Achizitii publice. Pretul ofertat. Limitele verificarii pe care autoritatea contractanta o poate efectua cu privire la nivelul si structura pretului ofertat. Prevalenta principiului eficientei utilizari a fondurilor publice
Autoritatea contractanta nu are obligatia de a verifica modul în care asiguratorul ofertant si-a format pretul ofertat si nici de a aprecia daca nivelul discountului se încadreaza sau nu în limitele stabilite de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor ori a cerceta daca schema de asigurare aleasa de ofertanti este conforma cu practicile concurentiale sau prudentiale acceptate în materia asigurarilor de bunuri si servicii.
Curtea de Apel Iasi, decizia nr. 81/CA din 23 februarie .2009
Autoritatea contractanta urmareste sa obtina prestarea serviciului la un pret cât mai scazut, indiferent de riscurile pe care si le-ar asuma sau la care s-ar expune prestatorul de servicii, în conditiile în care contestatoarea este libera sa faca ea însasi aceasta sesizare autoritatii competente.
Consiliul National de Solutionare a Contestatiilor a respins ca nefondata contestatia formulata de societatea de asigurare, pe motiv ca oferta declarata câstigatoare avea pretul cel mai scazut si ca, potrivit art. 171 din O.U.G. nr. 34/2006, ea are caracter obligatoriu, din punct de vedere al continutului, pe toata perioada de valabilitate stabilita de autoritatea contractanta, oferta financiara si tehnica pentru care fiecare dintre ofertanti îsi asuma întreaga responsabilitate, nefiind atributul autoritatii contractante de a aprecia ca neconforma (pe motive legate de nivelul discountului acordat) o oferta ferma, asupra careia ofertantul îsi asuma raspunderea.
Consiliul a retinut, de asemenea, ca posibilitatile de acordare a facilitatilor, de catre societatea de asigurare, la încheierea de asigurari R.C.A. sunt, conform ofertelor publice ale acestora, variate si complexe, ca nu este posibila calcularea, de fiecare data, a unui procent de discount peste care nu ar mai fi asigurata legalitatea si ca, oricum, autoritatea contractanta nu se afla în situatia de a putea proba nelegalitatea ofertei depusa de ofertantul câstigator si de a contesta neîncadrarea în vreuna din situatiile prevazute de art. 36 alin. 1 si 2 din Hotarârea Guvernului nr. 925/2006, ei revenindu-i doar obligatia de a evalua oferta în cauza exclusiv în functie de criteriul de atribuire stabilit prin documentatia elaborata.
Împotriva acestei decizii s-a formulat plângere, petenta criticând hotarârea organului administrativ-jurisdictional pe motiv ca în mod gresit s-a retinut ca autoritatea contractanta nu ar avea obligatia verificarii pretului ofertat, aceasta verificare putându-se realiza prin compararea sumei ofertate cu preturile standard, ocazie cu care s-ar fi putut constata fie ca la tariful de baza s-ar fi acordat o reducere mai mare decât cea maxima admisa, aprobata prin Ordinul nr. 20/2008 al Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor, fie ca s-a efectuat o încadrare incorecta, cu nerespectarea art. 21 din ordinul mentionat.
Recursul se vadeste a fi nefondat, sens în care se retin urmatoarele:
Scopul aplicarii procedurii reglementata de O.U.G. nr. 34/2006 este, astfel cum rezulta din chiar documentatia de atribuire, furnizarea de servicii de asigurare a autovehiculelor pentru avarii si furt CASCO si de asigurare a vehiculelor si autovehiculelor de raspundere civila auto RCA, servicii în cadrul carora prestatorul (societatea de asigurare) – se obliga sa îl despagubeasca pe achizitor (autoritatea contractanta) împotriva oricaror reclamatii si actiuni în justitie ce ar fi rezultat din încalcarea unor drepturi de proprietate, si plata de daune-interese.
În vederea atribuirii contractului de achizitie a acestui tip de servicii, autoritatea contractanta a stabilit, prin fisa de date a achizitiei, un unic criteriu, si anume „pretul cel mai scazut al serviciilor, pe fiecare lot”, dupa „analizarea cerintelor minime de calificare”.
În concordanta cu cele stabilite prin documentatia de atribuire a contractului de servicii „Asigurari CASCO si RCA” si cu prevederile art. 200 din O.U.G. nr. 34/2006, autoritatii contractante îi revenea obligatia de a stabili oferta câstigatoare pe baza unicului criteriu de atribuire, respectiv cel mai scazut pret pentru primele de asigurare, pe care achizitorul trebuia sa le plateasca prestatorului.
Ca atare, raportat la obiectul si natura activitatii a carei prestare face obiectul contractului – plata de despagubiri în situatia producerii cazului asigurat – autoritatea contractanta nu avea obligatia de a verifica modul în care asiguratorul si-a format pretul ofertat si nici de a aprecia daca nivelul discountului se încadreaza sau nu în limitele stabilite de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor ori a cerceta daca schema de asigurare aleasa de ofertanti este conforma cu practicile concurentiale sau prudentiale acceptate în materia asigurarilor de bunuri si servicii, atâta timp cât, potrivit art. 171 din O.UG. nr. 34/2006, oferta prezentata are caracter obligatoriu, din punct de vedere al continutului, pentru aceasta, pe toata durata de valabilitate stabilita de autoritatea contractanta.
Daca ofertantul câstigator nu respecta, în activitatea ce o desfasoara, reglementarile Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor, nu este atributul si obligatia autoritatii contractante sa se sesizeze ori sa investigheze pretinsele nereguli, întrucât, pe de o parte, nu are calificarea si competenta de a exercita un astfel de control, iar pe de alta parte, pentru ca singurul lucru care o intereseaza si pe care trebuie sa îl urmareasca este de a obtine prestarea serviciului la un pret cât mai scazut, indiferent de riscurile pe care si le-ar asuma sau la care s-ar expune prestatorul de servicii, în conditiile în care contestatoarea este libera sa faca ea însasi aceasta sesizare a autoritatii competente.
Ca atare, constatând ca problemele ridicate de petenta, prin plângere, exced atributelor autoritatii contractante si cadrului normativ stabilit prin O.U.G. nr. 34/2006, recursul a fost respins ca nefondat.