Prin cererea înregistrata la aceasta instanta sub nr.3551/87/13.11.2009, reclamantul Institutia Prefectului Judetului Teleorman , în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al comunei Botoroaga , judetul Teleorman a solicitat anularea hotarârii nr.32/30 iulie 2009.
În motivarea actiunii reclamantul a aratat ca prin hotarârea nr.32/30.07.2009 pârâtul Consiliul Local al comunei Botoroaga , judetul Teleorman a dispus diminuarea suprafetei de 50,15 ha teren din islazul comunal pentru a fi pus la dispozitia comisiei locale de fond funciar pentru reconstituirea dreptului de proprietate potrivit unor hotarâri judecatoresti.
Hotarârea este nelegala întrucât încalca prevederile art.33 din Legea nr.18/1991 privind fondul funciar , republicata, potrivit carora terenurile provenite din fostele islazuri comunale – pajisti si arabil – care s-au aflat în folosinta cooperativelor agricole de productie, trec în proprietatea privata a comunelor , oraselor sau, dupa caz, a municipiilor si în administrarea primariilor , urmând a fi folosite ca pasuni comunale si pentru producerea de furaje si seminte pentru culturi furajere.
În acest sens sunt si dispozitiile art.18 alin.1) si 2) din Legea nr.72/2002, republicata, în baza carora terenurile evidentiate ca pajisti se folosesc în exclusivitate pentru pasunat, cultivarea plantelor de nutret, lucrari de îmbunatatiri funciare pentru cresterea potentialului de productie al pajistilor.
Totodata, suprafata cu care s-a diminuat islazul comunal, adica 50,15 ha nu este echivalenta cu suprafetele ce se vor atribui în proprietate dupa cum se mentioneaza în actul administrativ contestat.
În drept cererea a fost întemeiata pe dispozitiile Legilor nr.554/2004, nr.340/2004, nr.18/1991, nr.215/2001 si HG nr.890/2005.
Pentru dovedirea actiunii reclamantul a depus la dosarul cauzei hotarârea nr.32/30.07.2009 – fila nr.6.
Pârâtul Consiliul Local al comunei Botoroaga a formulat întâmpinare – fila nr.15, prin care a solicitat respingerea actiunii reclamantului ca nefondata, pentru urmatoarele motive:
Prin hotarârea contestata s-a diminuat islazul comunal cu suprafata de 50,15 ha pentru a fi pus la dispozitia comisiei locale de fond funciar întrucât atât la nivelul comunei cât si al localitatilor învecinate nu exista teren în rezerva pentru constituirea dreptului de proprietate conform unor hotarâri judecatoresti.
Conform prevederilor Legii nr.215/2001, republicata, islazul comunal este proprietatea privata a consiliului local , acesta putând fi administrat conform legii.
Spre proba pârâtul a depus la dosarul cauzei înscrisurile care au stat la baza adoptarii hotarârii nr.32/30.07.2009 – filele nr.17-18.
Analizând cererea în raport de probele administrate si prevederile legale incidente în cauza , instanta retine ca aceasta este întemeiata, pentru urmatoarele considerente:
Potrivit prevederilor art.33 din Legea nr.18/1991 a fondului funciar, republicata „terenurile provenite din fostele islazuri comunale – pajisti si arabil – care s-au aflat în folosinta cooperativelor agricole de productie, trec în proprietatea privata a comunelor, oraselor sau, dupa caz, a municipiilor si în administrarea primariilor, urmând a fi folosite ca pasuni comunale si pentru producerea de furaje si seminte4 pentru culturi de furajare.”
În baza dispozitiilor art.18 din Legea nr.72/2002 a zootehniei, terenurile evidentiate ca pajisti „se folosesc în exclusivitate pentru pasunat, fâneata, cultivarea plantelor de nutret, în vederea obtinerii de masa verde, fân sau seminte, perdele de protectie a pajistilor , constructii zoopastorale, lucrari de îmbunatatiri funciare pentru cresterea potentialului de productie al pajistilor” iar „gospodarirea acestor suprafete se face cu consultarea crescatorilor de animale”.
Din interpretarea acestor prevederi legale rezulta în mod neechivoc ca terenurile provenite din fostele islazuri comunale, ca în cauza de fata, pot fi folosite numai în scopurile prevazute de legiuitor în mod expres si limitativ, nicidecum în alte scopuri pe care sa le aprecieze consiliul local, cum gresit sustine pârâtul.
Daca scopul folosirii acestor terenuri ar fi putut primi doar dimensiunea unei folosinte relative, legiuitorul nu ar mai fi utilizat termenul „exclusivitate” , iar pe de alta parte, daca ar fi admis unele exceptii derogatorii de la regula, ar fi reglementat în acest mod, ceea ce nu s-a întâmplat.
Ori, unde legea nu distinge, nimeni nu este îndreptatit sa faca aceasta, nici macar judecatorul, pentru ca este cunoscut ca acesta este chemat sa aplice legea, nu sa adauge la ea.
De altfel, însusi pârâtul precizeaza prin întâmpinare – fila nr.16, ca islazul comunal se administreaza conform legii, Consiliul local ca autoritate deliberativa, fiind obligat conform art.36 alin.1) din Legea nr.215/2001 a administratiei publice locale, republicata, sa hotarasca exclusiv în conditiile legii.
Din aceasta perspectiva juridica, în conditiile în care nu exista text de lege care sa permita schimbarea scopului terenurilor provenite din fostele islazuri comunale, instanta retine ca hotarârea ner.32/30.07.2009 este adoptata cu încalcarea legii si urmeaza sa o anuleze ca atare prin admiterea actiunii reclamantului.