurile publice).

În drept, fapta inculpatului P. M. I., constând în aceea ca a pricinuit inculpatului parte vatamata P. R. o vatamare a integritatii corporale care a necesitat pentru vindecare un nr. de 120-150 de zile de îngrijiri medicale, ca urmare a nerespectarii dispozitiilor legale care reglementeaza circulatia pe drumurile publice, întruneste elementele constitutive ale infractiunii de vatamare corporala din culpa în forma agravata, prev. de art. 184 alin. 2 si 4 Cp.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infractiunii consta în actiunea inculpatului P. M. I. care a cauzat leziuni inculpatului-parte vatamata P. R. ce necesita pentru vindecare un nr. de 120-150 de zile de îngrijiri medicale, în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare B-04772 pe Bd. Timisoara, fara a respecta limita legala a vitezei de deplasare pentru sectorul de drum respectiv, încalcând prevederile legislatiei rutiere în vigoare la data savârsirii faptei. Urmarea imediata a faptei este vatamarea integritatii corporale a inculpatului-parte vatamata P. R. (leziunile produse au necesitat pentru vindecare un nr. de 120-150 de zile de îngrijiri medicale), iar legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu este dovedita prin raportul de expertiza medico-legala întocmit în cauza (care a constatat realitatea traumatismului, mecanismul de producere, natura agentului traumatic, data probabila a traumatismului si gravitatea traumatismului exprimata prin criteriul numarului de zile de îngrijire medicala necesare pentru vindecare).

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul P. M. I. a savârsit infractiunea din culpa cu prevedere, în acceptiunea art. 19 pct. 2 lit a Cp. Inculpatul a prevazut urmarea faptei sale, însa nu a urmarit si nici nu a acceptat acest rezultat, ci a sperat fara temei ca nu se va produce. Obligatia de prevedere a rezultatului este inserata în Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 care reglementeaza circulatia pe drumurile publice si obligatia conducatorului auto de a respecta limita legala a vitezei de deplasare pentru fiecare sector de drum.

Fapta savârsita de inculpat este în forma agravata, prev. de art. 184 alin. 4 Cp întrucât a fost savârsita ca urmare a nerespectarii dispozitiilor legale pentru îndeplinirea unei anume activitati (dispozitiile care reglementeaza circulatia pe drumurile publice).

Pe cale de consecinta, apreciind ca în cauza sunt îndeplinite conditiile prev. de art. 345 alin. 2 Cod procedura penala, în sensul ca faptele savârsite de inculpati sunt prevazute de legea penala, constituie infractiuni si au fost savârsite de inculpati cu forma de vinovatie prevazuta de lege, prima instanta a dispus condamnarea acestora.

La individualizarea judiciara a pedepselor aplicate inculpatilor, prima instanta a avut în vedere criteriile generale de individualizare judiciara a pedepsei prev. de art. 72 Cod penal, respectiv dispozitiile generale privind temeiul raspunderii penale, limitele de pedeapsa fixate în partea speciala, gradul de pericol social al faptei savârsite (aceasta prezentând un grad ridicat de pericol social pentru circulatia pe drumurile publice). Chiar daca ambii inculpati sunt necunoscuti cu antecedente penale, au avut o conduita buna atât înainte de savârsirea faptelor, cât si în cursul procesului penal, prezentându-se cu regularitate în fata organelor judiciare, prima instanta a apreciat ca nu se impune retinerea unor circumstante atenuante în favoarea acestora, fata de circumstantele reale în care au fost savârsite faptele. Astfel, recunoasterea anumitor împrejurari ca circumstante atenuante judiciare nu este posibila decât daca împrejurarile luate în considerare reduc în asemenea masura gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizeaza favorabil de o asemenea maniera persoana faptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învedereaza a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizari a pedepsei, ceea ce nu se impune în cauza.

Pe cale de consecinta, prima instanta a aplicat inculpatului P. R. o pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare, pe care a apreciat-o ca îndeplinind functia educativa si totodata represiva prevazuta de lege, în raport cu fapta savârsita. În ceea ce îl priveste pe inculpatul P. M. I., prima instanta a aplicat acestuia câte o pedeapsa de 1 an închisoare, pentru fiecare dintre cele doua infractiuni de vatamare corporala din culpa, pe care le-a apreciat ca îndeplinind functia educativa si totodata represiva prevazuta de lege, în raport cu faptele savârsite. Având în vedere savârsirea celor doua infractiuni în conditiile concursului ideal de infractiuni, instanta a contopit cele doua pedepse, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, pe care a sporit-o la 1 an si 6 luni închisoare.

În ceea ce priveste modalitatea de individualizare a executarii pedepsei si tinând cont de pedepsele aplicate si de faptul ca inculpatii se afla la primul conflict cu legea penala, instanta a apreciat ca scopul pedepsei poate fi atins si fara executarea acestora, astfel ca în temeiul art. 81 si 82 C.pen. a suspendat conditionat executarea pedepselor aplicate inculpatilor. Având în vedere dispozitiile art. 71 alin 5 C.pen., a suspendat conditionat si executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

Sub aspectul laturii civile, prima instanta a retinut urmatoarele:

a) în cauza au fost urmatoarele constituiri de parti civile:

La data de 09.05.2007 (fila 92 d.u.p.) inculpatul P. M. I. a declarat ca nu formuleaza plângere penala împotriva inculpatului P. R., însa se constituie parte civila împotriva acestuia, cerere pe care si-a precizat-o la data de 19.03.2009 (fila 187 dosar fond), solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 20.000 euro, din care 15.000 euro daune morale si 5.000 euro daune materiale.

La data de 09.05.2007, partea vatamata G. D. a precizat ca se constituie parte civila împotriva celor doi inculpati, cerere pe care si-a precizat-o la data de 19.03.2009 (fila 188 dosar fond), solicitând obligarea inculpatilor la plata sumei de 10.000 euro, din care 7.000 euro daune morale si 3.000 euro daune materiale.

La data de 27.04.2007 (fila 86 d.u.p.) inculpatul P. R. a declarat ca formuleaza plângere penala împotriva inculpatului P. M. I. si se constituie parte civila împotriva acestuia, cerere pe care si-a precizat-o la data de 19.03.2009 (fila 186 dosar fond), solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 25.000 lei despagubiri materiale si a sumei de 20.000 euro despagubiri morale.

La data de 21.05.2007 Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti s-a constituit parte civila cu privire la cheltuielile de spitalizare efectuate cu partea vatamata G. D. C. (fila 100 d.u.p.) si cu persoana vatamata P. A. B. (fila 102 d.u.p.), iar la data de 12.11.2007 cu privire la cheltuielile de spitalizare efectuate cu inculpatul P. R. (fila 104 d.u.p.).

b) Cu privire la conditiile raspunderii civile delictuale, prima instanta a apreciat ca acestea sunt întrunite, si anume:

- fapta ilicita - constând într-o fapta prevazuta de legea penala, si anume art.184 alin.(2) si (4) Cod penal; prejudiciul (cert si nereparat înca) constând în: a) rezultatul negativ suferit de partea vatamata G. D. ca urmare a încalcarii dreptului la integritate corporala, drept subiectiv nepatrimonial ocrotit prin legea penala; b) rezultatul negativ suferit de inculpatul parte vatamata P. R. ca urmare a încalcarii dreptului la integritate corporala, drept subiectiv nepatrimonial ocrotit prin legea penala; c) cheltuielile de spitalizare suportate de Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti ca urmare a internarii partii vatamate G. D. si inculpatului-parte vatamata P. R. în vederea diagnosticarii si tratarii leziunilor produse;

- legatura de cauzalitate directa si indirecta dintre fapta ilicita si prejudiciul produs;

- vinovatia sub forma culpei cu prevedere (usurinta).

c) Cu privire la persoanele raspunzatoare:

Pe lânga inculpati, în calitate de autori ai faptelor ilicite de vatamare corporala din culpa, mai sunt raspunzatoare pentru plata prejudiciului cauzat:

- Partea responsabila civilmente S.C. E.M. T. 2000 SRL (care raspunde în solidar cu inculpatul P. M. I.);

- Asiguratorul de raspundere civila obligatorie, S.C. A. S.A. (care raspunde alaturi de inculpatul P. R.);

- Fondul de protectie a victimelor strazii (care raspunde alaturi de inculpatul P. M. I. ca urmare a împrejurarii ca pentru autoturismul condus de acest inculpat nu a existat o polita de raspundere civila obligatorie valabila la data producerii accidentului).

În ceea ce priveste situatia celor doi inculpati, raspunderea lor delictuala va fi angajata în solidar fata de partile civile G. D. C. si Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti, în conformitate cu prevederile art. 1003 Cod civil, potrivit caruia când delictul sau cvasidelictul este imputabil mai multor persoane, aceste persoane sunt tinute solidar pentru despagubire. De asemenea, raportat la aceste parti civile, nu are nici un fel de relevanta nici retinerea culpei comune a celor doi inculpati (apreciata de instanta ca fiind în procent de 70% pentru inculpatul P. R. si în procent de 30% pentru inculpatul P. M. I.).

Cu privire la partea responsabila civilmente, prima instanta a apreciat ca fiind îndeplinite conditiile raspunderii comitentului pentru fapta prepusului, atât cele generale - în persoana inculpatului-prepus sunt întrunite conditiile raspunderii pentru fapta proprie, prevazute de art. 999 Cod civil -, cât si cele specifice acestei forme de raspundere: existenta raportului de prepusenie si savârsirea faptei "în functiile încredintate”, deduse din dispozitiile art. 1000 alin. (3) Cod civil.

Raportul de prepusenie între inculpatul P. M. I. si S.C. E.M.T. 2000 SRL îsi are temeiul în contractul individual de munca înregistrat sub numarul 4083/20.08.2003 (f. 99 dosar fond) încheiat între acestia din care s-au nascut raporturi juridice carora le este specifica subordonarea, inculpatul având calitatea de angajat la data savârsirii faptelor.

Si cea de-a doua conditie, si anume privitoare la savârsirea faptei ,,în functiile încredintate” este îndeplinita în cauza, raspunderea comitentului fiind angajata si în situatia în care inculpatul, care avea conform propriei declaratii atât calitatea de administrator, dar în acelasi timp exercita si functia de sofer, si-a exercitat abuziv sarcinile încredintate, conducând în afara programului stabilit si în interes personal.

