Prin cererea adresata Tribunalului Suceava la data de 23.06.2009 reclamanta R. D. S. a chemat în judecata pârâtii Ministerul Justitiei, Ministerul Finantelor Publice, Tribunalul Suceava si Curtea de Apel Suceava pentru ca prin hotarârea ce se va pronunta pârâtii sa fie obligati la plata sporului de risc si suprasolicitare neuropsihica în procent de 50% din salariul de baza brut lunar pentru perioada 1.03.2009 la zi si în continuare, actualizat cu indicele de inflatie la data platii si la efectuarea cuvenitelor mentiuni în carnetul de munca.
În motivarea cererii reclamanta a aratat ca în intervalul de timp mentionat a avut calitatea de personal conex personalului auxiliar de specialitate din cadrul Judecatoriei Suceava conform art. 3 alin. 3 din Legea 567/2004. În conformitate cu art. 47 din Legea 50/1996 arata reclamanta ca este îndreptatita la plata sporului de risc si suprasolicitare neuropsihica de 50% din salariul de baza brut lunar.
Prin O.G. nr.83/2000 art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat în mod nelegal întrucât prin Legea nr.125/2000 Guvernul României a fost abilitat doar sa modifice si sa completeze Legea nr.50/1996.
Prevederile OG nr.83/2000 au încalcat dispozitiile art.114 alin.1, art.73 alin.3 si art.53 din Constitutia României, precum si pe cele ale art.1 din Protocolul 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, masura adoptata prin ordonanta nefiind proportionala cu situatia care a determinat-o, aducând atingere însasi existentei dreptului.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justitiei si Libertatilor Cetatenesti a solicitat respingerea actiunii întrucât, începând cu luna februarie 2007 dispozitiile Legii nr. 50/1996 au fost abrogate în întregime. De asemenea, a invocat Decizia nr.838/2009 a Curtii Constitutionale.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Finantelor Publice a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a sa.
Prin sentinta civila nr. 1950 din 5 noiembrie 2009 pronuntata de Tribunalul Suceava în dosarul nr. 4360/86/2009 a fost admisa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de pârâtul Ministerul Finantelor Publice; a fost admisa actiunea; au fost obligati pârâtii Ministerul Justitiei si Libertatilor Cetatenesti, Curtea de Apel Suceava si Tribunalul Suceava sa plateasca reclamantei drepturile salariale reprezentând sporul de risc si suprasolicitare neuropsihica în procent de 50% din salariul brut lunar pentru perioada 01.03.2009 – 05.11.2009, precum si în continuare cât timp se mentin conditiile pentru acordarea acestui spor, actualizate în raport cu indicele de inflatie la data platii si a fost obligat pârâtul Tribunalul Suceava sa efectueze mentiunile corespunzatoare în carnetul de munca al reclamantei, potrivit prezentei sentinte.
Pentru a hotarî astfel prima instanta a retinut urmatoarele:
Potrivit art. 47 din legea nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din cadrul autoritatii judecatoresti, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare s-a stabilit ca pentru risc si suprasolicitare neuropsihica, atât magistratii cât si personalul auxiliar de specialitate beneficiaza de un spor de 50% lunar.
Prin decizia nr. XXI din 10.03.2008 pronuntata de Înalta Curte de Casatie si Justitie în compunerea Sectiilor Unite, a fost admis recursul în interesul legii promovat de procurorul general al Parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie, instanta suprema constatând ca „ în interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritatii judecatoresti, republicata, judecatorii, procurorii, magistratii-asistenti, precum si personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihica, calculat la indemnizatia bruta lunara, respectiv salariul de baza brut lunar si dupa intrarea în vigoare a O.G. nr. 83/2000, aprobata prin Legea nr. 334/2001, decizia instantei supreme fiind obligatorie în raport de prevederile art. 329 alin. 3 Cod procedura civila.
Prin art. 1 din Protocolul 1 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale, s-a stabilit ca „Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publica si în conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international”. Sporul de risc si suprasolicitare neuropsihica solicitat de reclamanti fiind un drept de creanta, este un bun în sensul art. 1 din Protocolul aditional nr. 1 la Conventia Drepturilor Omului, iar prin abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 reclamantii au fost lipsiti de proprietatea asupra acestui bun. Ori, lipsirea de proprietate se putea face, potrivit art. 1 din Protocolul aditional nr. 1 la Conventia Europeana a drepturilor omului, doar pentru o cauza de utilitate publica.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs pârâtul Ministerul Justitiei si Libertatilor Cetatenesti, criticând-o pentru nelegalitate si netemeincie motivat de faptul ca instanta a depasit atributiile puterii judecatoresti.
