10. Admisibilitatea în principiu a contestatiei în anulare formulata în baza art. 386 litera c din Codul de procedura penala.
Codul de procedura penala - partea speciala. Titlul Il - Judecata. Capitolul IV. Caile extraordinare de atac. Sectiunea I. Contestatie în anulare.
Codul de procedura penala - art.386 si urm.
Cazul de contestatie în anulare prevazut de art.386 lit.c din Codul de procedura penala invocat de catre contestator,implica urmatoarele conditii:
a) Instanta de recurs sa nu se fi pronuntat asupra unei cauze de încetare a procesului penal prevazute în art.10 lit.f-i./1, cu privire la care existau probe în dosar.
Este îndeplinita aceasta conditie atunci când s-a formulat de parte, un motiv de casare privind aplicarea cauzei de încetare a procesului penal rezultata din probele administrate sau s-a cerut în cadrul dezbaterilor judiciare, sa se dea eficienta unei asemenea cauze, iar instanta de recurs nu s-a pronuntat asupra motivului de recurs sau asupra cererii formulate;
b) La dosar sa existe probe din care sa rezulte existenta unei cauze de încetare a procesului penal, omise de instanta de recurs în solutionarea recursului, iar dovada existentei cauzei de încetare a procesului penal trebuie sa fie la dosar pâna în momentul pronuntarii instantei de recurs.
Curtea de Apel Bacau – Sectia penala si
pentru cauze cu minori si de familie
Decizia penala nr. 650 din 29 octombrie 2009.
La apelul nominal facut în sedinta publica se prezinta aparatorul contestatorului, avocat C. M., lipsa fiind contestatorul. Procedura legal îndeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care: Aparatorul contestatorului arata ca nu a mai luat legatura cu contestatorul. Curtea constata ca în cadrul contestatiei în anulare s-a formulat o exceptie de neconstitutionalitate.
Aparatorul contestatorului arata ca nu mai sustine exceptia de constitutionalitate ridicata prin contestatia în anulare.
Nemaifiind alte cereri, Curtea acorda cuvântul asupra admisibilitatii în principiu a contestatiei în anulare.
Aparatorul contestatorului arata ca temeiul juridic al contestatiei în anulare îl constituie art. 386 lit. c din dreptul intern si art.6 din Conventia Europeana. Precizeaza ca ceea ce s-a invocat în recurs nu a fost analizat de instanta în motivare. Sustine ca trebuia urmarita, pentru a se stabili daca este o cauza penala sau civila - contraventionala, problema prealabila. Afirma ca art.l0 CPP face referire la orice alta conditie necesara pentru punerea în miscare a actiunii penale, învedereaza faptul ca din punct de vedere al efectelor contraventionale, jurisprudenta CEDO este în sensul ca se aplica principiul din materie penala. Sarcina probei revine orcanului constatator si inculpatul beneficiaza de prezumtia de nevinovatie. Arata ca prin procesul verbal încheiat s-a dat contestatorului avertisment si nu s-a precizat durata precisa a suspendarii permisului. Precizeaza ca, contestatorul nu a avut cunostinta de o sanctiune precisa contraventionala, deci a condus în conditii legale. Contestatorul nu avea cunostinta ca permisul i-a fost suspendat. Sustine ca daca nu a fost îndeplinita aceasta conditie, rezulta ca permisul era functional. Daca permisul nu era suspendat, avea dreptul de a conduce. Afirma ca într-o asemenea chestiune trebuie sa se dovedeasca ca s-a comunicat suspendarea pe o perioada determinata si daca nu si-au îndeplinit aceasta obligatie nu este vina inculpatului. învedereaza faptul ca existenta infractiunii este conditionata de existenta acestei chestiuni prealabile si invoca jurisprudenta CEDO. Arata ca nu s-a facut nicio apreciere la apararea inculpatului, de catre instanta, desi a depus si note scrise. Precizeaza ca sunt îndeplinite conditiile admiterii în principiu.
