Act administrativ fiscal. impozit pe veniturile din transferul dreptului de proprietate. partaj.

Dosar Nr. 480 (08.05.2009)

ACT ADMINISTRATIV FISCAL. IMPOZIT PE VENITURILE DIN TRANSFERUL DREPTULUI DE PROPRIETATE. PARTAJ.

Decizia civila nr. 480 din 8 mai 2009

Prin cererea înregistrata sub nr. 2358/103/2008 pe rolul Tribunalului Neamt reclamanta C.M., în contradictoriu cu Directia Generala a Finantelor Publice Neamt a solicitat admiterea contestatiei si anularea deciziei 37/23 ianuarie 2008 emisa de pârâta si a deciziei de impunere 76616/30 octombrie 2007 emisa de Administratia Finantelor Publice a municipiului Piatra Neamt.

În motivarea cererii reclamanta arata ca este proprietara suprafetei de 360 m.p. în baza contractului de vânzare - cumparare 60/30 ianuarie 1997, iar prin sentinta civila 4415/29 noiembrie 2006 i-a fost atribuita aceasta suprafata ca urmare a partajului judiciar realizat cu fostul sau sot. Sustine reclamanta ca prin acest partaj, nu s-a realizat un transfer de proprietate si astfel nu îi sunt incidente dispozitiile art. 77 din Codul fiscal, privind impozitul pe transferurile de proprietate.

Prin întâmpinare pârâta arata ca urmarea iesirii din indiviziune i-a fost atribuita suprafata de 360 m.p. pentru care organul fiscal i-a stabilit un impozit pentru venituri realizate prin transferuri de proprietate în cuantum de 2.628 m.p. conform art. 771 Cod fiscal.

Se sustine ca reclamantei îi sunt aplicabile si dispozitiile art. 1512 din Normele metodologice si concluzioneaza ca actul de partaj este supus impozitarii si în mod legal i s-a stabilit în sarcina sa obligatia fiscala contestata.

Prin sentinta civila 129/CF/17 noiembrie 2008 instanta de fond a admis actiunea si a anulat decizia de impunere 76616/2007 si decizia 37/23 ianuarie 2008 prin care s-a respins contestatia reclamantei.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre instanta de fond a retinut ca decizia de impunere a fost emisa în baza art. 771 din Codul fiscal ca urmare a transferului proprietatii imobiliare or, prin iesirea din indiviziune nu a operat un transfer de proprietate nici în si nici din patrimoniul reclamantei, hotarârea de expedient prin care s-a luat act de învoiala partilor având caracter declarativ, transferul de proprietate realizându-se când cei doi coindivizari au devenit proprietari.

Împotriva acestei hotarâri a declarat recurs pârâta care arata ca, potrivit art. 771 Cod fiscal, la transferul dreptului de proprietate si al dezmembramintelor acestuia prin acte juridice între vii se datoreaza impozit, iar în aplicarea acestui text de lege prin art. 1522 din Normele Metodologice se prevede ca actul de partaj voluntar sau judiciar si actul de schimb sunt supuse impozitarii, data dobândirii imobilelor fiind data la care fiecare coproprietar a dobândit proprietatea. Se concluzioneaza de catre recurenta ca actul de partaj judiciar este supus impozitarii chiar daca nu reprezinta un transfer de proprietate. Se afirma de asemenea ca motivarea hotarârii recurente este irelevanta fata de dispozitiile exprese ale normelor legale si ca, în jurisprudenta, partajul este diferit ca operatiunea prin care proprietarii, în scopul de a-si individualiza drepturile, înlocuiesc partile indivize prin parti distincte compuse din bunuri determinate.

Prin decizia 480/08.05.2009 curtea de apel a respins recursul ca nefondat retinând urmatoarele:

În fapt intimata a dobândit în timpul casatoriei cota de 1/2 din suprafata de 720 m.p. teren situat în municipiul Piatra Neamt, str. V. C. nr. …. Prin sentinta civila 4415/29 noiembrie 2006 s-a dispus încetarea starii de devalmasie dintre intimata si fostul sot, cota de 1/2 revenindu-i acesteia.