Arata recurentul ca pronuntarea unei hotarâri prin care se acorda drepturi salariale peste cele prevazute expres de lege a fost considerata de Curtea Constitutionala, prin decizia nr. 838 din 27 mai 2009, ca depasire a puterii judecatoresti.
Mai arata recurentul ca hotarârea este lipsita de temei legal si a fost data cu aplicarea gresita a legii întrucât Înalta Curte de Casatie si Justitie a dispus acordarea sporului de 50 % doar categoriilor profesionale ale judecatorilor, procurorilor, magistratilor asistenti si personalului auxiliar de specialitate.
De asemenea, sporul de 50 % nu mai subzista începând cu februarie 2007 pentru personalul auxiliar de specialitate, respectiv nici pentru personalul conex în conditiile în care dispozitiile Legii nr. 50/1996 au fost abrogate prin art. 30 din O.G. nr. 8/2007.
Arata recurentul ca pretentiile ulterioare datei de 12.11.2009, când a intrat în vigoare Legea nr. 330/2009, sunt lipsite de interes.
În drept, cererea de recurs a fost întemeiata pe dispozitiile art. 304 pct. 4 si 9 si art. 312 Cod procedura civila.
Intimatii, legal citati, nu au formulat întâmpinare.
Examinând actele si lucrarile dosarului, asupra cererii de recurs, Curtea retine urmatoarele:
Potrivit dispozitiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicata „ pentru risc si suprasolicitare neuropsihica, magistratii precum si personalul auxiliar de specialitate beneficiaza de un spor de 50 % din salariul de baza brut lunar”.
Prin art. 1 pct. 42 din O.G. nr. 83/2000 pentru modificarea si completarea Legii nr. 50/1996, art. 47 din legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres.
Prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008 pronuntata de Înalta Curte de Casatie si Justitie, în interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritatii judecatoresti, republicata, s-a constatat ca judecatorii, procurorii, magistratii asistenti, precum si personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc si suprasolicitare neuropsihica, calculat la indemnizatia bruta lunara, respectiv salariul de baza brut lunar si dupa intrarea în vigoare a O.G. nr. 83/2000 aprobata prin Legea nr. 334/2001.
Este adevarat ca prin decizia nr. 838 din 27 mai 2009 Curtea Constitutionala a constatat existenta unui conflict juridic de natura constitutionala între autoritatea judecatoreasca, pe de o parte, si parlamentul României si Guvernul României, pe de alta parte.
Asimilarea atributiei prevazuta de art. 146 lit. e din Constitutie cu efectuarea de catre Curtea Constitutionala a unui control de legalitate/constitutionalitate asupra hotarârilor judecatoresti, transformând Curtea într-o instanta de control judiciar, ar echivala cu o deturnare a dispozitiilor constitutionale privind solutionarea conflictelor juridice si o încalcare flagranta a competentei Curtii Constitutionale.
Însasi Curtea Constitutionala arata în cuprinsul deciziei mai sus mentionate ca aceasta decizie pronuntata în solutionarea conflictului juridic de natura constitutionala nu produce nici un efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronuntate de Înalta Curte de Casatie si Justitie în exercitarea atributiei consacrate de art. 329 din Codul de procedura civila.
Curtea a statuat si cu alte ocazii ca, potrivit competentelor sale care sunt expres si limitativ prevazute de art. 146 din Constitutie si de Legea nr. 47/1992, nu este competenta sa cenzureze legalitatea unor hotarâri judecatoresti sau sa constate ca acestea sunt lipsite de efecte juridice (decizia nr. 988 din 1.10.2008).
Articolul 329 alin. 3 din Codul de procedura civila prevede ca dezlegarea data problemelor de drept judecate, prin intermediul deciziilor pronuntate în interesul legii, este obligatorie pentru instanta.
Articolul 73 alin. 3 lit. a din Constitutia României prevede ca prin lege organica se reglementeaza organizarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instantelor judecatoresti, a Ministerului Public si a Curtii de Conturi.