În ceea ce priveste asiguratorul de raspundere civila obligatorie, în conformitate cu dispozitiile art. 41-42 din Legea nr. 136/1995 din 29/12/1995 privind asigurarile si reasigurarile în România, în asigurarea de raspundere civila, asiguratorul se obliga sa plateasca o despagubire pentru prejudiciul de care asiguratul raspunde în baza legii fata de tertele persoane pagubite si pentru cheltuielile facute de asigurat în procesul civil, asiguratorul putând fi chemat în judecata de persoanele pagubite în limitele obligatiilor ce-i revin acestuia din contractul de asigurare.

Cu privire la autoturismul condus de inculpatul P. R. si implicat în accident, la data savârsirii faptelor era încheiata cu S.C. A. S.A. polita de asigurare de raspundere civila auto seria XS nr. 0742678/29.06.2006 valabila de la 01.07.2006 la 31.12.2006 (f. 59 dosar fond), forma de asigurare reglementata de Ordinul nr. 3108/2005 din data de 10.12.2004 pentru punerea în aplicare a Normelor privind aplicarea legii în domeniul asigurarilor obligatorii de raspundere civila pentru pagube produse tertilor prin accidente de autovehicule si autorizarea asiguratorilor pentru practicarea asigurarii obligatorii de raspundere civila pentru pagube produse tertilor prin accidente de autovehicule.

La stabilirea limitelor obligatiilor ce-i revin asiguratorului de raspundere civila delictuala, instanta va avea în vedere dispozitiile art. 19 raportat la art. 7 din acest Ordin în conformitate cu care ,,asiguratorii RCA acorda, în baza primelor de asigurare platite, despagubiri pentru prejudiciile de care asiguratii acestora raspund, în baza legii, fata de terte persoane pagubite prin accidente de autovehicule care au loc în limitele teritoriale ale contractului de asigurare, precum si pentru cheltuielile facute de asigurati în procesul civil, în limitele stabilite anual prin norme adoptate de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor. Pentru anul în care a fost savârsita de catre inculpatul P. R. fapta, respectiv 2006 limitele maxime ale despagubirilor ce pot fi acordate de asiguratorii RCA pentru prejudiciile cauzate în unul si acelasi accident de autovehicul, indiferent de numarul persoanelor raspunzatoare de producerea accidentului, aplicabile asigurarilor obligatorii RCA în cazul accidentelor produse în anul calendaristic 2006 sunt urmatoarele: a) de la 1.000.000 lei pâna la maximum 4.000.000.000 lei, indiferent de numarul persoanelor pagubite, în caz de avariere ori de distrugere a bunurilor, pentru pagube materiale directe si indirecte de peste 1.000.000 lei; b) pâna la 2.000.000.000 lei pentru fiecare persoana, dar nu mai mult de 10.000.000.000 lei, indiferent de numarul persoanelor accidentate, în caz de vatamari corporale sau de deces, inclusiv pentru prejudicii fara caracter patrimonial.

În ceea ce priveste Fondul de protectie al victimelor strazii, în conformitate cu dispozitiile art. 251 alin. 1 si alin. 10 lit. b din Legea nr. 32/2000, toti asiguratorii autorizati sa practice asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule trebuie sa constituie Fondul de protectie a victimelor strazii, în scopul de a despagubi persoanele pagubite prin accidente de vehicule, daca vehiculul, respectiv tramvaiul, care a provocat accidentul a ramas neidentificat sau nu era asigurat pentru raspundere civila pentru pagube produse prin accidente de vehicule, cu toate ca, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, proprietarul acestuia avea obligatia sa încheie o astfel de asigurare. Potrivit prevederilor art. 1 alin. 4, art. 18, art. 23 si art. 24 din Ordinul nr. 3108/2005 din data de 14.06.2008 pentru punerea în aplicare a Normelor privind constituirea, administrarea si utilizarea Fondului de protectie a victimelor strazii, acesta este destinat atât platilor de despagubiri pentru vatamari corporale si/sau decese, daca autorul a ramas neidentificat, cât si platilor despagubirilor pentru avarierea ori distrugerea de bunuri sau vatamari corporale si/sau decese, dupa caz, produse de autovehicule ori de tramvaie care nu au o asigurare obligatorie RCA valabila la data accidentului, aceste despagubiri neputând depasi limitele stabilite în Normele privind aplicarea legii în domeniul asigurarilor obligatorii de raspundere civila pentru pagube produse prin accidente de autovehicule si autorizarea asiguratorilor pentru practicarea asigurarii obligatorii de raspundere civila pentru pagube produse prin accidente de autovehicule, valabile la data producerii accidentului.

d) în ceea ce priveste cuantumul despagubirilor:

Instanta, fata de probatoriul administrat în cauza, a constatat ca partea civila G. D. C. nu a facut dovada prejudiciului material suferit, în cuantumul solicitat, astfel încât în baza art. 14 rap. la art.346 alin. 1 Cod procedura penala a admis în parte actiunea civila exercitata de partea civila si a obligat, în solidar, pe inculpatii P. R., alaturi de asiguratorul de raspundere civila obligatorie A. S.A. (acesta din urma în limita prevazuta de lege), si P. M. I., în solidar cu partea responsabila civilmente S.C. E.M. T. 2000 SRL si alaturi de FONDUL DE PROTECTIE A VICTIMELOR STRAZII (acesta din urma în limita prevazuta de lege), la plata sumei de 10.187 lei reprezentând despagubiri materiale si la plata sumei de 7.000 euro în echivalent lei la cursul practicat de BNR în ziua efectuarii platii, reprezentând daune morale.

Prima instanta a avut în vedere la stabilirea cuantumului daunelor morale de 7.000 euro în echivalent lei prejudiciul suferit de partea civila G. D. C. prin încalcarea dreptului subiectiv nepatrimonial la integritate fizica, orice durere fizica fiind resimtita cu ajutorul creierului, presupunând o suferinta psihica, astfel încât fata de numarul total de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor traumatice, a apreciat ca fiind întemeiata cererea partii civile de acordare a daunelor morale în cuantumul solicitat.

În ceea ce priveste cuantumul pretentiilor solicitate cu titlu de prejudiciu material, prima instanta a constatat ca partea civila nu a facut dovada decât a prejudiciului în cuantum de 10.187 lei, ce rezulta din declaratia partii civile referitor la cuantumul cheltuielilor efectuate, ce se coroboreaza cu înscrisurile aflate la filele 275 si 276 din dosarul de fond si cu declaratia martorului M. S. (fila 277 dosar fond).

Cât priveste actiunea civila exercitata de SPITALUL UNIVERSITAR DE URGENTA BUCURESTI, prima instanta, în baza art. 14 rap. la art.346 alin. 1 Cod procedura penala, a admis în parte actiunea civila exercitata de partea civila, apreciind ca aceasta este întemeiata doar în ceea ce priveste cheltuielile de spitalizare efectuate cu partea civila G. D. C. si cu inculpatul parte civila P. R., prejudiciul suferit de aceasta rezultând din deconturile depuse la dosarul cauzei (filele 100-101, 104-105 d.u.p.)

Ca urmare, a obligat, în solidar, pe inculpatii P. R., alaturi de asiguratorul de raspundere civila obligatorie A. S.A. (acesta din urma în limita prevazuta de lege), si P. M. I., în solidar cu partea responsabila civilmente S.C. E.M. T. 2000 SRL si alaturi de FONDUL DE PROTECTIE A VICTIMELOR STRAZII (acesta din urma în limita prevazuta de lege), la plata sumei de 5989,13 lei cu titlu de despagubiri materiale, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare a partii civile G. D. C..

De asemenea, a obligat, în solidar, pe inculpatii P. R., alaturi de asiguratorul de raspundere civila obligatorie A. S.A. (acesta din urma în limita prevazuta de lege), si P. M. I., care va fi obligat în solidar cu partea responsabila civilmente S.C. E.M. T. 2000 SRL si alaturi de FONDUL DE PROTECTIE A VICTIMELOR STRAZII (acesta din urma în limita prevazuta de lege), la plata sumei de 8902,03 lei cu titlu de despagubiri materiale, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare a inculpatului-parte civila P. R.. Chiar daca este vorba despre cheltuielile ocazionate chiar de spitalizarea inculpatului-parte civila P. R., prima instanta a apreciat ca se impune obligarea atât a inculpatului P. M. I. cât si a inculpatului P. R. la acoperirea prejudiciului, de vreme ce s-a retinut culpa concurenta a celor doi inculpati în producerea accidentului rutier soldat cu vatamari corporale, obligare ce va fi angajata în solidar, si nu raportat la culpa retinuta în sarcina fiecaruia dintre ei, aceasta împrejurare neavând relevanta decât în ipoteza angajarii raspunderii unuia fata de celalalt si nu în situatia angajarii raspunderii fata de un tert.

A fost respinsa actiunea civila exercitata de partea civila SPITALUL UNIVERSITAR DE URGENTA BUCURESTI, prin care a solicitat contravaloarea cheltuielilor de spitalizare a persoanei vatamate P. A. B., ca inadmisibila, având în vedere ca actiunea civila în cadrul unui proces penal poate fi exercitata numai alaturi de actiunea penala, daca persoana pagubita prin fapta prevazuta de legea penala alege aceasta cale. Or, atât timp cât actiunea penala nu a fost exercitata cu privire la fapta de vatamare corporala a persoanei vatamate P. A. B., deoarece a existat o cauza de împiedicare a exercitarii actiunii penale, reprezentata de lipsa plângerii prealabile a persoanei vatamate, exercitarea actiunii civile având ca scop repararea prejudiciului creat printr-o fapta pentru care nu s-a pus în miscare actiunea penala este inadmisibila.

Cu privire la actiunea civila exercitata de inculpatul-parte civila P. R., prima instanta, în baza art. 14 rap. la art.346 alin. 1 Cod procedura penala, a admis-o în parte si l-a obligat pe inculpatul P. M. I., în solidar cu partea responsabila civilmente S.C. E.M. T. 2000 SRL si alaturi de FONDUL DE PROTECTIE A VICTIMELOR STRAZII (acesta din urma în limita prevazuta de lege), la plata catre acesta a sumei de 7.500 lei reprezentând despagubiri materiale si la plata sumei de 6.000 euro în echivalent lei la cursul practicat de BNR în ziua efectuarii platii, reprezentând daune morale.

