Pe rol , solutionarea actiunii civile având ca obiect „anulare certificat de mostenitor” formulata de reclamanta C. I.M împotriva pârâtului C. I.P..
La apelul nominal facut în sedinta publica au raspuns reclamanta si avocat P.E. pentru pârât, lipsa fiind pârâtul.
Procedura legal îndeplinita.
S-a facut referatul oral al cauzei de catre grefiera de sedinta , s-a luat act ca s-a raspuns la adresa efectuata în cauza, i s-a luat un interogatoriu din oficiu reclamantei dupa care, instanta , luând act de precizarea partilor ca nu înteleg sa propuna administrarea altor probe în cauza, a acordat cuvântul pe fond.
Reclamanta a aratat ca lasa la aprecierea instantei solutionarea cauzei.
Avocat E. P. pentru pârât a solicitat respingerea actiunii ca nedovedita , aratând ca nu se poate sustine teza reclamantei cu privire la aspectul ca nu a fost citata pentru dezbaterea succesiunii autorului C.I. la notariat atât timp cât pârâtul a indicat la data emiterii certificatului ca mai are doua surori iar acestea figureaza ca neacceptante.De asemenea, a mentionat ca actiunea s-a promovat dupa trecerea termenului legal de 3 ani.
Prin cererea înregistrata la aceasta instanta cu nr.1689/05.12.2006 ( în urma disjungerii dispusa prin încheierea de sedinta din 30.11.2006 pronuntata în dosarul nr.1273/2006 ) , reclamanta C. I.M a solicitat în contradictoriu cu pârâtul C. P. anularea certificatului de mostenitor nr.2212 din 10.11.1988 emis pe numele acestuia de Notariatul de Stat Dolj.
Prin cererile ulterioare depuse la dosar si cu prilejul interogatoriului luat în sedinta publica din 08.02.2007, reclamanta a aratat ca certificatul de mostenitor contestat a fost emis cu încalcarea prevederilor legale , ea neavând cunostinta de procedura dezbaterii succesorale notariale a succesiunii tatalui sau pâna în luna octombrie 2006, desi figureaza în act ca mostenitor strain de succesiune prin neacceptare, conform art.700 din Codul Civil.
La dosarul cauzei au fost depuse în xerocopie acte de stare civila ale reclamantei, certificatul de mostenitor emis dupa decesul defunctului C. I. certificatul de deces al acestuia din urma si prin adresa, s-a solicitat Judecatoriei Craiova sa înainteze dosarul nr.2851/1988 al fostului Notariat de Stat pe care-l detine în arhiva.
Prin referatul aflat la fila nr.22 la dosar (verso), Judecatoria Craiova a comunicat aspectul ca nu mai detine dosarele notariale din anul 1988 întrucât a expirat termenul obligatoriu de pastrare de 10 ani, în arhiva aflându-se doar certificatele de mostenitor în original , emise în anul respectiv.
Analizând actele si lucrarile dosarului , instanta constata si retine ca reclamanta a solicitat anularea certificatului de mostenitor nr.2212 emis la data de 10.11.1988 în urma dezbaterii succesiunii tatalui sau C. I. decedat la 20.08.1987, sustinând ca nu a fost citata în fata notarului de stat si nu a avut cunostinta de desfasurarea procedurii notariale pâna în luna octombrie 2006, când a observat certificatul de mostenitor , cu prilejul unui alt litigiu cu pârâtul.
In lipsa dosarului numarul 2851/1988 constituit la nivelul Notariatului de Stat Dolj si finalizat prin emiterea certificatului de mostenitor contestat, deci în lipsa posibilitatii de a verifica daca notarul a îndeplinit în mod corect procedura de citare a tuturor succesibililor în viata ai defunctului si a derulat apoi dezbaterea succesorala în contradictoriu cu toti cei ce ar fi putut avea vocatie succesorala concreta potrivit dispozitiilor Decretului nr.40/1953, temeinicia actiunii de fata urmeaza a fi apreciata prin raportate la celelalte mijloace de proba, respectiv înscrisuri ( însusi actul contestat ) si prezumtii.