Ordonantele emise de Guvern nu pot interveni cu reglementari în domenii care fac obiectul unei legi organice (art. 115 alin. 1 din Constitutie).
De asemenea, retine Curtea ca potrivit art. 56 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, abrogarea unui act normativ poate fi dispusa prin acte normative ulterioare, de acelasi nivel sau de nivel superior.
Or, prin art. 30 din O.G. nr. 8/2007 s-a dispus abrogarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele judecatoresti, lege organica iar prin ordonante nu se putea interveni în domenii care fac obiectul unei legi organice, asa cum mai sus s-a aratat.
De asemenea, trebuie retinut faptul ca, potrivit dispozitiilor art. 3 al. 3 din Legea nr. 567/2004, functia reclamantei este conexa personalului auxiliar de specialitate.
Potrivit dispozitiilor art. 304 pct. 4 Cod procedura civila coroborate cu dispozitiile art. 312 alin. 3 din acelasi act normativ, casarea unei hotarâri se poate cere când instanta a depasit atributiile puterii judecatoresti.
Cu alte cuvinte si întrebuintând o sintagma consacrata, instanta savârseste un „ exces de putere”.
Instanta savârseste un „exces de putere” când pronunta o hotarâre judecatoreasca fara nici o competenta, în acea problema, când încalca principiul separatiei puterilor în stat, prin imixtiunea lor în atributiile puterii legislative sau executive.
Or, atât timp cât în ceea ce priveste pricina dedusa judecatii a fost pronuntat un recurs în interesul legii, asa cum mai sus s-a aratat, iar dezlegarea data problemei de drept judecate este obligatorie pentru instanta, Curtea nu poate retine ca în cauza prima instanta a depasit atributiile puterii judecatoresti.
Scopul declarat al recursului în interesul legii este acela de a asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii pe întreg teritoriul României, în urma sesizarii unor chestiuni de drept care au primit o solutionare diferita din partea instantelor judecatoresti.
Fiind sesizata cu problema de drept ce face obiectul prezentului litigiu, Înalta Curte de Casatie si Justitie a constatat ca judecatorii, procurorii, magistratii asistenti precum si personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de risc si suprasolicitare neuropsihica calculat la indemnizatia bruta lunara, respectiv salariul de baza brut lunar.
Hotarârea este lipsita de temei legal, potrivit dispozitiilor art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, atunci când, din modul cum este redactata hotarârea nu se poate determina daca legea a fost sau nu corect aplicata.
Lipsa de baza legala a hotarârii înseamna absenta unei norme juridice care sa poata constitui premisa majora a silogismului judiciar fata de solutia data.
Însa, asa cum mai sus s-a aratat în materia dedusa judecatii a fost pronuntat în recurs în interesul legii iar potrivit dispozitiilor art. 329 alin. 3 teza a II-a Cod procedura civila, dezlegarea data problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instante, în aceste conditii Curtea neputând retine în cauza incidenta dispozitiilor art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, sub acest aspect.
În ceea ce priveste plata acestor drepturi salariale ulterior datei de 31.12.2009, Curtea retine urmatoarele:
La data de 1.01.2010 a intrat în vigoare Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice.
Acest act normativ are ca obiect de reglementare stabilirea unui sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar platit din bugetul general consolidat al statului.
Sistemul de salarizare reglementat prin aceasta lege are la baza ca principii suprematia legii, în sensul ca drepturile de natura salariala se stabilesc numai prin norme juridice de forta legii, echitate si coerenta, prin cererea de oportunitati egale si remuneratie egala pentru munca de valoare egala pe baza principiilor si normelor unitare privind stabilirea si acordarea salariului si a celorlalte drepturi de natura salariala.
Dupa aparitia acestui cadru legal de stabilire a unui sistem unitar de salarizare, cadru care nu prevede si pentru personalul conex plata unui spor, respectiv a unui adaos de risc si suprasolicitare neuropsihica, pretentiile reclamantei apar ca fiind neîntemeiate.
În spiritul si litera Legii nr. 330/2009 nu putem vorbi de o munca de valoare egala, de atributii si responsabilitati asemanatoare, care sa justifice plata acestor drepturi salariale celor doua categorii de personal respectiv personal auxiliar de specialitate si personal conex.
5