Cât priveste prejudiciul material, prima instanta a apreciat ca din probatoriul administrat în cauza, respectiv declaratiile martorilor D. E. si A. M., inculpatul-parte civila a facut dovada prejudiciului în cuantum de 25.000 lei. Astfel, din declaratia martorului D. E. (fila 243 dosar fond) a rezultat ca inculpatul-parte civila P. R. a cheltuit pe o perioada de un an de zile suma de 15.000.000 lei vechi lunar pentru recuperare medicala (incluzând medicamente si transport) si suma de 6.000.000 lei vechi lunar pe care o platea martorei pentru efectuarea menajului si a cumparaturilor întrucât partea civila era în imposibilitate fizica sa faca aceste lucruri. De asemenea, martorul A. M. (fila 245 dosar fond) a aratat ca partea civila i-a achitat suma de aproximativ 40.000.000 lei vechi pentru asigurarea transportului pe o perioada de aproximativ 10 -11 luni. Numai ca, având în vedere culpa inculpatului parte civila P. R. în producerea accidentului rutier, retinuta de instanta la un procent de 70%, a acordat acestuia doar 30% din valoarea prejudiciului suferit, diferenta urmând a fi suportata de catre acesta în conformitate cu partea sa de vina.

În ceea ce priveste prejudiciul moral, instanta a apreciat ca suma solicitata de catre inculpatul-parte civila P. R., de 20.000 euro este justificata raportat la numarul total de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor traumatice - 120-150 zile de îngrijiri medicale, la prejudiciul suferit de acesta prin încalcarea dreptului subiectiv nepatrimonial la integritate fizica, orice durere fizica fiind resimtita cu ajutorul creierului, presupunând o suferinta psihica. Numai ca, la fel ca si în cazul despagubirilor materiale, prejudiciul moral trebuie reparat de catre cealalta persoana culpabila de accident în functie de culpa sa, stabilita de instanta la un procent de 30%, valoarea echivalenta unui procent de 70% urmând a fi suportata chiar de catre partea civila, în raport de propria culpa, stabilita în procent de 70%. Ca urmare, în baza art. 14 rap. la art.346 alin. 1 Cod procedura penala, a admis în parte actiunea civila exercitata de inculpatul-parte civila P. R. si a obligat pe inculpatul P. M. I., în solidar cu partea responsabila civilmente S.C. E.M. T. 2000 SRL si alaturi de FONDUL DE PROTECTIE A VICTIMELOR STRAZII (acesta din urma în limita prevazuta de lege), la plata catre acesta a sumei de 7.500 lei (30% din 25.000 lei) reprezentând despagubiri materiale si a sumei de 6.000 euro (30% din 20.000 euro) în echivalent lei la cursul practicat de BNR în ziua efectuarii platii, reprezentând daune morale.

Referitor la actiunea civila exercitata de inculpatul-parte civila P. M. I., aceasta a fost respinsa ca inadmisibila, fata de aceleasi considerente aratate mai sus, referitoare la imposibilitatea exercitarii actiunii civile având ca scop repararea unei pagube produse printr-o fapta cu privire la care nu s-a exercitat actiunea penala, inculpatul P. M. I. aratând în mod expres ca nu întelege sa formuleze plângere penala împotriva inculpatului P. R., or infractiunea de vatamare corporala din culpa se judeca doar la plângerea prealabila a persoanei vatamate.

Împotriva acestei hotarâri au declarat apel inculpatul P. M. I., partea responsabila civilmente SC E.M. T. 2000 SRL, asiguratorul S.C. G. A. S.A. si ASOCIATIA FONDUL DE PROTECTIE A VICTIMELOR STRAZII, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

Inculpatul P. M. I. a solicitat sa se desfiinteze hotarârea atacata si, pe fond, pe latura penala a cauzei, sa se pronunte o solutie de achitare a inculpatului, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 al. 1 lit. d Cod procedura penala, întrucât faptei îi lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii, si anume culpa, ca forma a vinovatiei. Sub acest aspect a aratat ca în raportul de expertiza s-a evidentiat ca inculpatul P. R. a creat starea de pericol iminent, astfel ca nu exista culpa inculpatului P. M. în producerea accidentului.

În subsidiar, în ipoteza în care Tribunalul va retine culpa inculpatului în proportie de 30%, a solicitat sa i se aplice acestuia o pedeapsa într-un cuantum sub minimul special, proportional cu procentul culpei, pentru a da eficienta juridica diferentei care exista între cei doi inculpati sub aspectul culpei.

Cu privire la latura civila a cauzei, a solicitat tribunalului sa dea eficienta juridica procentajului stabilit pentru vinovatia inculpatului si sa îl oblige pe acesta la plata de despagubiri într-un cuantum reprezentând 30% din totalul cheltuielilor de spitalizare si al despagubirilor acordate partii civile G. D. si inculpatului-parte civila P. R..

Totodata, a precizat ca în mod gresit instanta de fond a acordat despagubiri materiale în cuantumul solicitat de inculpatul-parte civila P. R., în conditiile în care acestea au fost dovedite doar cu martori. A mai aratat ca si despagubirile morale au fost acordate într-un cuantum exagerat, potrivit unor criterii care fac imposibila exercitarea controlului judiciar.

Partea responsabila civilmente SC E.M. T. 2000 SRL a solicitat tribunalului, cu privire la latura civila a cauzei, sa dea eficienta juridica procentajului stabilit pentru vinovatia inculpatului P. M. – prepusul sau – si sa fie obligata, în solidar cu acesta, la plata de despagubiri într-un cuantum reprezentând 30% din totalul cheltuielilor de spitalizare si al despagubirilor acordate partii civile G. D. si inculpatului-parte civila P. R..

Totodata, ca si inculpatul P. M. I., a precizat ca în mod gresit instanta de fond a acordat despagubiri materiale în cuantumul solicitat de inculpatul-parte civila P. R., în conditiile în care acestea au fost dovedite doar cu martori. A mai aratat ca si despagubirile morale au fost acordate într-un cuantum exagerat, potrivit unor criterii care fac imposibila exercitarea controlului judiciar.

Asiguratorul S.C. G. A. S.A. a sustinut, în esenta, ca în mod nelegal a fost obligat la plata despagubirilor, întrucât nu poate fi facut raspunzator, în solidar cu inculpatul, pentru plata despagubirilor stabilite, citarea sa în procesul penal trebuind facuta doar pentru a-i fi opozabila hotarârea, dar fara a se dispune obligarea sa la vreo suma de bani. În plus, în persoana sa nu sunt întrunite conditiile raspunderii delictuale pentru fapta altuia, o alta persoana juridica - SC E.M. T. 2000 SRL – având calitatea de parte responsabila civilmente în cauza.

ASOCIATIA FONDUL DE PROTECTIE A VICTIMELOR STRAZII a aratat, în esenta, ca nu a putut formula o aparare corespunzatoare la judecarea cauzei în prima instanta, întrucât nu i-au fost comunicate datele spetei de catre organele judiciare, solicitând totodata, în masura în care Tribunalul nu va trimite cauza spre rejudecare la prima instanta, excluderea sa de la plata cheltuielilor de spitalizare, la care a fost obligat alaturi de inculpatul P. M., acesta din urma - în solidar cu partea responsabila civilmente SC E.M. T. 2000 SRL, fata de prevederile art.5 alin.4 din Ordinul CSA nr.113.127/2006, precum si a despagubirilor materiale nedovedite cu înscrisuri, fata de prevederile art.51 pct.2 lit.a) din acelasi Ordin, precum si micsorarea cuantumului daunelor morale.

Examinând hotarârea apelata prin prisma motivelor de apel invocate cât si din oficiu conform art.371 al.2 Cod pr.pen., Tribunalul constata fondate apelurile, în ceea ce priveste modul de solutionare a laturii civile, pentru urmatoarele considerente:

Prima instanta a retinut în mod corect situatia de fapt, aceasta constând în aceea ca: la data de 05.12.2006, în jurul orei 05,30, inculpatul P. R. a condus autoturismul marca „BMW” cu nr. de înmatriculare B-05-JFX pe str. Romancierilor, din directia str. Drumul Taberei catre str. Valea Oltului, iar la intersectia cu Bd. Timisoara a intrat în coliziune cu autoturismul marca „Ford” cu nr. B 40772-08/04 condus de inculpatul P. M. I., care circula pe Bd. Timisoara, din directia str. Valea Oltului catre Razoare.

În zona producerii accidentului exista indicatorul rutier „Cedeaza trecerea" si trecere pentru pietoni iar, în urma impactului, a rezultat vatamarea corporala a celor doi inculpati si a altor doi pasageri aflati în autoturismul condus de inculpatul P. M. I., respectiv partea vatamata G. D. C. si persoana vatamata P. A. B..

Prin raportul de expertiza tehnica judiciara întocmit în cauza s-a stabilit ca în momentele premergatoare producerii accidentului autoturismul marca Ford cu numarul de înmatriculare B 40772 condus de inculpatul P. M. I. se deplasa pe bld. Timisoara, dinspre str. Valea Oltului catre str. Brasov, cu o viteza de cca. 114,0 km/h, în timp ce autoturismul marca BMW, cu numarul de înmatriculare B 05 JFX, condus de inculpatul P. R., se deplasa pe str. Romancierilor, la intersectia cu Bld. Timisoara, cu o viteza de cca. 15,0 km/h. Prin completarile la raportul de expertiza tehnica judiciara nr. 1462/12.02.2008 întocmite de expertul parte al inculpatului P. R. se confirma ca inculpatul P. M. I. a condus autoturismul marca Ford cu o viteza peste limita legala admisa, de 132,75 km/h, concluzionând totodata ca acesta avea posibilitatea tehnica de evitare a coliziunii cu autoturismul marca BMW, fata de distanta la care se afla autoturismul Ford fata de locul impactului, daca ar fi circulat cu o viteza de 50 km/h.

De asemenea, prin raportul de expertiza tehnica judiciara nr. 1462/12.02.2008 s-a concluzionat ca inculpatul P. R. a creat o stare de pericol iminenta si efectiva prin neacordarea prioritatii de trecere autoturismului Ford, care se deplasa pe drum cu prioritate, inculpatul având posibilitatea de a preveni producerea accidentului daca respecta semnificatia indicatorului „Cedeaza trecerea" si acorda prioritate de trecere autoturismului Ford care se deplasa pe drum cu prioritate, respectând astfel dispozitiile art. 57 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, potrivit carora la intersectiile cu circulatie dirijata, conducatorul de vehicul este obligat sa respecte semnificatia indicatoarelor, culoarea semaforului sau indicatiile ori semnalele politistului rutier.