Asa cum s-a consemnat în certificatul nr.2212 din 10.11.1988, singurul mostenitor acceptant al succesiunii defunctului C. I. deschisa la data de 20.08.1987, a fost pârâtul C. P. care a cules astfel întreaga masa succesorala, reclamanta si sora sa C.I. plasându-se în afara mostenirii prin neacceptarea acesteia în termenul de 6 luni la care se refera art.700 din Codul civil.
Asadar, notarul care a instrumentat dosarul nr.2851/1988 i-a avut în vedere pe toti descendentii defunctului C. I., iar pentru ca doi dintre acestia nu si-au manifestat în mod expres optiunea succesorala, s-a apreciat ca nu înteleg sa-si asume titlul de mostenitori ai autorului lor.
Din continutul certificatului de mostenitor nu se poate concluziona în nici un caz ca reclamanta nu a fost încunostintata despre derularea procedurii succesorale notariale ci dimpotriva, ea apare mentionata la rubrica mostenitori straini prin neacceptare , ceea ce releva ca, sub aspectul persoanelor care aveau un interes direct în dezbaterea succesiunii, notarul a respectat prevederile art.12 si 13 din Decretul nr.40/1953.
Mai mult decât atât, certificatul de mostenitor reprezinta înscris autentic ce face dovada constatarilor personale ale agentului instrumentator pâna la înscrierea în fals, reclamanta neurmând o asemenea procedura în cauza pentru a demonstra neadevarul mentiunilor referitoare la mostenitori si calitatea lor, cuprinse în act.
Ea nu a dovedit însa nici faptul ca a facut acte de acceptare tacita a mostenirii tatalui în sensul dispozitiilor art.689 din Codul civil care stabileste ca acceptarea „ este tacita când eredele face un act , pe care n-ar putea sa-l faca decât în calitatea sa de erede si care lasa a se presupune neaparat intentia sa de acceptare”, si sa justifice astfel promovarea prezentei actiuni în anulare, din interogatoriul luat din oficiu la termenul din 08.02.2007 desprinzându-se contrariul.
Astfel, reclamanta a declarat ca atât ea cât si sora sa C. I. domiciliau în alte localitati la data dezbaterii succesiunii defunctului , chiar cu mult timp înainte de anul 1988, iar singurul care a locuit în casa parinteasca si s-a gospodarit împreuna cu parintii a fost pârâtul C. P.. A mai declarat ca a avut o relatie buna cu acesta din urma o perioada lunga de timp dupa decesul tatalui, iar ceea ce a afectat ambianta existenta între ei a fost refuzul pârâtului de a-i restitui sumele de bani împrumutate pentru edificarea unei case în curtea parinteasca.
Din cele aratate de catre reclamanta, se deduce ca aceasta i-a recunoscut implicit fratelui sau ( care si-a întemeiat gospodaria alaturi de parinti ), dreptul de a stapâni exclusiv chiar si dupa deschiderea succesiunilor autorilor bunurile imobile pe care le-a folosit vreme îndelungata în interes personal , ( întelegând doar sa-l împrumute pentru a construi casa ), o asemenea atitudine fiind în concordanta cu atitudinea manifestata în general în familiile traditionale românesti conform careia fiul care ramânea în familia de origine avea si obligatii dar si drepturi mai multe decât cei care paraseau casa parinteasca.
In considerarea aceleiasi ipoteze, reclamanta, aflata în relatii bune cu fratele sau, a înteles sa nu raspunda demersului notarial de a fi fost citata pentru a-si exprima pozitia fata de mostenirea tatalui, consimtind implicit ca pârâtului sa-i fie recunoscut dreptul asupra întregii mase succesorale.
Cum împrumutul acordat nu poate fi asimilat unui act de acceptare tacita a mostenirii si cum reclamanta nu a relevat si alte aspecte în sprijinul actiunii sale, instanta constata ca certificatul de mostenitor a fost emis cu respectarea dispozitiilor legale în vigoare la data de 10.11.1988 iar cererea având ca obiect anularea acestuia este neîntemeiata , urmând a fi respinsa ca atare.
Respinge actiunea civila având ca obiect „anulare certificat de mostenitor” formulata de reclamanta C. I.M. împotriva pârâtului C. I.P.,