Reprezentantul Ministerului Public arata ca nu sunt îndeplinite conditiile art. 386 lit.c CPP, respectiv neobservarea de catre instanta de recurs a unor motive care ar duce la încetarea procesului penal. Precizeaza ca ceea ce se invoca priveste motive de fond, de vinovatie. Pune concluzii de respingere a contestatiei în anulare cu obligarea contestatorului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CUR TEA - deliberând -
Asupra cauzei penale de fata, constata urmatoarele:
Prin decizia penala nr.423 din 12 iunie 2009,pronuntata de Curtea de Apel Bacau în dosarul nr. 5249/291/2007, în baza art. 385/15 pct. l lit. b Cod pr. penala, s-a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul O. T., împotriva deciziei penale nr. 328/AP din data de 13.11.2008, pronuntata de Tribunalul Neamt.
A retinut Curtea, în motivarea deciziei, ca instanta de fond a retinut o situatie de fapt corespunzatoare probelor administrate, a dat faptei savârsite de recurentul-inculpat o corecta încadrare juridica si a dat dovada de multa întelegere prin aplicarea unei pedepse de doar 8 (opt) luni închisoare.
A mai constatat ca din probele administrate, a rezultat ca prin procesul verbal seria PCA nr…. din data de ……, al Inspectoratului de Politie al Judetului Vrancea - Serviciul Politiei Rutiere, i s-a aplicat recurentului-inculpat sanctiunea amenzii contraventionale în cuantum de 351 lei, respectiv 9 puncte amenda, pentru savârsirea contraventiilor prevazute de art.121/1, respectiv art.147/1 din Hotarârea Guvernului nr.1391/2006 si s-a aplicat sanctiunea contraventionala complementara a suspendarii exercitiului dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pentru o durata de 90 de zile. Organul constatator nu a putut proceda la retinerea permisului de conducere al recurentului-inculpat, deoarece inculpatul a motivat ca nu are permisul asupra sa, una dintre contraventiile pentru care s-a dispus sanctionarea fiind si cea prevazuta de art. 147 alin.l din Hotarârea Guvernului nr.l391/2006,însa,recurentul-inculpat avea obligatia legala de a preda permisul de conducere, Politiei Rutiere, dar acesta nu s-a conformat, continuând sa conduca autovehicule pe drumurile publice si sa ignore regulile de circulatie prevazute de lege. Prin acelasi proces verbal i s-a adus la cunostinta recurentului-inculpat ca i s-a suspendat dreptul sa conduca autovehicule pe drumurile publice, iar durata suspendarii dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice fiind de 90 de zile, a început sa curga de la data de 25.02.2007, potrivit disp. art.102 alin.3 lit.e din Ordonanta Guvernului nr.195/2002.
La încheierea procesului verbal de constatare si sanctionare contraventionala a fost prezent contravenientul, caruia i s-a înmânat o copie a procesului verbal, care a fost semnat de recurentul-inculpat, retinându-se ca acesta îsi are domiciliul în municipiul S., Bulevardul T. G., nr…, Bl.., sc.. ap... Judetul Suceava.
S-a mai retinut ca Inspectoratul de Politie al Judetului Vrancea - Serviciul Politiei Rutiere, cu adresa nr…. din data de 27.02.2009, i-a si comunicat recurentului-inculpat faptul ca pentru încalcarea prevederilor art.103 alin.3 lit.e din O.U.G. nr.195/2002, i s-a suspendat exercitarea dreptului de conducere pe drumurilor publice a autovehiculelor, pentru o perioada de 90 zile, începând cu data de 25.02.2007, comunicare ce s-a facut la adresa de domiciliu indicata în procesul verbal de constatare si sanctionare contraventionala, dar corespondenta s-a restituit cu mentiunea ca destinatarul lipseste de la domiciliu, fiind expediata în regim de scrisoare recomandata organele postale l-au avizat pe recurentul inculpat de mai multe ori si întrucât acesta nu s-a prezentat la oficiul postal pentru a-si ridica corespondenta, s-a aprobat restituirea-fl.24 dosar urmarire penala.
Faptul ca recurentului-inculpat i s-a adus la cunostinta ca nu are voie sa conduca autovehicule pe drumurile publice începând cu data de 25.02.2007, rezulta si din raportul ag.sef C. I.-fl.21 dosar urmarire penala.