În ceea ce îl priveste pe inculpatul P. M. I., prin raportul de expertiza s-a concluzionat ca acesta a creat o stare de pericol potentiala prin deplasarea cu autoturismul cu viteza excesiva în interiorul localitatii unde se putea astepta sau putea constitui un eventual pericol atât pentru sine cât si pentru ceilalti participanti la trafic, acesta având posibilitatea de a preveni producerea accidentului daca ar fi respectat regimul legal de viteza la deplasarea prin localitate, respectând astfel dispozitiile art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG nr. 195/2002, potrivit carora conducatorii de vehicule sunt obligati sa respecte viteza maxima admisa pe sectorul de drum pe care circula si pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum si cea impusa prin mijloacele de semnalizare.

În acord cu prima instanta, Tribunalul retine ca viteza cu care s-a deplasat inculpatul P. M. I. la data producerii accidentului rutier este cea mentionata în raportul de expertiza tehnica judiciara întocmit în cauza, de cca. 114,0 km/h, având în vedere ca aceasta limita de viteza a fost determinata de catre expert în baza unor criterii stiintifice, prin raportare la masa totala a autoturismelor implicate în accident, viteza echivalenta deformarilor suferite de cele doua autoturisme.

Expertul desemnat de organul de cercetare penala a mentionat ca viteza maxima de deplasare a autoturismului marca Ford, la care inculpatul P. M. I. putea evita accidentul, prin oprirea în interiorul spatiului de care dispunea pentru decizie si manevra, era de 64 km/h, deci o viteza situata peste limita legala admisa în sectorul respectiv de drum, de 50 km/h.

Potrivit concluziilor raportului de noua expertiza medico-legala nr. A5/4522/2009 din data de 16.09.2009 efectuat de Institutul National de Medicina Legala „Mina Minovici”, partea vatamata G. D. C. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce la data de 05.12.2006 prin lovire cu si de corpuri dure, în circumstantele unui accident de trafic rutier, în calitate de ocupant; fata de evolutia simpla, favorabila, fara complicatii, se precizeaza ca se mentine aceeasi perioada de îngrijire medicala ca cea acordata initial (prin raportul de expertiza medico-legala nr. Al/7238/2007 din data de 03.08.2007) si anume 80-90 zile de îngrijiri medicale, perioada ce include si extragerea ulterioara a materialului de osteosinteza, fara a i se pune viata în pericol si fara a prezenta o infirmitate posttraumatica.

Potrivit concluziilor raportului de expertiza medico-legala - completare nr. Al/588/2007 din data de 25.05.2009 efectuat de Institutul National de Medicina Legala „Mina Minovici”, inculpatul-parte civila P. R. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu si de corp/plan dur, posibil în conditiile unui accident rutier, care au necesitat pentru vindecare un total de 120-150 zile de îngrijiri medicale (fa?a de perioada stabilita initial prin raportul de expertiza medico-legala nr. Al/588/2007 din 30.03.2007, de 80-90 zile), perioada ce include si recuperarea medicala, fara a i se pune în primejdie viata, si fara a prezenta o infirmitate fizica posttraumatica.

Din întreg materialul probator administrat în cauza rezulta culpa comuna a celor doi conducatori auto, inculpatii.

Astfel, culpa inculpatului P. R., care nu a respectat semnificatia indicatorului „cedeaza trecerea”, poate fi apreciata la 70 de procente.

În ceea ce îl priveste pe inculpatul P. M. I., în acord cu prima instanta, Tribunalul retine o culpa concurenta a acestuia, de 30%, prin conducerea autoturismului marca Ford cu o viteza mult peste limita legala.

Situatia de fapt retinuta este dovedita prin urmatoarele mijloace de proba: procesul-verbal de cercetare la fata locului si plansele fotografice aferente, coroborate cu plângerea si declaratiile partilor vatamate G. D. C., raportul de expertiza tehnica judiciara auto nr.1462/12.02.2008 efectuat de expert tehnic Ing. Enache Ion, precizarile facute de expertul parte Dr.Ing. Petrescu Alexandru, propus de inculpatul P. R., raportul de expertiza medico-legala nr. A1/7238/2007 din data de 03.08.2007 si raportul de noua expertiza medico-legala nr. A5/4522/2009 din data de 16.09.2009 efectuat de Institutul National de Medicina Legala „Mina Minovici”, privind pe partea vatamata G. D. C., raportul de expertiza medico-legala nr. A1/588/2007 din 30.03.2007 si raportul de expertiza medico-legala - completare nr. A1/588/2007 din data de 25.05.2009 efectuat de Institutul National de Medicina Legala „Mina Minovici”, privind pe inculpatul-parte civila P. R., precum si cu declaratiile martorului P. A. B. si ale inculpatilor P. R. si P. M. I., care au recunoscut savârsirea faptei, acestea din urma – în masura în care se coroboreaza cu celelalte mijloace de proba administrate în cauza.

Astfel, în ceea ce priveste viteza de deplasare a autoturismului marca „Ford”, din declaratiile inculpatului P. M. I. rezulta ca la momentul producerii accidentului acesta circula cu o viteza de aproximativ 60 km/h, iar în momentul în care s-a apropiat de intersectia Bld. Timisoara cu str. Romancierilor a fost surprins de aparitia brusca a autoturismului condus de inculpatul P. R., care a patruns in intersectie fara a respecta semnificatia indicatorului rutier „Cedeaza trecerea".

Sustinerile inculpatului P. M. I. în ceea ce priveste viteza cu care aceasta circula, sunt confirmate de declaratiile partii civile G. D. C., care a aratat ca inculpatul se deplasa pe banda a doua a B-dului Timisoara, cu o viteza de 60-70 km/h, precum si de declaratiile martorului P. A. B., care fiind audiata în cauza, a aratat ca se afla în masina condusa de inculpatul P. M. I., ce se deplasa pe banda a doua si cu o viteza de aproximativ 60 km/h. Aceste declaratii ale partii civile G. D. C. si ale martorului P. A. B. însa, pe de o parte, nu sunt relevante cu privire la aspectul avut în vedere, si anume viteza de deplasare a unui autoturism, iar, pe de alta parte, sunt subiective, având în vedere relatiile de prietenie cu inculpatul P. M. I.. În plus, în cursul urmaririi penale, nici partea vatamata si nici martorul nu fac niciun fel de aprecieri cu privire la viteza de deplasare a autoturismului condus de inculpatul P. M. I. (cum de altfel nici acesta nu a facut o astfel de apreciere în faza de urmarire penala), pentru ca în declaratiile date în cursul cercetarii judecatoresti, dupa aproximativ trei ani de la data producerii accidentului rutier, sa fie în masura sa faca astfel de aprecieri, motiv pentru care prima instanta a apreciat în mod rezonabil ca aceste declaratii sunt facute pro causa.

De altfel, potrivit declaratiilor inculpatului P. R., la patrunderea în intersectia cu Bd. Timisoara s-a asigurat, a înaintat pâna la limita de vizibilitate, moment în care autovehiculul sau a fost lovit violent de autoturismul marca „Ford” ce rula din partea stânga, fiind condus de catre inculpatul P. M. I., care circula cu viteza foarte mare.

În drept, fapta inculpatului P. R., care la data de 05.12.2006, în jurul orei 05,30, a condus autoturismul marca „BMW” cu nr. de înmatriculare B-05-JFX pe str. Romancierilor, din directia str. Drumul Taberei catre str. Valea Oltului, iar la intersectia cu Bd. Timisoara a intrat în coliziune cu autoturismul marca „Ford” cu nr. B 40772-08/04 condus de inculpatul P. M. I., care circula pe Bd. Timisoara, din directia str. Valea Oltului catre Razoare, ca urmare a nerespectarii semnificatiei indicatorului rutier „Cedeaza trecerea”, cauzând astfel partii vatamate G. D. o vatamare a integritatii corporale care a necesitat pentru vindecare un nr. de 80-90 de zile de îngrijiri medicale, întruneste elementele constitutive ale infractiunii de vatamare corporala din culpa, prevazuta de art. 184 alin. 2 si 4 Cod penal.

Fapta inculpatului P. M. I., la data de 05.12.2006, în jurul orei 05,30, a condus autoturismul marca „Ford” cu nr. B 40772-08/04, pe Bd. Timisoara, din directia str. Valea Oltului catre Razoare, cu o viteza peste limita prevazuta de lege, intrând în coliziune cu autoturismul marca „BMW” cu nr. de înmatriculare B-05-JFX, condus de inculpatul-parte vatamata P. R., la intersectia cu str. Romancierilor, cauzând astfel partii vatamate G. D. o vatamare a integritatii corporale care a necesitat pentru vindecare un nr. de 80-90 de zile de îngrijiri medicale, întruneste elementele constitutive ale infractiunii de vatamare corporala din culpa, prevazuta de art. 184 alin. 2 si 4 Cod penal.

Fapta aceluiasi inculpat care, în aceleasi împrejurari, a pricinuit inculpatului-parte vatamata P. R. o vatamare a integritatii corporale care a necesitat pentru vindecare un nr. de 120-150 de zile de îngrijiri medicale, întruneste elementele constitutive ale infractiunii de vatamare corporala din culpa, prev. de art. 184 alin. 2 si 4 Cod penal.

Sustinerile apelantului-inculpat P. M. I., în sensul ca nu sunt întrunite elementele constitutive ale infractiunilor de vatamare corporala din culpa retinute în sarcina lui, sub aspect subiectiv, lipsind vinovatia, sub forma culpei, nu sunt întemeiate. Astfel, conducând pe drumurile publice autoturismul cu mult peste limita maxima de viteza prevazuta de lege pentru acel sector de drum, inculpatul a prevazut ca poate accidenta o persoana, dar a sperat cu usurinta ca rezultatul socialmente periculos nu se va produce (bazându-se, probabil, pe vizibilitate buna, aderenta buna la carosabil, frâne bune, faptul ca se deplasa pe drum cu prioritate, calitati de bun conducator auto). Faptul ca la producerea acestei urmari si-a adus contributia si coinculpatul P. R., a carui culpa a fost de asemenea retinuta nu poate duce la înlaturarea raspunderii inculpatului P. M. I.. Culpa inculpatului rezulta în mod evident si din cele retinute în raportul de expertiza tehnica-auto întocmit în cauza, potrivit caruia inculpatul a creat o stare de pericol potentiala prin deplasarea cu autoturismul cu viteza excesiva în interiorul localitatii unde se putea astepta sau putea constitui un eventual pericol atât pentru sine cât si pentru ceilalti participanti la trafic, acesta având posibilitatea de a preveni producerea accidentului daca ar fi respectat regimul legal de viteza la deplasarea prin localitate, respectând astfel dispozitiile art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG nr. 195/2002, potrivit carora conducatorii de vehicule sunt obligati sa respecte viteza maxima admisa pe sectorul de drum pe care circula si pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum si cea impusa prin mijloacele de semnalizare. Mai mult, viteza maxima de deplasare a autoturismului marca Ford, la care inculpatul P. M. I. putea evita accidentul, prin oprirea în interiorul spatiului de care dispunea pentru decizie si manevra, era de 64 km/h, deci o viteza situata peste limita legala admisa în sectorul respectiv de drum, de 50 km/h.

