Reclamantul M.V.C., mostenitor al defunctei M.E. prin actiunea formulata a solicitat obligarea Statului Român la plata despagubirilor civile în suma de 4 miliarde ROL, reprezentând lipsa de folosinta (fructele civile) a bunurilor confiscate în baza unei sentinte corectionale pronuntate de Tribunalul Popular al Raionului Tecuci, în anul 1952. Prin decizia nr.1791/1997 Curtea Suprema de Justitie Bucuresti a admis recursul în anulare promovat de Procurorul General iar inculpata M.E. autoarea reclamantului a fost achitata, fiind înlaturata si masura confiscarii.
Tribunalul Galati a respins actiunea ca nefondata, solutie mentinuta de Curtea de Apel Gl., cu motivarea ca în speta nu sunt incidente dispozitiile art.998 cod civil deoarece nu s-a dovedit existenta faptei ilicite a Statului Român.
Împotriva deciziei civile pronuntate de Curtea de Apel Galati s-a declarat recurs, pe care Înalta Curte de Casatie si Justitie Bucuresti l-a înaintat spre competenta solutionare aceleiasi instante potrivit art.II alin.4 din Legea nr.219/2005 pentru aprobarea O.U.G. nr.138/2000.
Curtea de Apel Galati prin decizia civila nr.666/R din 7.12.2007, a admis recursul declarat de reclamant, a modificat decizia civila criticata în sensul ca a admis apelul si a schimbat în tot sentinta civila nr.237/2002 a Tribunalului Galati si în rejudecare:
A admis în parte actiunea si a obligat Statul Român, prin Ministerul Finantelor Publice Bucuresti sa plateasca reclamantului suma de 292730 lei despagubiri civile.
Pentru a hotarî astfel, Curtea a retinut în esenta ca indisponibilizarea abuziva a bunurilor ce au facut obiectul confiscarii a prejudiciat pe reclamant, iar o despagubire integrala a acestuia reclama si acordarea foloaselor cuvenite.
Dreptul de proprietate presupune întrunirea cumulativa a atributelor: posesia, folosinta si dispozitia.
Recurentul-reclamant a fost lipsit de cele trei atribute prin confiscarea abuziva a obiectului dreptului sau de proprietate.
În aceasta modalitate, acestuia i s-a negat vreme îndelungata (45 de ani) calitatea de proprietar, violarea celor trei atribute de esenta ale proprietatii fiind evidenta.
Având în vedere ca în speta este vorba de o eroare judiciara, cel care raspunde pentru daunele cauzate este Statul Român, care garanteaza dreptul de proprietate în virtutea dispozitiilor legii fundamentale.
La acordarea despagubirilor instanta a avut adeverinta eliberata de Primaria comunei Munteni din care rezulta averea înscrisa în registrul agricol în anul 1951 a autorilor reclamantului.
În concordanta cu principiile instituite prin dispozitiile art.480 – 483 cod civil, potrivit carora fructele civile se cuvin proprietarului de drept al bunurilor dar si dispozitiilor art.998cod civil, instanta a apreciat ca actiunea formulata de reclamant este întemeiata. (E.R.)