Recurentul-inculpat a fost arestat preventiv la data de 29.04.2007, în baza mandatului nr…, emis de Tribunalul Iasi din data de baza încheierii din data de 17.12.2007, pentru savârsirea infractiunii de înselaciune, prevazuta de art.215 Cod penal, iar din adresa nr….. din data de 17.12.2007 a Ministerului Justitiei - Administratia Nationala a Penitenciarelor -Penitenciarul Iasi -fl… dosar instanta de fond, a rezultat ca inculpatul avea domiciliul la adresa indicata mai sus, iar la data punerii în libertate, în baza hotarârii din data de 17.12.2007, pronuntata de Curtea de Apel Bacau în dosarul nr..., inculpatul a declarat ca se stabileste cu domiciliul la aceeasi adresa.
Apoi, recurentul-inculpat a achitat amenda aplicata prin procesul verbal de sanctionare contraventionala cu chitanta nr.... CA din data de ...2007, emisa de Primaria Municipiului Suceava - Directia Buget – Patrimoniu - fl… dosar instanta de fond si la achitarea amenzii recurentul-inculpat a indicat aceeasi adresa de domiciliu.
În raport de cele retinute mai sus. Curtea, a înlaturat sustinerile inculpatului recurent, în sensul ca nu mai locuia la acea adresa .
Recurentul-inculpat a mai sustinut ca în procesul verbal de constatare si sanctionare contraventionala, în momentul în care s-a redactat nu era mentiunea cu privire la faptul ca i s-a adus la cunostinta ca i s-a suspendat exercitarea dreptului de conducere pe drumurilor publice a autovehiculelor si a solicitat sa se ceara de la organul fiscal care a încasat amenda copia procesului verbal.
Curtea a solicitat aceste relatii de la Primaria Municipiului Suceava - Directia Buget -Patrimoniu si cu adresa nr…. din data de 08.04.2009-11.39-40 s-a înaintat copia procesului verbal de constatare si sanctionare contraventionala seria … nr…. din data de 25.02.2007, al Inspectoratului de Politie al Judetului Vrancea - Serviciul Politiei Rutiere, acesta fiind identic cu cel aflat la dosarul de urmarire penala, cuprinzând deci mentiunea aratata mai sus.
Sustinerea ca procesul verbal trebuia comunicat recurentului-inculpat potrivit art.27 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, respectiv cu aviz de primire sau prin afisare, iar operatiunea de afisare se consemneaza intr-un proces verbal semnat de cel putin un martor, a fost apreciata de Curtea de Apel Bacau, ca fiind gresita, întrucât în conformitate cu prevederile art.26 din Ordonanta Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, „Daca agentul constatator aplica si sanctiunea, iar contravenientul este prezent la încheierea procesului-verbal, copia de pe acesta si înstiintarea de plata se înmâneaza contravenientului, facându-se mentiune în acest sens în procesul-verbal. Contravenientul va semna de primire", si numai „În cazul în care contravenientul nu este prezent sau, desi prezent, refuza sa semneze procesul-verbal, comunicarea acestuia, precum si a înstiintarii de plata se face de catre agentul constatator în termen de cel mult o luna de la data încheierii ."
Ori, asa cum se arata mai sus, contravenientul a fost prezent la încheierea procesului verbal, copia procesului verbal a fost înmânata recurentului-inculpat, acesta semnând de primire - fl… dosar instanta de recurs.
În aceste conditii, nu se mai impunea comunicarea catre contravenient a procesului verbal de constatare si sanctionare contraventionala.
În consecinta, Curtea de Apel Bacau, a apreciat ca în mod corect s-a retinut de instanta de fond si de apel ca fapta recurentului-inculpat de conduce în data de 26.03.2007, în jurul orei 19,19, pe drumul european E.85, pe raza satului N., comuna B., judetul Neamt, autoturismul marca „Volswagen Passat", cu numar de înmatriculare SV-..-… desi avea dreptul de a conduce suspendat, întruneste elementele constitutive ale infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana careia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendat, prevazuta de art.86 alin.2 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.195/2002.