Potrivit art. 181 alin. (1) din Codul penal, nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, daca prin atingerea minima adusa uneia din valorile aparate de lege si continutul ei concret, fiind lipsita în mod vadit de importanta, nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.

La aprecierea gradului de pericol social trebuie sa se tina seama, potrivit alin. (2) al aceluiasi articol, de modul si mijloacele de savârsire a faptei, de scopul urmarit, de împrejurarile în care fapta a fost comisa, de urmarea produsa, precum si de persoana si conduita faptuitorului.

În cauza nu era cazul a se face aplicarea art. 181 din Codul penal, din examinarea lucrarilor dosarului rezultând ca fapta savârsita de fiecare inculpat prezinta pericolul social al unei infractiuni, conducerea autoturismului cu nerespectarea regulilor referitoare la circulatia pe drumurile publice soldându-se cu vatamarea a doua persoane (partea vatamata G. D. si inculpatul-parte vatamata P. R.), cauzându-le leziuni traumatice ce au necesitat 80-90 de zile si, respectiv, 120-150 de zile de îngrijiri medicale.

Împrejurarile mentionate vadesc existenta pericolului social al faptelor comise, ceea ce le caracterizeaza ca infractiuni, conduita anterioara buna a inculpatilor nefiind de natura sa duca la alta concluzie.

Având în vedere cele expuse, în mod corect prima instanta a aplicat fiecaruia dintre inculpati, inclusiv apelantului-inculpat P. M. I., pentru infractiunile retinute în sarcina lor, pedeapsa închisorii care sa corespunda scopului acesteia definit prin articolul 52 Cod penal, prin observarea criteriilor generale de individualizare prevazute de articolul 72 Cod penal, dispunând totodata suspendarea conditionata a executarii pedepselor.

Aceleasi aspecte mentionate anterior, si anume: modalitatea concreta de comitere a faptei (nerespectarea semnificatiei indicatorului rutier „Cedeaza trecerea” si, respectiv, depasirea limitei vitezei legale), urmarile produse (lovirea a doua persoane, care au suferit leziuni traumatice ce au necesitat 80-90 de zile de îngrijiri medicale si, respectiv, 120-150 de zile de îngrijiri medicale) nu justifica nici coborârea pedepsei sub minimul special, de 6 luni închisoare, acest cuantum fiind unul de natura a îndeplini functiile de constrângere, preventie si reeducare pe care trebuie sa le aiba o pedeapsa.

Retinerea culpei comune a celor doi inculpati nu poate duce la scaderea proportionala, sub minimul prevazut de lege, a pedepsei stabilite pentru fiecare dintre infractiuni, aceasta proportie a împartirii culpei aplicându-se matematic doar la solutionarea laturii civile, prin acordarea despagubirilor partilor civile.

Circumstantelor personale ale inculpatului P. M. I., care nu este cunoscut cu antecedente penale si a recunoscut fapta, regretând-o, încercând însa sa si minimalizeze pericolul acesteia, admitând ca a condus autoturismul cu o viteza mult mai mica decât cea care a reiesit din probele administrate, consumând anterior si bauturi alcoolice, li s-a dat pe deplin eficienta prin condamnarea la câte o pedeapsa orientata spre minimul special prevazut de lege (mai mica decât cea aplicata inculpatului P. R., caruia i s-a retinut si o culpa mai mare) si suspendarea conditionata a executarii acesteia, iar o coborâre a pedepsei sub minimul special, prin retinerea de circumstante atenuante, ar echivala cu o clementa nejustificata a organelor judiciare fata de faptele care, chiar savârsite din culpa, aduc atingere vietii, integritatii fizice si sanatatii persoanei.

Aplicarea sporului, ca urmare a regulilor de la concursul de infractiuni, era imperios necesara, fata de cuantumul pedepselor contopite, pentru a nu da inculpatului, adoptând sistemul absorbtiei, impresia impunitatii pentru una din infractiunile savârsite, pedeapsa rezultanta la care s-a oprit în final prima instanta fiind de natura a-l face pe acesta sa constientizeze pe deplin pericolul faptei savârsite, consecintele acesteia, îndeplinindu-si astfel functiile de constrângere, reeducare si preventie.

În ceea ce priveste modul de solutionare a laturii civile a cauzei, apelurile declarate sunt întemeiate, în parte, motiv pentru care vor fi admise.

Inculpatul P. M. I. a declarat ca nu formuleaza plângere penala împotriva inculpatului P. R., însa se constituie parte civila împotriva acestuia, cerere pe care si-a precizat-o la data de 19.03.2009, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 20.000 euro, din care 15.000 euro daune morale si 5.000 euro daune materiale.

Partea vatamata G. D. s-a constituit parte civila împotriva celor doi inculpati, solicitând obligarea acestora la plata sumei de 10.000 euro, din care 7.000 euro daune morale si 3.000 euro daune materiale.

Inculpatul P. R. a declarat ca formuleaza plângere penala împotriva inculpatului P. M. I. si se constituie parte civila împotriva acestuia, solicitând obligarea sa la plata sumei de 25.000 lei despagubiri materiale si a sumei de 20.000 euro despagubiri morale.

Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti s-a constituit parte civila cu privire la cheltuielile de spitalizare efectuate cu partea vatamata G. D. C., cu persoana vatamata P. A. B., precum si cu privire la cheltuielile de spitalizare efectuate cu inculpatul P. R..

În cauza sunt îndeplinite, în persoana fiecaruia dintre inculpati, conditiile raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie (respectiv: fapta ilicita, prejudiciul, legatura de cauzalitate dintre primele doua, precum si vinovatia, care îmbraca forma culpei), precum si, în cazul inculpatului P. M. I., ale raspunderii civile delictuale pentru fapta altuia, si anume a comitentului SC E.M. T. 2000 SRL, pentru fapta prepusului sau - inculpatul P. M. I. – cu care avea încheiat un contract de munca – izvor al raportului de prepusenie, fapta fiind comisa si ea în exercitarea functiilor încredintate, potrivit legii, întrucât inculpatul, care avea atât calitatea de administrator, dar în acelasi timp exercita si functia de sofer, si-a exercitat abuziv sarcinile încredintate, conducând autoturismul societatii în afara programului stabilit si în interes personal (faptul ca functia i-a procurat instrumentul faptei ilicite asigurând legatura de conexitate dintre fapta si exercitiul functiei).

De asemenea, potrivit art.1003 C.civ., când delictul sau cvasi-delictul este imputabil mai multor persoane, aceste persoane sunt tinute solidar pentru despagubire.

Însa în cazul în care fapta ilicita este imputabila mai multor prepusi care au comitenti diferiti fata de victima numai prepusii sunt solidar raspunzatori pentru întreg prejudiciul, în vreme ce solidaritatea nu se mai pastreaza în cazul comitentilor, între ei, acestia din urma raspunzând, fiecare, în solidar numai cu propriul prepus, în limitele partii de prejudiciu pe care a produs-o acesta, respectiv direct proportional cu gradul sau de culpa (aspect omis de prima instanta).

În ceea ce priveste actiunile civile exercitate de partea civila SPITALUL UNIVERSITAR DE URGENTA BUCURESTI, prin care a solicitat contravaloarea cheltuielilor de spitalizare a persoanei vatamate P. A. B., si, respectiv, de inculpatul P. M. I., în mod corect au fost respinse ca inadmisibile, având în vedere ca actiunea civila în cadrul unui proces penal poate fi exercitata numai alaturi de actiunea penala, daca persoana pagubita prin fapta prevazuta de legea penala alege aceasta cale. Or, în cauza actiunea penala nu a fost exercitata cu privire la fapta de vatamare corporala a persoanei vatamate P. A. B. si a inculpatului P. M. I., acesta din urma aratând în mod expres ca nu întelege sa formuleze plângere penala împotriva inculpatului P. R., deoarece a existat o cauza de împiedicare a exercitarii actiunii penale, reprezentata de lipsa plângerii prealabile a persoanei vatamate, iar exercitarea actiunii civile având ca scop repararea prejudiciului creat printr-o fapta pentru care nu s-a pus în miscare actiunea penala este inadmisibila.

Cu privire la cuantumul despagubirilor solicitate, prima instanta, fata de probatoriul administrat în cauza, a constatat în mod corect ca partea civila G. D. C. nu a facut dovada prejudiciului material suferit, în cuantumul solicitat, astfel încât în baza art. 14 rap. la art.346 alin. 1 Cod procedura penala a admis în parte actiunea civila pentru suma de 10.187 lei reprezentând despagubiri materiale (rezultând din declaratia partii civile referitor la cuantumul cheltuielilor efectuate, coroborate cu înscrisurile depuse si cu declaratia martorului M. S.) si 7.000 euro în echivalent lei la cursul practicat de BNR în ziua efectuarii platii, reprezentând daune morale, pentru repararea prejudiciului moral cauzat de durerea fizica, disconfortul fizic si psihic, numarul foarte mare de zile de îngrijiri medicale, perioada de convalescenta inerenta.

De asemenea, în ceea ce o priveste pe partea civila P. R., Tribunalul retine, în acord cu prima instanta, ca fiind dovedit prejudiciul cauzat acesteia, astfel cum a fost solicitat, astfel ca în mod corect inculpatul P. M. I. a fost obligat, în solidar cu partea responsabila civilmente S.C. E.M. T. 2000 SRL si alaturi de FONDUL DE PROTECTIE A VICTIMELOR STRAZII (acesta din urma în limita prevazuta de lege), la plata catre acesta a sumei de 7.500 lei reprezentând despagubiri materiale si la plata sumei de 6.000 euro în echivalent lei la cursul practicat de BNR în ziua efectuarii platii, reprezentând daune morale (proportional culpei retinute în sarcina inculpatului P. M. I., si anume 30% din cuantumul cerut).

