Prin sentinta penala nr. 593 din data de 6 mai 2009, pronuntata de Judecatoria Tg. Mures, în dosarul penal 3323/320/2008, instanta, în baza art. 197 alin. 1,4 Cod procedura penala, raportat la art. 257 Cod procedura penala, a admis exceptia nulitatii relative referitoare la prezentarea materialului de urmarire penala privind pe inculpatul Xx.
În baza art. 332 alin. 2 Cod procedura penala a dispus restituirea cauzei privind pe inculpatul XX(fiul lui xx, nascut la data de 3o decembrie 1965 în mun. Târgu-Mures, jud. Mures, cu domiciliul în Târgu Mures,) trimis în judecata pentru savârsirea infractiunii de retinere si nevarsare a sumelor reprezentând impozite sau contributii cu retinere la sursa, infractiune prevazuta de art. 6 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, catre Parchetul de pe lânga Judecatoria Târgu Mures, în vederea refacerii urmaririi penale.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre instanta de fond a retinut faptul ca prin rechizitoriul din data de 11 aprilie 2008 emis în dosarul nr. 2917/P/2006 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Târgu Mures, s-a dispus punerea în miscare a actiunii penale si trimiterea în judecata a inculpatului XX, cercetat sub aspectul savârsirii infractiunii de retinere si nevarsare a sumelor reprezentând impozite sau contributii cu retinere la sursa, infractiune prevazuta de art. 6 din Legea 241/2oo5 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
S-a retinut, în rechizitoriu, ca inculpatul XXîn calitate de administrator al SC „Bllu” SRL, în perioada 1 mai 2oo4 – 28 februarie 2oo6, în baza aceleiasi rezolutii infractionale, a dispus retinerea si nevirarea la bugetele speciale a contributiilor cu retinere la sursa în cuantum de 91.321 lei.
La termenul de judecata din data de 18 februarie 2oo9 inculpatul, prin aparator, a invocat oral si în scris exceptia nulitatii relative referitoare la prezentarea materialului de urmarire penala, iar din analiza actelor si lucrarilor dosarului, prima instanta a retinut urmatoarele:
Potrivit dispozitiilor art. 257 Cod procedura penala, dupa terminarea actelor de cercetare penala „procurorul, primind dosarul, îl cheama pe învinuit si îi prezinta materialul de urmarire penala potrivit dispozitiilor art. 25o si urmatoarele, care se aplica în mod corespunzator.” De asemenea, art. 25o Cod procedura penala dispune ca „dupa punerea în miscare a actiunii penale, daca au fost efectuate actele de urmarire penala necesare, organul de cercetare penala cheama pe inculpat în fata sa si:
a) îi pune în vedere ca are dreptul de a lua cunostinta de materialul de urmarire penala, aratându-i si încadrarea juridica a faptei savârsite;
b) îi asigura posibilitatea de a lua de îndata cunostinta de material. Daca inculpatul nu poate sa citeasca, organul de cercetare penala îi citeste materialul;
c) îl întreaba, dupa ce a luat cunostinta de material, daca are de formulat cereri noi sau daca voieste sa faca declaratii suplimentare.”
Prin urmare, acest moment procesual situat spre finalul urmaririi penale are o semnificatie deosebita în asigurarea dreptului la aparare al inculpatului sau a învinuitului, deoarece la acest moment se permite persoanei urmarite penal sa ia cunostinta de întregul material probator strâns de organele judiciare în favoarea sau în defavoarea sa si sa aprecieze, în functie de acest lucru, daca mai are alte explicatii de dat, exceptii de invocat sau cereri în probatiune de formulat, astfel cum prevede art. 252 Cod procedura penala.
Pentru realizarea adecvata a functiei acestui moment procesual, se impune prin urmare prezenta personala a persoanei urmarite penal, cazurile în care nu se procedeaza la prezentarea materialului de urmarire penala fiind acelea aratate în art. 254 Cod procedura penala, mai precis când inculpatul sau învinuitul este disparut ori se sustrage de la chemarea organului judiciar.
În cauza concreta, prima instanta a apreciat ca nu exista date ca inculpatul Xxs-ar fi sustras de la chemarile organului judiciar sau ar fi fost disparut, prin urmare, inculpatul trebuia sa fie prezent personal la prezentarea materialului de urmarire penala si, în acest scop, el trebuia sa fie chemat. Or, aceasta „chemare” trebuie sa respecte normele prevazute în art. 175 – 184 Cod procedura penala inclusiv cele din art. 177 alin. 1 si 2 Cod procedura penala.