Cealalta cota de 1/2 din aceiasi suprafata fiind proprietatea numitei C.A. (fila 8 dosar fond).

Prin sentinta civila 2679/21 iunie 2007 s-a sistat starea de indiviziune dintre cele doua proprietare cu cotele ideale de 1/2, intimatei fiindu-i atribuit lotul în suprafata de 360 m.p. pentru care i-a fost calculat impozitul prin decizia de impunere contestata (fila 8).

Cap. 81 din Codul fiscal (art. 771 – 773), în forma în vigoare la data pronuntarii sentintei de partaj, consacra reguli privind impozitarea veniturilor obtinute din transferul proprietatilor imobiliare din patrimoniul personal.

Prin transfer, potrivit art. 7 pct. 32 din Codul fiscal, se întelege orice vânzare, cesiune sau înstrainare a dreptului de proprietate, precum si schimbul unui drept de proprietate cu servicii ori cu un alt drept de proprietate.

Art. 771 din Codul fiscal defineste venitul din transferul proprietatilor imobiliare iar prin alin. 1 reglementeaza obligatia de plata a impozitelor la transferul dreptului de proprietate si al dezmembramintelor acestuia prin acte juridice între vii.

Cu titlu de exceptie de la regula prevazut de alin. l, în alin. 3 al aceluiasi articol este consacrata obligatia de plata a impozitului pentru transmiterea proprietatii cu titlu de mostenitor.

Din interpretarea sistematica a dispozitiilor art. 771 Cod fiscal, tinând seama si de definirea termenilor realizata prin art. 7 pct. 32 din acelasi act normativ, rezulta ca pentru iesirea din indiviziune a coproprietarilor care au dobândit dreptul de proprietate într-o alta modalitate decât cu titlu de mostenire, dispozitiile art. 771 Cod fiscal nu sunt incidente la data iesirii din indiviziune când se individualizeaza bunul asupra caruia fostul coproprietar avea doar o cota ideala ci, eventual, daca sunt îndeplinite conditiile legale, la data când a avut loc transferul de proprietate în patrimoniul coproprietarilor.

Este adevarat ca aplicarea dispozitiilor art. 771 Cod fiscal a fost detaliata prin Norme metodologice care însa trebuie interpretate în concordanta cu dispozitiile Codului fiscal, act normativ cu forta juridica superioara..

Astfel prin pct. 1512 din Norme este definit transferul dreptului de proprietate si al dezmembramintelor acestuia, definitia realizata prin Norme referindu-se, ca si legea, la înstrainarea prin acte juridice între vii a dreptului de proprietate, însa prin iesirea din indiviziune nu se realizeaza o înstrainare a dreptului de proprietate ci doar o individualizare a bunului în materialitatea sa, care corespunde cotei ideale a coproprietarului.

Este adevarat ca prin H.G. 1861/2006 au fost completate Normele metodologice referitor la definirea unor termene si la stabilirea valorii masei de partaj.

Astfel, potrivit art. 1512 pct. i s-a prevazut ca actul de partaj - voluntar sau judiciar este supus impozitarii, însa aceasta dispozitie invocata de recurenta nu constituie o reglementare primara ci a norma emisa în vederea executarii legii si astfel trebuie interpretata în concordanta cu dispozitiile Codului fiscal.

Cum prin alin. 3 al art. 771 din Codul fiscal stabileste obligatia de plata a impozitului si pentru situatia transmiterii dreptului de proprietate cu titlu de mostenire, iar împartirea succesiunii se realizeaza, de regula, pe calea partajului voluntar sau judiciar (art. 728 Cod civil) dispozitiile art. 1512 pct. i si 1515 din Normele metodologice trebuie interpretate în sensul ca acestea se refera doar la partajul prin care se împarte succesiunea.

În lipsa unor dispozitii exprese consacrate prin lege privind impozitarea bunurilor individualizate pe calea partajului si cu privire la care dreptului de proprietate s-a transmis într-un alt mod decât mostenirea, interpretarea data de pârâta dispozitiilor art. 1512 si 1515 din Normele metodologice este contrara legii, actul de partaj judiciar, în alta situatie decât în aceea prevazuta de art. 771 alin. 3 Cod fiscal, nefiind supus impozitarii.