Potrivit probatoriului administrat în cauza, respectiv declaratiile martorilor D. E. si A. M., inculpatul-parte civila a facut dovada unui prejudiciu material în cuantum de 25.000 lei, reprezentând cheltuielile efectuate pentru recuperare medicala (incluzând medicamente si transport), plata martorei pentru efectuarea menajului si a cumparaturilor, partea civila fiind în imposibilitate fizica sa faca aceste lucruri, precum si pentru asigurarea transportului pe o perioada de aproximativ 10-11 luni.

În ceea ce priveste prejudiciul moral, suma solicitata de catre inculpatul-parte civila P. R., de 20.000 euro, este întru totul justificata raportat la numarul total de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor traumatice - 120-150 zile de îngrijiri medicale, la prejudiciul suferit de acesta prin încalcarea dreptului subiectiv nepatrimonial la integritate fizica, durerea fizica presupunând si o suferinta psihica.

Referitor la mijloacele de proba administrate în dovedirea pretentiilor materiale, pe lânga faptul ca sustinerile apelantilor referitoare la inadmisibilitatea probei testimoniale în probarea unei sume mai mari de 250 lei, potrivit dispozitiilor Codului civil, sunt neîntemeiate, regula amintita nefiind valabila în cazul obligatiilor izvorâte din delict, dupa cum în mod corect a aratat aparatorul intimatului-inculpat, ar fi absurd si total inechitabil sa se pretinda persoanelor a caror integritate fizica a fost vatamata ca în momentele în care sunt preocupate de refacerea sanatatii lor, serios afectate având în vedere si numarul de zile de îngrijiri medicale, sa se îngrijeasca de preconstituirea de probe – scrise – pentru procesul penal.

În ceea ce priveste despagubirile pentru repararea prejudiciilor morale, acestea sunt dificil de stabilit, în absenta unor probe materiale judecatorul fiind singurul care, în raport cu consecintele, pe oricare plan, suferite de partea civila, trebuie sa aprecieze o anumita suma globala, care sa compenseze pentru partea civila ceea ce îi lipseste ca urmare a faptei savârsite de inculpat, în cauza, Tribunalul apreciind ca se justifica pe deplin acordarea daunelor morale în cuantumul stabilit, ca pretium doloris, în compensarea traumelor fizice si psihice suferite de fiecare parte civila.

Cu privire la cheltuielile de spitalizare solicitate de Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti, Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sanitar, modificata si completata, precizeaza ca persoanele care prin faptele lor aduc prejudicii sau daune sanatatii altei persoane, raspund potrivit legii si au obligatia sa repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuieli efectiv ocazionate de asistenta medicala acordata, cheltuieli al caror cuantum este cel indicat în adresele de constituire de parte civila înaintate de unitatea sanitara mentionata.

Autoturismul condus de inculpatul P. R. si implicat în accident, la data savârsirii faptelor era încheiata cu S.C. A. S.A. (în prezent - S.C. G. A. S.A.) polita de asigurare de raspundere civila auto seria XS nr. 0742678/29.06.2006 valabila de la 01.07.2006 la 31.12.2006.

În schimb, autoturismul condus de inculpatul P. M. I. nu avea încheiata o asigurare de raspundere civila obligatorie valabila la data accidentului.

În consecinta, atât asiguratorul de raspundere civila SC A. S.A. – actualmente SC G. A. SA –, cât si ASOCIATIA FONDUL DE PROTECTIE A VICTIMELOR STRAZII (în lipsa asiguratorului de raspundere civila pentru autoturismul condus de inculpatul P. M. I.) au fost obligati direct la plata sumelor datorate de catre asiguratul sau, P. R., si, respectiv, persoana responsabila de accident, "neasigurata", P. M. I., catre partile carora li s-a admis actiunea civila, cu titlu de despagubiri civile si cheltuieli de spitalizare, în baza contractului de asigurare si a art.41-42 din Legea nr. 136/1995, astfel cum a fost modificata si completata, precum si a art.251 alin. 1 si alin. 10 lit. b din Legea nr. 32/2000, în limita plafonului maxim prevazut pentru anul 2006.

Potrivit art.49 din Legea nr.136/1995 privind asigurarile si reasigurarile în România, asiguratorul acorda despagubiri pentru prejudiciile de care asiguratii raspund, în baza legii, fata de terte persoane pagubite prin accidente de autovehicule, precum si pentru cheltuielile facute de asigurati în procesul civil.

Rezulta deci ca raspunderea asiguratorului este o raspundere contractuala, angajata în baza contractului de asigurare încheiat cu asiguratul si nu o forma a raspunderii civile delictuale.

În consecinta, asiguratorul nu poate fi obligat în solidar cu asiguratul la plata despagubirilor catre victima accidentului.

Conform art.57 din Legea nr.136/1995, drepturile persoanelor pagubite prin producerea accidentelor de autovehicule se exercita împotriva celor raspunzatori de producerea pagubei. Aceste drepturi se pot exercita si direct împotriva asiguratorului de raspundere civila, în limitele obligatiei acestuia.

Aceasta înseamna ca asiguratorul este obligat la despagubiri numai în limitele prevazute de lege pentru asigurarea obligatorie de raspundere civila.

În cazul daunelor produse prin accidente de autovehicule survenite în anul 2006, potrivit art.7 din Normele privind aplicarea legii în domeniul asigurarilor obligatorii de raspundere civila pentru pagube produse tertilor prin accidente de autovehicule si autorizarea asiguratorilor pentru practicarea asigurarii obligatorii de raspundere civila pentru pagube produse tertilor prin accidente de autovehicule, puse în aplicare prin Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor nr. 3108 din 10.12.2004, în unul si acelasi accident produs pe teritoriul României, indiferent de numarul persoanelor raspunzatoare de producerea pagubelor, asiguratorul acorda despagubiri, inclusiv pentru cheltuielile facute de asigurati în procesul civil, în limitele de despagubire valabile la data accidentului. Limitele de despagubire se stabilesc anual prin norme adoptate de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor. De la data aderarii României la Uniunea Europeana limitele de despagubire vor fi cele prevazute în directivele Uniunii Europene. Pentru anul 2005, respectiv anul 2006, limitele de despagubire sunt cele prevazute în anexa nr. 3. Potrivit dispozitiilor din anexa mentionata (nr.3), limitele maxime ale despagubirilor ce pot fi acordate de asiguratorii RCA pentru prejudiciile cauzate în unul si acelasi accident de autovehicul, indiferent de numarul persoanelor raspunzatoare de producerea accidentului, aplicabile asigurarilor obligatorii RCA a caror valabilitate începe în anul 2005 si în cazul accidentelor produse în anul calendaristic 2006 sunt urmatoarele:

a) de la 1.000.000 lei pâna la maximum 4.000.000.000 lei, indiferent de numarul persoanelor pagubite, în caz de avariere ori de distrugere a bunurilor, pentru pagube materiale directe si indirecte de peste 1.000.000 lei;

b) pâna la 2.000.000.000 lei pentru fiecare persoana, dar nu mai mult de 10.000.000.000 lei, indiferent de numarul persoanelor accidentate, în caz de vatamari corporale sau de deces, inclusiv pentru prejudicii fara caracter patrimonial.

Potrivit art.55 al.1 din Legea nr.136/1995, în redactarea anterioara O.U.G. nr. 61/2005, despagubirile se platesc de catre asigurator nemijlocit persoanelor fizice sau juridice pagubite, în masura în care acestea nu au fost despagubite de asigurat.

Fata de aceste prevederi, s-a apreciat în practica judiciara ca raspunderea asiguratorului nu poate fi o raspundere solidara cu cea a inculpatului. De altfel, potrivit art.1041 din Codul civil, obligatia solidara nu se prezuma, trebuie sa fie stipulata expres; aceasta regula nu înceteaza decât numai când obligatia solidara are loc de drept, în virtutea legii, solidaritatea pasiva izvorând din lege sau din vointa partilor.

În acest sens s-a pronuntat de altfel si Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectiile Unite -, în Decizia Nr. I din 28 martie 2005, aratând ca nici Legea nr.136/1995 si nici contractul de asigurare obligatorie de raspundere civila nu prevad ca fata de persoanele prejudiciate prin accidente de autovehicule asiguratul si asiguratorul raspund în solidar. Daca raspunderea partilor ar fi o raspundere solidara, ar însemna ca, potrivit art. 1042 din Codul civil, creditorul obligatiei civile s-ar putea adresa la acela care va voi dintre debitori, deci ca acesta ar avea dreptul sa urmareasca pe acel debitor pe care si l-a ales întrucât toti debitorii sunt debitori principali, contrar prevederilor art.55 al.1 din Legea nr.136/1995, redat mai sus. În cazul producerii unui accident de circulatie, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de raspundere civila, coexista raspunderea civila delictuala, bazata pe art. 998 din Codul civil, a celui care, prin fapta sa, a cauzat efectele pagubitoare, cu raspunderea contractuala a asiguratorului, întemeiata pe contractul de asigurare încheiat în conditiile reglementate prin Legea nr. 136/1995.

Însa, prin O.U.G. nr. 61/2005, intrata în vigoare la data de 10.08.2005, Legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile în România a fost modificata si completata substantial, inclusiv cu privire la cele expuse anterior.

Astfel, potrivit art.55 al.1 din Legea nr.136/1995, astfel cum a fost modificat prin Art.I pct.22 din O.U.G. nr. 61/2005, despagubirile se platesc de catre asigurator nemijlocit persoanelor fizice sau juridice pagubite. Prin urmare, s-a renuntat la conditia potrivit careia asiguratorul platea numai în masura în care persoanele fizice sau juridice pagubite nu fusesera despagubite de asigurat.

De asemenea, art.57 din Lege a fost si el abrogat prin art. I pct. 24 din O.U.G. nr. 61/2005.

În consecinta, fata de noile prevederi legale în materie, nu se mai poate sustine ca raspunderea asiguratorului are un caracter subsidiar fata de cea a asiguratului, cel dintâi putând fi obligat direct la repararea prejudiciului, ca urmare a producerii riscului asigurat.