În cursul urmaririi penale inculpatul a fost citat, inclusiv pentru prezentarea materialului de urmarire penala, la adresa din Târgu Mures, str.. Însa, inculpatul a indicat în declaratia sa scrisa personal (fila 15) o alta adresa, mai precis Târgu Mures, , jud. Mures. În legatura cu acest aspect, prima instanta a constatat ca în declaratia inculpatului consemnata în formularul tip si scrisa de catre organele de cercetare penala (filele 19,-2o) la rubrica „domiciliul/resedinta” se mentioneaza adresa inculpatului, dar cifra care indica numarul de apartament este scrisa într-o maniera care este de natura sa creeze confuzie daca este vorba de cifra 2 sau 3.
Urmare a acestui aspect inculpatul a fost citat pe parcursul urmaririi penale la adresa Târgu Mures, , jud. Mures, inclusiv mandatul de aducere fiind emis cu mentiunea acestei adrese.
Or, mentionarea unei adrese gresite în cuprinsul actelor procedurale prin care inculpatul este chemat sa se prezinte în fata organelor judiciare, eroare neimputabila inculpatului, echivaleaza cu gresita citare a acestuia si deci reprezinta o încalcare a dispozitiilor legale care reglementeaza desfasurarea procesului penal, deoarece gresita citare a inculpatului reprezinta în sine o nerespectare a dispozitiilor legale dar si iradiaza asupra legalitatii procedurii prezentarii materialului de urmarire penala.
Aceasta încalcare a dispozitiilor legale a cauzat inculpatului o vatamare care consta în încalcarea dreptului sau la aparare, dar în acelasi timp l-a lipsit pe acesta de posibilitatea de a propune noi probe în faza de urmarire penala. Or, acest lucru nu poate fi considerat ca remediat prin aceea ca inculpatul are dreptul deplin de a propune orice alte probe considera ca fiind utile în faza de judecata, deoarece exista întotdeauna posibilitatea ca, urmare a noilor probe propuse de catre persoana urmarita penal, sa se dovedeasca nevinovatia acestuia si deci sa se dispuna scoaterea de sub urmarire penala. În aceasta situatie persoana urmarita penal nu mai este trimisa în judecata si, bineînteles, aceasta situatie este mai favorabila acestuia decât situatia în care este trimis în judecata si, ulterior, achitat.
Din acest punct de vedere, nu intereseaza numai solutia dispusa în cauza cât si momentul în care intervine aceasta. Prin urmare, desi atât solutia de scoatere de sub urmarire penala cât si solutia de achitare au aceiasi semnificatie de drept substantial, adica nevinovatia inculpatului, totusi nu este lipsit de importanta daca aceasta solutie intervine mai devreme în procesul penal sau mai târziu. Or, aceasta împrejurare constituie o atingere adusa drepturilor si intereselor legitime ale inculpatului în procesul penal.
Dupa cum s-a aratat mai sus aceasta vatamare nu poate fi înlaturata altfel decât prin anularea actului, nefiind admisibil a se considera ca deficientele de ordin procedural a acestui moment din cursul urmaririi penale pot fi remediate în faza de judecata.
Fata de cele aratate mai sus, prima instanta, în baza art. 197 alin. 1 si 4 Cod procedura penala raportat la art. 257 Cod procedura penala a admis exceptia nulitatii relative referitoare la prezentarea materialului de urmarire penala privind pe inculpatul Xx si, în consecinta, în baza art. 332 alin. 2 Cod procedura penala a restituit cauza privind pe inculpatul Xxtrimis în judecata pentru savârsirea infractiunii de retinere si nevarsare a sumelor reprezentând impozite sau contributii cu retinere la sursa, infractiune prevazuta de art. 6 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, catre Parchetul de pe lânga Judecatoria Târgu Mures, în vederea refacerii urmaririi penale.
Împotriva acestei hotarâri, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lînga Judecatoria Tg. Mures invocând netemeinicia ei sub aspectul restituirii cauzei la procuror, solicitând astfel casarea si trimiterea cauzei spre rejudecare, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare. Astfel, s-a solicitat sa se constate ca, din înscrisul de la fila 18 din dosarul de urmarire penala rezulta ca inculpatul s-a obligat sa anunte în scris, în termen de 3 zile, orice schimbare de domiciliu si de asemenea, în urma verificarilor efectuate de catre organele abilitate, s-a constatat ca inculpatul a locuit la adresa indicata, pâna în cursul anului 2005, când a divortat, mutându-se de acolo, iar cu noul proprietar al imobilului, nu a avut nici o întelegere în scopul ridicarii corespondentei (filele 3-11).
Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, dar si din oficiu, relative la normele procedurale care reglementeaza asistenta juridica a inculpatilor si învinuitilor minori, conform prevederilor art. 3856 alin. 3 Cod procedura penala si art. 38514 Cod procedura penala, instanta de control judiciar îl gaseste fondat,pentru urmatoarele considerente:
Prevederile art. 177 alin. 1 si 2 Cod procedura penala stabilesc în mod expres care este locul de citare al partilor în procesul penal, dar aceste dispozitii trebuie avute în vedere si prin prisma dispozitiilor art. 177 alin. 3 Cod procedura penala si art.180 Cod procedura penala, fiind evident faptul ca inculpatul nu poate invoca propria-i cupla în neîndeplinirea procedurii de citare.