Împotriva acestei decizii s-a formulat de catre recurent contestatie în anulare, invocându-se motivul prevazut de art. 386 lit. c din Gp.p. si art.6 din C.E.D.O., cu urmatoarea motivare:
Apararea invocata de catre inculpat in în recurs nu a fost analizata de instanta în motivare. S-a sustinut ca trebuia urmarita, pentru a se stabili daca este o cauza penala sau civila -contraventionala, problema prealabila, afirmându-se ca art.l0 Cod procedura penala face referire la orice alta conditie necesara pentru punerea în miscare a actiunii penale. A învederat faptul ca din punct de vedere al efectelor contraventionale, jurisprudenta CEDO este în sensul ca se aplica principiul din materie penala, respectiv sarcina probei revenind organului constatator si inculpatul beneficiaza de prezumtia de nevinovatie. A aratat ca prin procesul verbal încheiat s-a dat contestatorului avertisment si nu s-a precizat durata precisa a suspendarii permisului. A mai precizat ca, inculpatul nu a avut cunostinta de o sanctiune precisa contraventionala, deci a condus în conditii legale. Contestatorul nu avea cunostinta ca permisul i-a fost suspendat. A sustinut ca daca nu a fost îndeplinita aceasta conditie, rezulta ca permisul era functional. Daca permisul nu era suspendat, avea dreptul de a conduce. A afirmat ca într-o asemenea chestiune trebuie sa se dovedeasca ca s-a comunicat suspendarea pe o perioada determinata si daca organul constatator nu si-au îndeplinit aceasta obligatie nu este vina inculpatului. A învederat faptul ca existenta infractiunii este conditionata de existenta acestei chestiuni prealabile si a invocat jurisprudenta CEDO. A aratat ca nu s-a facut nici o apreciere la apararea inculpatului, de catre instanta, desi a depus si note scrise. A precizat ca sunt îndeplinite conditiile admiterii în principiu.
Analizând cererea formulata de contestator în functie de motivul invocat Curtea urmeaza sa constate inadmisibilitatea contestatiei pentru urmatoarele motive:
Potrivit art. 391 al. 2 Cp.p. contestatia în anulare estre admisibila în principiu daca instanta constata ca cererea este facuta în termen, ca motivul pe care se sprijina contestatia este dintre cele prevazute în art. 386 si ca în sprijinul contestatiei se depun ori se invoca dovezi care sunt la dosar.
Contestatorul a invocat faptul ca instanta de recurs nu a raspuns la toate motivele invocate de el în calitate de recurent inculpat, desi la dosar au fost depuse si concluzii scrise. A sustinut ca în cauza sarcina probei îi revenea organului constatator, respectiv sa se dovedeasca faptul ca s-a comunicat sanctiunea contraventionala si ca s-a stabilit cu precizie perioada suspendarii dreptului de a conduce.
S-a mai sustinut de catre contestator ca existenta infractiunii era conditionata de îndeplinirea acestei chestiuni prealabile .
Precizând ca sunt îndeplinite conditiile cerute de art. 386 lit.c din Codul de procedura penala, contestatorul, prin aparator ales a solicitat admiterea în principiu a contestatiei în anulare.
Analizând contestatia formulata de catre inculpat. Curtea constata ca aceasta este inadmisibila, urmând a o respinge ca atare pentru urmatoarele considerente:
Cazul de contestatie în anulare prevazut de art.386 lit.c din Codul de procedura penala invocat de catre contestator, implica urmatoarele conditii:
a) Instanta de recurs sa nu se fi pronuntat asupra unei cauze de încetare a procesului penal prevazute în art.l0 lit.f-i/l. Este îndeplinita aceasta conditie atunci când s-a formulat de parte un motiv de casare privind aplicarea cauzei de încetare a procesului penal rezultata din probele administrate sau s-a cerut în cadrul dezbaterilor judiciare, sa se dea eficienta unei asemenea cauze, iar instanta de recurs nu s-a pronuntat asupra motivului de recurs sau asupra cererii formulate;
b) La dosar sa existe probe din care sa rezulte existenta unei cauze de încetare a procesului penal, omise de instanta de recurs în solutionarea recursului, iar dovada existentei cauzei de încetare a procesului penal trebuie sa fie la dosar pâna în momentul pronuntarii instantei de recurs.