Or, aceste din urma aspecte trebuie retinute la stabilirea raspunderii asiguratorului în prezenta cauza, din moment ce este vorba de un contract de asigurare încheiat dupa data intrarii în vigoare a O.U.G. nr. 61/2005 [10.08.2005].

Desigur, aceasta nu înseamna ca inculpatul nu trebuie obligat si el, în virtutea legii, alaturi de asigurator (dar nu în solidar cu acesta) la plata acestor despagubiri (pentru a acoperi ipoteza în care asiguratorul nu ar fi în masura sa plateasca despagubirile, fiind, de pilda, în faliment, sau acestea ar depasi limitele de despagubire prevazute de lege în cazul raspunderii asiguratorului – ceea ce nu este cazul în speta), dând posibilitatea partilor civile sa îi execute silit pe oricare din ei, lucru pe care prima instanta l-a si facut în prezenta cauza.

În ceea ce priveste riscurile acoperite de asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, potrivit art. 19 din Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor nr. 3.108 din 10.12.2004 pentru punerea în aplicare a Normelor privind aplicarea legii în domeniul asigurarilor obligatorii de raspundere civila pentru pagube produse tertilor prin accidente de autovehicule si autorizarea asiguratorilor pentru practicarea asigurarii obligatorii de raspundere civila pentru pagube produse tertilor prin accidente de autovehicule:

„Asiguratorii RCA acorda, în baza primelor de asigurare platite, despagubiri pentru prejudiciile de care asiguratii acestora raspund, în baza legii, fata de terte persoane pagubite prin accidente de autovehicule care au loc în limitele teritoriale ale contractului de asigurare, precum si pentru cheltuielile facute de asigurati în procesul civil, în limitele stabilite potrivit art. 7.”

Conform art.22 pct.7 din acelasi Ordin, asiguratorul RCA nu acorda despagubiri pentru: (…) 7. cheltuielile facute în procesul penal de proprietarul, utilizatorul sau conducatorul autovehiculului asigurat, raspunzator de producerea pagubei, chiar daca în cadrul procesului penal s-a solutionat si latura civila.

Nu în ultimul rând, potrivit art. 42 din Ordin: La stabilirea despagubirilor pe baza conventiei dintre asigurati, persoanele pagubite si asiguratorii RCA, în cazul vatamarii corporale sau al decesului unor persoane, se au în vedere urmatoarele:

1. în caz de vatamare corporala:

a) diferenta dintre veniturile nete ale persoanei vatamate si indemnizatia primita din fondurile persoanei juridice sau fizice la care salariatul îsi desfasoara activitatea si/sau, dupa caz, din fondurile bugetului asigurarilor sociale de stat, pe perioada spitalizarii si a concediului medical;

b) venitul mediu lunar net realizat din activitati desfasurate de catre persoana vatamata, probat cu documente justificative, în cazul persoanelor care nu au calitatea de salariat;

c) salariul de baza minim brut pe economie, în cazul persoanelor pagubite aflate la data producerii accidentului în ultimul an de studii sau de calificare;

d) eventualele cheltuieli prilejuite de accident (cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, de tratament, de spitalizare, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentatie suplimentara, conform prescriptiilor medicale), probate cu documente justificative si care nu sunt suportate din fondurile de asigurari sociale prevazute de reglementarile în vigoare;

e) cheltuieli cu îngrijitori pe perioada incapacitatii de munca, daca prin certificat medical se recomanda acest lucru, însa nu mai mult de salariul de baza minim brut pe economie;

f) daune morale: în conformitate cu legislatia si jurisprudenta din România;

2. în caz de deces:

a) cheltuielile de înmormântare, inclusiv piatra funerara, precum si cele efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase, probate cu documente justificative;

b) cheltuielile de transport al cadavrului, inclusiv cele de îmbalsamare, probate cu documente justificative, de la localitatea unde a avut loc decesul pâna la localitatea în care se face înmormântarea;

c) veniturile nete nerealizate si eventuale alte cheltuieli rezultate în perioada de la data producerii accidentului si pâna la data decesului, prevazute la pct. 1, daca acestea au fost cauzate de producerea accidentului;

d) daune morale: în conformitate cu legislatia si jurisprudenta din România.

În ceea ce priveste conditiile invocate de asigurator / Fond, referitoare la cererea adresata de pagubit societatii de asigurare/ Fondului, pentru deschiderea dosarului, realizarea acordului tripartit între asigurat, persoana pagubita si asigurator, depunerea de acte justificative privind pagubele suferite, acestea nu se aplica decât în cazul în care constatarea prejudiciilor si stabilirea despagubirilor se face în cadrul procedurii „amiabile”, pe baza întelegerii dintre asigurator, asigurat si persoana prejudiciata, iar nu în cazul în care despagubirile sunt stabilite prin hotarâre judecatoreasca, dupa cum rezulta nu numai din art. 54 alin. 1 din Legea nr.136/1995 si interpretarea per a contrario a dispozitiilor art. 32 din Ordin, care prevede ca despagubirile pot fi stabilite [pe baza conventiei dintre asigurati, pagubiti si asiguratori RCA] în cazul în care accidentul de autovehicul face obiectul unui proces penal, în cazul în care:

„1. potrivit legii, actiunea penala a fost stinsa prin împacarea partilor;

2. desi hotarârea instantei penale a ramas definitiva si irevocabila, stabilirea despagubirilor civile ar urma sa se faca ulterior;

3. desi actiunea penala nu poate fi stinsa prin împacarea partilor, sunt îndeplinite cumulativ urmatoarele conditii:

a) s-a dat rechizitoriu de trimitere în judecata sau din actele încheiate de autoritatile publice, semnate fara obiectii de proprietarul ori de conducatorul autovehiculului asigurat, raspunzator de producerea pagubei, rezulta cu certitudine atât raspunderea civila a acestora, pagubele cauzate, cât si vinovatia penala a conducatorului auto care urmeaza sa fie trimis în judecata dupa finalizarea cercetarilor aflate în curs;

b) s-a dat acordul pentru stabilirea despagubirii pe baza conventiei dintre asigurat, persoana pagubita si asigurator RCA;

c) persoana pagubita îsi ia un angajament scris prin care se obliga sa restituie de îndata, partial sau total, despagubirea primita, în functie de hotarârea instantei penale în ceea ce priveste fapta, faptuitorul si vinovatia;

d) conducatorul autovehiculului, raspunzator de producerea pagubei, îsi ia un angajament scris privind recuperarea despagubirii, în cazul aplicarii prevederilor art. 58 din Legea nr. 136/1995, cu modificarile si completarile ulterioare.”,

prin urmare, în absenta unei hotarâri judecatoresti care sa stabileasca aceste despagubiri, dar si din interpretarea sistematica a dispozitiilor Ordinului mentionat, potrivit art.29 si art.47, care face parte din Capitolul V – Dispozitii finale din acelasi Ordin:

Art. 29. - Despagubirile se stabilesc pe baza conventiei dintre asigurat, persoana pagubita si asigurator RCA ori, în cazul în care nu s-a realizat întelegerea, prin hotarâre judecatoreasca definitiva si irevocabila pronuntata în România. ;

Art.47. - În cazurile în care nu s-a realizat conventia si despagubirile se stabilesc prin hotarâre judecatoreasca, asiguratorul RCA va acorda despagubiri fara a mai fi necesara încuviintarea asiguratului, în baza hotarârii judecatoresti ramase definitiva, irevocabila si învestita cu formula executorie, cu respectarea prevederilor Legii nr. 136/1995, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale prezentelor norme.

De altfel, este evident ca societatea de asigurare / Fondul, declarând apel, contesta plata despagubirii solicitate si acordata de instanta. Or, a lasa la aprecierea asiguratorului / Fondului despagubirile cuvenite partii civile, prin mentionarea doar ca hotarârea le este opozabila, în conditiile în care acestea contesta ca ar trebui sa plateasca partii civile despagubirile stabilite, cu toate ca sunt în cuantum mai mic decât plafonul prevazut de lege, nu ar fi de natura decât sa dea nastere la noi procese, cu întârzierea recuperarii prejudiciului de catre partea civila sau chiar cu descurajarea acesteia în demersurile sale de a se îndrepta împotriva societatii de asigurare / Fondului.

Referitor la modul de repartizare a raspunderii în cazul în care accidentul s-a produs din culpa – comuna – a mai multor persoane, potrivit art.21 alin.1 teza I din Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor nr. 3.108 din 10.12.2004, în situatia în care cel pagubit a contribuit din culpa la producerea accidentului sau la marirea pagubei, cel chemat sa raspunda va fi tinut raspunzator numai pentru partea din paguba care îi este imputabila (culpa comuna). Prin urmare, asiguratorul nu poate raspunde decât pentru partea din prejudiciu care îi este imputabila asiguratului sau.

Precizarile anterioare sunt valabile si în cazul Fondului de Protectie a Victimelor Strazii care, potrivit legii, acorda despagubiri persoanelor pagubite prin accidente de autovehicule, daca autovehiculul, respectiv tramvaiul, care a provocat accidentul a ramas neidentificat sau nu era asigurat pentru raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule, astfel ca garantia pe care trebuie sa o ofere trebuie sa corespunda, mutatis mutandis, cu raspunderea asiguratorului de raspundere civila obligatorie.

În ceea ce priveste cheltuielile de spitalizare ocazionate de asistenta medicala acordata partii civile G. D. si, respectiv, inculpatului-parte civila P. R., acestea nu sunt acoperite de asigurarea de raspundere civila obligatorie si nici de garantia oferita de Fondului de Protectie a Victimelor Strazii.

Astfel, pe de o parte, în ceea ce îl priveste pe apelantul-asigurator SC G. A. SA, dispozitiile legale care reglementeaza raspunderea civila, în general, si cele care normeaza raspunderea civila obligatorie, în general sunt diferite, în sensul ca potrivit celor dintâi, „În asigurarea de raspundere civila, asiguratorul se obliga sa plateasca o despagubire pentru prejudiciul de care asiguratul raspunde în baza legii fata de tertele persoane pagubite si pentru cheltuielile facute de asigurat în procesul civil.” (art.41 alin.1 din Legea nr.136/1995), iar potrivit celor din urma, „Despagubirile se acorda pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le plateasca cu titlu de dezdaunare si cheltuielile de judecata persoanelor pagubite prin vatamare corporala sau deces, precum si prin avarierea ori distrugerea de bunuri.” (art.50 alin.1 din Legea nr.136/1995), si, întrucât, prin urmare, riscurile acoperite prin polita de asigurare RCA sunt mai restrânse, Spitalul care a acordat asistenta medicala neputând fi inclus în sfera persoanelor „pagubite prin vatamare corporala sau deces, precum si prin avarierea ori distrugerea de bunuri”, pentru a putea beneficia de garantia oferita de asigurarea RCA, aceasta fiind destinata exclusiv partilor vatamate prejudiciate - direct - prin accident (acestea fiind cele care au suferit o vatamare corporala sau deces, prejudicii nesusceptibile de a fi suferite de o persoana juridica, asa cum este unitatea sanitara).

