Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Bacau sub nr. 5546/110/2006 reclamanta M.M.C a formulat contestatie împotriva deciziei 29/27 august 2008 si 22/07 iulie 2008 prin care a solicitat anularea deciziilor, exonerarea de la plata în solidar cu S.C. V.C S.R.L a sumei de 866.500 lei si suspendarea deciziei 29/07 iulie 2008.
În motivarea cererii reclamanta arata ca prin decizia 22/07 iulie 2008 a fost obligata, în conditiile art. 27 lit. b si 28 din Codul de procedura fiscala, coroborat cu starea de insolvabilitate a debitorului principal, în solidar cu acesta la plata sumei de 866.500 lei. Se sustine ca în cauza nu sunt întrunite conditiile legale pentru angajarea raspunderii solidare. Arata reclamanta ca societatea a fost declarata insolvabila în 2008 iar bunurile acesteia au fost vândute în luna martie 2007.
În cauza nu s-a depus cautiunea prevazuta de lege iar prin întâmpinare pârâta invoca nedepunerea cautiunii iar pe fond arata ca starea de insolvabilitate s-a declarat în conditiile art. 176 Cod procedura fiscala, ca bunurile au fost dobândite cu rea-credinta iar între starea de insolvabilitate si înstrainarea bunurilor exista o legatura de cauzalitate.
Prin încheierea din 13 octombrie 2008 s-a admis cererea de suspendare motivat de cuantumul sumei si starea de insolvabilitate a reclamantei.
Împotriva acestei hotarâri a declarat recurs ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BACAU care arata ca reclamantei i s-a stabilit prin decizia contestata obligatii fiscale în cuantum de 866.506 lei, ca în cauza nu sunt întrunite conditiile pentru suspendarea actului administrativ, ca nu s-a dovedit existenta unei îndoieli serioase privind legalitatea actului administrativ contestat.
La termenul din 13 februarie 2009 s-a pus în discutia partilor, în conditiile art. 306 alin. 2 Cod procedura civila, motivul de recurs de ordine publica privind competenta de solutionare în fond a cererii de suspendare.
Prin decizia nr. 236/2009 din 13 martie 2009 s-a admis recursul, s-a casat încheierea si s-a trimis cauza pentru competenta solutionare în prima instanta Curtii de Apel Bacau.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre instanta de recurs a retinut urmatoarele:
Potrivit art. 15 alin. 1 din legea 554/2004 suspendarea executarii unui act administrativ unilateral poate fi solicitata, pentru motivele prevazute de art. 14 si prin cererea adresata instantei competente pentru anularea în tot sau în parte a actului atacat. în raport de aceasta dispozitie legale competenta de solutionare a cererii de suspendare prin actiunea principala a unui act administrativ unilateral este cea a instantei competente sa solutioneze în fond actul administrativ contestat, sens în care trebuie analizata natura actului administrativ contestat si competenta instantei de anulare a acestuia.
Asa cum rezulta din probele administrate raspunderea reclamantei a fost angajata în procedura prevazuta pentru institutia raspunderii solidare consacrata prin art. 27 din Codul de procedura fiscala.
Potrivit art. 27 alin. 1, 2 Cod procedura fiscala pentru obligatiile fiscale ale debitorului declarat insolvabil raspund solidar persoanele care se încadreaza în ipotezele legii prevazute prin lit. a, b, alin. 1 si respectiv a - c din alin. 2.
Aceste persoane, daca sunt îndeplinite conditiile legii, raspund pentru obligatiile debitorului declarat insolvabil. Obligatiile fiscale sunt definite prin art. 22 Cod procedura fiscala si acestea, în speta, se refera la obligatia de a plati, la termenele legale, impozite, taxe, contributiile si alte sume datorate bugetului de stat (lit. c) precum si la obligatia de a plati accesoriile acestora (d).
Asadar, chiar si în cadrul angajarii raspunderii solidare, obligatia persoanei fata de care s-a angajat o astfel de raspundere este de a plati taxe, impozite, contributii si alte sume datorate bugetului de stat si respectiv a accesoriilor acestora pe care le datora debitorul principal declarat insolvabil.
Stabilind astfel natura juridica a continutului obligatiei unei persoane fata de care s-a angajat raspunderea solidara, competenta de solutionare a actiunii în contencios administrativ se anulare a actului administrativ fiscal prin care s-a angajat raspunderea solidara se determina potrivit dreptului comun din materia contenciosului administrativ consacrat prin art. 10 din Legea 554/2004, aplicabil conform art. 218 alin. 2 Cod procedura fiscala.
Astfel, potrivit alin. 1 din acest articol litigiile privind impozitele, taxele, contributiile, datorii neachitate precum si accesoriile acestora de pâna la 500.000 lei se solutioneaza în fond tribunale iar peste 500.000 lei se solutioneaza în fond de catre curtile de apel.
Retinând ca în cauza valoarea obligatiilor fiscale la care a fost obligata reclamanta este peste 500.000 lei, respectiv 866.500 lei competenta de solutionare a litigiilor apartin curtii de apel ca instanta de fond.
Este adevarat ca în Ordinul 519/2005 al Ministerului Economiei si Finantelor de aprobare a Instructiunilor pentru aplicarea art. IX din Codul de procedura fiscala la pct. 5.2 este mentionata, la categoria alte acte administrative, decizia privind stabilirea raspunderii reglementate de art. 28 din Codul de procedura fiscala. Acest Ordin reglementeaza doar aspectele privind competenta de solutionare a contestatiilor de catre organele fiscale, însa dispozitiile acestuia sunt fara efecte cu privire la competenta de solutionare a actiunilor formulate potrivit Legii 554/2004, în aceasta din urma situatie fiind aplicabile exclusiv dispozitiile legii în acord cu principiul constitutional al legalitatii competentei si procedurii de judecata, consacrat prin art. 126 (2) din Constitutia României.