Astfel, în declaratia scrisa personal, aflata la fila 15 din dosarul de urmarire penala, inculpatul a indicat, într-adevar ca adresa a sa, cea din Tg. Mures, str. Magurei nr. 5 ap. 3, iar ulterior, în declaratia data pe formular tipizat, aflata la fila 19 din dosarul de urmarire penala, s-a mentionat ca adresa a sa, cea din Tg. Mures, str. Magurei nr. 5 ap. 2, la aceasta din urma adresa fiind citat pentru data de 28 martie 2008, în vederea prezentarii materialului de urmarire penala. În acest context, s-a dispus si aducerea silita a acestuia, ocazie cu care s-a întocmit procesul-verbal de neexecutare a mandatului de aducere (fila 146 din dosarul de urmarire penala), ocazie cu care s-a mentionat faptul ca în imobilul respectiv inculpatul nu mai locuieste de aproximativ 5 ani de zile, respectiv de la momentul la care a divortat.
Totodata, si în faza de judecata în prima instanta, inculpatul a fost citat de la aceeasi adresa - Tg. Mures, , de la care procedurile s-au întors cu mentiunea ca destinatarul si-a schimbat adresa, iar de la termenul de judecata din data de 12 noiembrie 2008, inculpatul a fost citat de la adresa din mun. Tg. Mures, , adresa de la care, de asemenea, citatiile au fost restituite cu mentiunea „destinatar mutat” (filele 185-186, 190-191).
În aceeasi ordine de idei, s-a dispus si aducerea silita a inculpatului, respectiv cu mandat de aducere, fiind întocmite procese-verbale de neexecutare de la ambele adrese, ocazie cu care s-a constatat ca inculpatul nu mai locuieste Tg. Mures, fiind mutat de acolo de aproximativ 4-5 ani de zile (filele 196-198).
Întrucît la dosarul cauzei inculpatul a continuat sa depuna acte în care îsi indica aceeasi adresa din Tg. Mures, a fost citat în continuare de la adresa respectiva, de la care, în continuare citatiile au fost restituite cu mentiunea ca destinatarul este mutat ( filele 209-210, 224, 243, 247).
Asadar, din toate aceste acte reiese în mod cert faptul ca inculpatul, desi nu mai locuieste la adresa pe care chiar el a indicat-o, a solicitat sa fie citat în continuare de la acea adresa, desi existau date ca este mutat de acolo, el neîntelegînd astfel sa-si îndeplineasca obligatia prevazuta de art. 177 alin. 3 Cod procedura penala, astfel încît nu poate invoca în apararea sa propria-i turpitudine. Inculpatul a insistat sa fie citat de la o adresa la care nu mai locuieste de mai multi ani, aspect despre care exista dovezi clare în acest sens, sustinînd apoi ca întreaga corespondenta trimisa acolo, era ridicata de fosta sotie, care i-ar fi predat-o, dar aceste aspecte nu rezulta din nici un act, mai ales ca din procesele-verbale de la filele 196-198 rezulta în mod cert ca ap. nr. 3 a fost vîndut familiei Balogh Janos care locuieste acolo de cca. 4 ani de zile
Avînd în vedere împrejurarea ca normele care privesc citarea parti inculpatului, sunt norme a caror nesocotire este sanctionata cu nulitatea relativa a actului astfel efectuat si ca încalcarea lor poate fi invocata doar de partea interesata, în speta inculpatul, sub rezerva dovedirii vatamarii, tribunalul, ca instanta de recurs, va constata ca în speta nu sunt incidente prevederile art. 197 alin. 2 Cod procedura penala, cu raportare la art. 177 alin. 1,2 Cod procedura penala, asa cum a retinut si prima instanta.
Sintetizând cele anterior expuse, instanta de control judiciar, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. c Cod procedura penala, va admite recursul declarat de Parchetul de pe lînga Judecatoria Tg. Mures, împotriva sentintei penale nr. 593 din data de 6 mai 2009 pronuntata de Judecatoria Tg. Mures, în dosarul penal nr. 3323/320/2008, urmînd a casa integral hotarârea atacata si a dispune trimiterea cauzei spre continuarea judecatii primei instante, respectiv Judecatoriei Tg. Mures.
În baza art.192 alin.3 Cod procedura penala, cheltuielile judiciare, din recurs, în suma de 260 lei vor ramâne în sarcina statului, din care onorariile avocatilor din oficiu se vor avansa Baroului Mures din fondul special al Ministerului Justitiei.