Pe de alta parte, în ceea ce o priveste pe apelanta ASOCIATIA FONDUL DE PROTECTIE A VICTIMELOR STRAZII, potrivit art.5 alin.2 din Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor nr.113.127/2006, nicio entitate care a compensat în orice fel persoanele pagubite sau a oferit acestora servicii în legatura cu prejudiciile suferite (…) nu are dreptul sa solicite de la fond recuperarea cheltuielilor efectuate. Astfel ca, unitatile sanitare care au prestat servicii medicale vor putea recupera cheltuielile efectuate direct de la persoana vinovata pentru crearea prejudiciului, fara a putea beneficia de garantia Fondului.

Acestea fiind spuse, prima instanta nu a facut o corecta aplicare a legii, în ceea ce priveste modul de achitare a despagubirilor cuvenite partii civile G. D. C. si, respectiv, partii civile Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti - acestea din urma vizând cheltuielile de spitalizare efectuate cu partea civila G. D. C. si inculpatul-parte civila P. R., întrucât:

- în cazul despagubirilor cuvenite partii civile G. D. C., nu a tinut cont de proportia culpei retinute în sarcina fiecaruia dintre inculpati, solidaritatea nemaioperând în cazul comitentului si asiguratorului / Fondului de Protectie a Victimelor Strazii, care nu pot fi obligati la plata decât direct proportional cu gradul culpei retinute în sarcina prepusului si, respectiv, asiguratului / persoanei vinovate de accident care nu are încheiata asigurare de raspundere civila obligatorie. În consecinta, prima instanta trebuia sa oblige, în solidar, pe inculpatii P. R., care este obligat alaturi de asiguratorul de raspundere civila obligatorie SC G. A. SA – fosta A. S.A. – (acesta din urma – în proportie de 70% si în limita plafonului prevazut de lege), si P. M. I., care este obligat în solidar cu partea responsabila civilmente S.C. E.M. T. 2000 SRL (aceasta – în proportie de 30%) si alaturi de FONDUL DE PROTECTIE A VICTIMELOR STRAZII (acesta din urma – în proportie de 30% si în limita plafonului prevazut de lege), la plata sumei de 10.187 lei reprezentând despagubiri materiale si la plata sumei de 7.000 euro în echivalent lei la cursul practicat de BNR în ziua efectuarii platii, reprezentând daune morale, catre partea civila G. D. C..

- în plus fata de cele mentionate anterior, în cazul despagubirilor cuvenite partii civile Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti, nu trebuia obligat si asiguratorul / Fondului de Protectie a Victimelor Strazii, la plata cheltuielilor de spitalizare a partii civile G. D. C., alaturi de inculpati si partea responsabila civilmente. Astfel, prima instanta trebuia sa oblige, în solidar, pe inculpatii P. R. si P. M. I., acesta din urma - în solidar si cu partea responsabila civilmente S.C. E.M. T. 2000 SRL (aceasta – în proportie de 30%) la plata sumei de 5989,13 lei, cu titlu de despagubiri materiale, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare a partii civile G. D. C., catre partea civila SPITALUL UNIVERSITAR DE URGENTA BUCURESTI.

- în plus, în cazul despagubirilor cuvenite partii civile Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti reprezentând cheltuielile de spitalizare a inculpatului-parte civila P. R., nu trebuia obligat si însusi inculpatul-parte civila la plata acestora, având în vedere ca fondul asigurarilor de sanatate suporta inclusiv cheltuielile ocazionate de acordarea asistentei medicale ca urmare a "autolezarii", astfel ca raspunzator pentru aceste cheltuieli poate fi facut doar inculpatul P. M. I., proportional cu gradul de culpa retinuta în sarcina sa, în solidar cu partea responsabila civilmente (comitentul sau). În consecinta, prima instanta trebuia sa oblige pe inculpatul P. M. I., în solidar cu partea responsabila civilmente S.C. E.M. T. 2000 SRL la plata sumei de 2670,609 lei (30% din suma solicitata), cu titlu de despagubiri materiale, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare a inculpatului-parte civila P. R., catre partea civila SPITALUL UNIVERSITAR DE URGENTA BUCURESTI.

În ceea ce priveste critica formulata de ASOCIATIA FONDUL DE PROTECTIE A VICTIMELOR STRAZII, cum ca instanta nu i-a comunicat documente din dosar pentru a-si putea formula aparari, astfel ca trebuie trimisa cauza spre rejudecare, si aceasta este nefondata. Tribunalul subliniaza ca în procesul penal rolul activ al instantei de judecata consta în asigurarea cadrului procesual adecvat pentru exercitarea drepturilor partilor, iar nu acela de a formula / efectua aparari pentru acestea si de a le comunica, pe cheltuiala organelor judiciare, înscrisuri din dosar în alte cazuri decât cele prevazute de lege (de exemplu, obligativitatea comunicarii rechizitoriului sau al extrasului de pe dispozitivul hotarârii inculpatului arestat). Or, nicio norma procesual penala nu obliga instanta sa comunice Fondului datele solicitate, aceasta fiind cel care trebuia sa îsi desemneze un reprezentant / consilier juridic care, deplasându-se la sediul judecatoriei, sa citeasca dosarul si sa efectueze fotocopii de pe acte, daca aprecia necesar.

Drept urmare, în temeiul art.379 pct.1 lit.b Cod pr.pen., Tribunalul va admite apelurile declarate de inculpatul P. M. I., partea responsabila civilmente SC E.M. T. 2000 SRL, asiguratorul S.C. G. A. S.A. si ASOCIATIA FONDUL DE PROTECTIE A VICTIMELOR STRAZII, va desfiinta în parte sentinta penala apelata – nr.746 din 12.11.2009 – a Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti si, în fond, rejudecând:

Va obliga, în solidar, pe inculpatii P. R., care va fi obligat alaturi de asiguratorul de raspundere civila obligatorie SC G. A. SA – fosta A. S.A. – (acesta din urma – în proportie de 70% si în limita plafonului prevazut de lege), si P. M. I., care va fi obligat în solidar cu partea responsabila civilmente S.C. E.M. T. 2000 SRL (aceasta – în proportie de 30%) si alaturi de FONDUL DE PROTECTIE A VICTIMELOR STRAZII (acesta din urma – în proportie de 30% si în limita plafonului prevazut de lege), la plata sumei de 10.187 lei reprezentând despagubiri materiale si la plata sumei de 7.000 euro în echivalent lei la cursul practicat de BNR în ziua efectuarii platii, reprezentând daune morale, catre partea civila G. D. C..

Va obliga, în solidar, pe inculpatii P. R. si P. M. I., acesta din urma - în solidar si cu partea responsabila civilmente S.C. E.M. T. 2000 SRL (aceasta – în proportie de 30%) la plata sumei de 5989,13 lei, cu titlu de despagubiri materiale, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare a partii civile G. D. C., catre partea civila SPITALUL UNIVERSITAR DE URGENTA BUCURESTI.

Va obliga pe inculpatul P. M. I., în solidar cu partea responsabila civilmente S.C. E.M. T. 2000 SRL la plata sumei de 2670,609 lei cu titlu de despagubiri materiale, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare a inculpatului-parte civila P. R., catre partea civila SPITALUL UNIVERSITAR DE URGENTA BUCURESTI.

Va mentine celelalte dispozitii ale sentintei penale apelate.

În baza art.192 alin.3 din Codul de procedura penala, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel ramân în sarcina acestuia.

DISPOZITIV:

Admite apelurile declarate de inculpatul P.M.I., partea responsabila civilmente SC E.M.T. 2000 SRL, asiguratorul S.C. G.A. S.A. si ASOCIATIA FONDUL DE PROTECTIE A VICTIMELOR STRAZII, desfiinteaza în parte sentinta penala apelata – nr.746 din 12.11.2009 – a Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti si, în fond, rejudecând:

Obliga, în solidar, pe inculpatii P.R., care este obligat alaturi de asiguratorul de raspundere civila obligatorie SC G.A. SA – fosta A. S.A. – (acesta din urma – în proportie de 70% si în limita plafonului prevazut de lege), si P. M. I., care este obligat în solidar cu partea responsabila civilmente S.C. E.M.T. 2000 SRL (aceasta – în proportie de 30%) si alaturi de FONDUL DE PROTECTIE A VICTIMELOR STRAZII (acesta din urma – în proportie de 30% si în limita plafonului prevazut de lege), la plata sumei de 10.187 lei reprezentând despagubiri materiale si la plata sumei de 7.000 euro în echivalent lei la cursul practicat de BNR în ziua efectuarii platii, reprezentând daune morale, catre partea civila GDC.

Obliga, în solidar, pe inculpatii P.R. si P.M.I., acesta din urma - în solidar si cu partea responsabila civilmente S.C. E.M.T. 2000 SRL (aceasta – în proportie de 30%) la plata sumei de 5989,13 lei, cu titlu de despagubiri materiale, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare a partii civile GDC, catre partea civila SPITALUL UNIVERSITAR DE URGENTA BUCURESTI, cu sediul în Bucuresti, str. Splaiul Independentei nr. 169, sector 5.

Obliga pe inculpatul P. M. I., în solidar cu partea responsabila civilmente S.C. E.M. T. 2000 SRL la plata sumei de 2670,609 lei cu titlu de despagubiri materiale, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare a inculpatului-parte civila P. R., catre partea civila SPITALUL UNIVERSITAR DE URGENTA BUCURESTI, cu sediul în Bucuresti, str. Splaiul Independentei nr. 169, sector 5.

Mentine celelalte dispozitii ale sentintei penale apelate.

În baza art.192 alin.3 din Codul de procedura penala, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel ramân în sarcina acestuia.

Cu recurs în 10 zile de la pronuntare pentru procuror si apelantul-inculpat si de la comunicare pentru celelalte parti.

Pronuntata în sedinta publica astazi, 04.03.2010.