Curtea, examinând hotarârea pronuntata în recurs prin prisma celor doua conditii susmentionate, dar si în conformitate cu disp. art.391 al.2 din Codul de procedura penala, a constatat ca motivul invocat nu se sprijina pe dovezi depuse de catre contestator, ori existente la dosar, contestatia în anulare fiind respinsa ca inadmisibila.
11. Încalcarea art. 6 CEDO – imposibilitatea audierii martorului sub acoperire. Declaratia martorului sub acoperire – mijloc de proba.
Protectia datelor de identificare a martorului. Modalitati speciale de ascultare a martorului. Dreptul la un proces echitabil. Mijloace de proba
Codul de procedura penala art. 86/1, art. 86/2,
art. 6 paragraful 3 lit. d CEDO, art. 224 alin. 3 C.p.p.
Curtea Europena a Drepturilor Omului a aratat ca folosirea unor matori anonimi nu este în sine contrara dretului la un proces echitabil cu conditia ca aceasta limitare sa aiba o justificare serioasa – de exemplu lupta împotriva crimei organizate -, iar condamnarea sa nu se bazeze într-o masura determinanta pe o astfel de marturie (cauza Unterpetinger c. Austria, hotarârea din 24 noiembrie 1986, Kostovski c. Olanda hotarârea din 20 noiembrie 1989). În cauza condamnarea inculpatului nu se sprijina exclusiv pe declaratia acestei martore, colaborator sub acoperire ci si pe alte probe.
Curtea de Apel Bacau – Sectia penala si
pentru cauze cu minori si de familie
Decizia penala nr. 121 din 10 septembrie 2009
Prin sentinta penala nr 153/3.09.2009 pronuntata de Tribunalul Neamt s-a dispus condamnarea inculpatului V. M. pentru infractiunile de introducere în tara de droguri de risc prev de art 3 din legea 143/2000, trafic de droguri de risc prev de art 2 alin 1 din Legea nr. 143/2000 si detinere de droguri de risc prev de art 4 alin 1din Legea 143/2000.
Împotriva sentintei a declarat apel în termenul legal apelantul inculpat V. M. care a invocat nelegalitatea si netemeinicia sentintei primei instante prin aceea ca:
- nu se face vinovat de savârsirea infractiunii de introducere în tara de droguri de risc prev de art 3 din Legea 143/2000 modificata, nu exista probe la dosar în acest sens dupa cu rezulta si din declaratia martorului T.L.C, doar declaratia inculpatului de recunoastere a faptei în acest sens nefiind suficienta, inculpatul declarând în acest sens de teama persoanelor din Iasi de la care a cumparat drogurile.
- nu exista suficiente probe care sa dovedeasca savârsirea infractiunii de trafic de droguri prev de art 4 alin 1 din Legea 143/2000, colaboratorul sub acoperire M.L. nu a putut fi audiata în fata instantei deci, retinerea unei astfel de declaratii de catre prima instanta ca temei al condamnarii încalca art 6 CEDO, apararea neavând posibilitatea de a interoga aceasta martora. De asemeni, cantitatea mica de drog gasita asupra inculpatului si la locuinta sa precum si ca pe cântarul gasit la perchezitie nu s-au gasit urme de drog pledeaza pentru inexistenta acestei infractiuni. Nu rezulta din transcrierile convorbirilor telefonice ca martora sub acoperire ar fi luat legatura cu inculpatul.
- considera ca în fapt infractiunile de trafic de droguri si cea de introducere în tara de droguri de risc sunt absorbite în infractiunea de detinere ilegala de droguri de risc pentru consum propriu, a recunoscut ca este ocazional consumator de droguri fara a fi dependent
- în subsidiar fata de toate împrejurarile cauzei si circumstantele personale ale inculpatului apelant – lipsa antecedentelor penale, are o familie, loc de munca în Italia – solicita suspendarea pedepsei sub supraveghere
Instanta de control judiciar, examinând motivele de apel invocate dar si din oficiu hotarârea primei instante sub toate aspectele de fapt si de drept, în temeiul art 371 alin 2 C.p.p. constata ca apelul este fondat pentru urmatoarele considerente.
Potrivit art 62 C.p.p., în vederea aflarii adevarului, organul de urmarire penala si instanta de judecata sunt obligate sa lamureasca speta sub toate aspectele, pe baza de probe. Ca atare, savârsirea cu vinovatie a unei fapte prevazute de legea penala si care prezinta pericol social, trebuie stabilita pe baza de probe, convingerea de vinovatie trebuind a fi certa, asa încât sa fie trasa la raspundere, potrivit vinovatiei, doar acea persoana care a comis o infractiune. În consecinta, în raport de textul mentionat, cu referire la art 17 alin 2si art 52 Cp, precum si art 1 Cpp, scopul procesului penal trebuie realizat în asa fel încât sa armonizeze interesul apararii sociale cu interesele individului. În cauza, atât în cursul urmaririi penale cât si în cadrul cercetarii judecatoresti au fost administrate probe, în raport de care instanta a retinut corect starea de fapt, conforma cu realitatea si care dovedesc cert vinovatia inculpatului.
Curtea constata ca în mod temeinic prima instanta a dispus condamnarea apelantului inculpat pentru infractiunile de introducere în tara de droguri de risc prev de art 3 din legea 143/2000, trafic de droguri de risc prev de art 2 alin 1 din Legea nr. 143/2000 si detinere de droguri de risc prev de art 4 alin 1din Legea 143/2000.
Cu privire la infractiunea de introducere în tara de droguri de risc prevazuta de art 3 din Legea nr 143/2000, negata de apelant, sustinerile acestuia cum ca solutia instantei de condamnare pentru aceasta infractiune se sprijina doar pe propria sa recunoastere, retractata ulterior, nu sunt fondate. Împrejurarea ca apelantul a adus drogurile din Italia asupra sa, într-o borseta, asa cum a recunoscut si în declaratia data în fata instantei care solutiona cererea sa de liberare provizorie rezulta din declaratiile investigatorului O. C. care arata ca inculpatul i-a spus ca, a adus droguri din Italia si sunt foarte bune,. Inculpatul nu a reusit sa demonstreze contrariul prin declaratia martorului propus în aparare T. L., care a aratat ca, la controlul vamal nu au fost controlati corporal. Retractarea declaratiei inculpatului de recunoastere a acestei fapte fara o justificare temeinica nu poate avea eficienta. Astfel sustinerile inculpatului cum ca a aratat ca a adus el drogurile în tara de teama unor razbunari din partea persoanelor din Iasi de la care de fapt cumparase, nu pot fi retinute atâta vreme cât a aratat ca nu le cunostea pe acele persoane si deci ar fi exclusa o eventuala razbunare, mai ales ca la momentul declaratiilor se afla în custodia autoritatilor. Important este de remarcat si ca inculpatul a retractat declaratia de recunoastere dupa ce procurorul a dispus începerea urmaririi penale si pentru infractiunea de introducere în tara de droguri de risc, prevazuta de art 3 din Legea nr 143/2000.
Nici sustinerea inculpatului ca nu sunt suficiente probe care sa demonstreze savârsirea infractiunii de trafic de droguri prevazuta de art 2 alin 1 din Legea 143/2000 nu poate fi primita. Împrejurarea obiectiva ca martora sub acoperire nu a putut fi audiata de instanta nu poate constitui un argument ca probele ar fi, fabricate, asa cum s-a sustinut. În mod temeinic si procedural, instanta a retinut ca temei al condamnarii declaratia acestei martore dar numai dupa ce a dat eficienta art 327 alin 3 Cpp potrivit caruia, daca ascultarea vreunuia dintre martori nu mai este posibila, instanta dispune citirea depozitiei date de acesta în cursul urmaririi penale si va tine seama de ea la judecarea acesteia, Aceste dispozitii procedurale sunt aplicabile si în cazul martorilor cu identitate protejata potrivit art 86/1Cpp.
Cât despre faptul ca în acest caz inculpatului i s-ar fi încalcat dreptul la aparare protejat de art 6 CEDO, Curtea retine urmatoarele.
Potrivit art 6 paragraful 3 lit d CEDO, orice acuzat are în special dreptul sa întrebe sau sa solicite audierea martorilor acuzarii si...”
Instanta europeana a subliniat ca, întinderea dreptului acuzatului de a obtine convocarea si interogarea martorilor nu poate merge dincolo de orice limite materiale într-o situatie data si ca prin invocarea acestui drept nu se poate ajunge la blocarea procedurii “
În jurisprudenta sa Curtea Europeana a Drepturilor Omului a aratat ca folosirea unor martori anonimi nu este în sine contrara dreptului la un proces echitabil cu conditia ca aceasta limitare sa aiba o justificare serioasa –de exemplu lupta împotriva crimei organizate -, iar condamnarea sa nu se bazeze într-o masura determinanta pe o astfel de marturie (cauza Unterpetinger c. Austria, hotarârea din 24 noiembrie 1986, Kostovski c. Olanda hotarârea din 20 noiembrie 1989). În cauza condamnarea inculpatului nu se sprijina exclusiv pe declaratia acestei martore, colaborator sub acoperire ci si pe alte probe. Astfel acest colaborator sub acoperire a fost autorizat de procuror prin ordonanta nr. 2/A/2009 din 31.01.2009, a actionat sub supravegherea investigatorului sub acoperire, exista procesul verbal de predare a cantitatii de drog achizitionata de la inculpat, precum si raportul de expertiza tehnico-stiintifica a substantei chimice nr 687873/11.02.2009.
Nici sustinerea ca declaratiile investigatorului sub acoperire nu pot constitui mijloc de proba întrucât reprezinta, punctul de vedere al acuzarii „nu poate fi primita. Codul de procedura penala, în art 224 reglementeaza folosirea investigatorilor sub alta identitate în vederea strângerii datelor privind existenta unor infractiuni grave printre care si cea de trafic de stupefiante si pentru identificarea persoanelor fata de care exista presupunerea ca au savârsit o astfel de infractiune, iar potrivit art 224 alin 3 Cpp procesul verbal prin care se constata efectuarea unor acte premergatoare constituie mijloc de proba. Investigatorul sub acoperire actioneaza în baza autorizatiei procurorului si sub controlul acestuia. Nici Conventia Europeana a Drepturilor Omului nu interzice folosirea agentilor infiltrati, cu conditia ca acestia sa actioneze sub controlul unui magistrat, sa nu provoace ei însisi savârsirea infractiunii iar condamnarea sa se bazeze si pe alte probe (cauza Texeira de Castro c. Portugaliei, hotarârea din 19 iunie 1998).
În mod temeinic prima instanta a schimbat încadrarea juridica a infractiunii de trafic de droguri prevazuta de art 2 alin 1 din Legea 143/2000 înlaturând dispozitiile art 41 alin 2 cp, în cauza fiind comis un singur act material de trafic de droguri, in data de 11.02.2009 fiind surprins având asupra sa droguri, fara a le fi oferit vreunui consumator spre vânzare.
Cum probele administrate sustin învinuirea nu se poate vorbi de o discordanta dintre probele retinute de instanta si continutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce ilustreaza nevinovatia inculpatului si care a avut drept consecinta pronuntarea altei solutii decât cea impusa de materialul probator administrat, ipoteza ce nu se constata în cauza.
Prima instanta a dat deplina eficienta tuturor criteriilor prevazute de art 72 Cp aplicând pedepse just dozate raportat la pericolul social ridicat al faptelor deduse judecatii, dar si acelui concret, raportat la cantitatile mici de drog comercializate si gasite în posesia si la locuinta sa, precum si circumstantelor personale ale apelantului inculpat.
Apelul inculpatului V M, în temeiul art 379 pct 2 litera a Cpp, a fost admis iar sentinta desfiintata numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, retinând cauza spre rejudecare.