Anulare certificat de mostenitor. Valoarea certificatului de mostenitor. Efecte fata de terti.

Fata de terti certificatul de mostenitor nu poate face dovada decât despre calitatea de mostenitor, care a dobândit cu acest titlu bunurile ce constituie masa succesorala.

Cât priveste componenta masei, certificatul de mostenitor nu poate face o asemenea dovada chiar daca o mentioneaza în cuprinsul sau.

Patrimoniul defunctului se transmite succesorilor în situatia juridica în care se afla la decesul acestuia. Faptul de a trece în certificatul de mostenitor un bun ca apartinând defunctului, când în realitate acesta nu avea decât caracterul de bun litigios sau de bun care era detinut de defunct cu titlu precar, nu este opozabil tertilor si nici nu schimba natura juridica a bunului.

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Constanta sub nr. 14833/212/2007, reclamantii G.E., G.O. si M.V. au chemat in judecata pe paratul M.G. solicitând instantei ca prin hotarârea ce se va pronunta sa constate nulitatea absoluta a certificatului suplimentar de mostenitor nr.31/1472/02.12.1996, nulitatea absoluta partiala a contractului de partaj voluntar autentificat sub nr. 328/11.12.1996, precum si nulitatea absoluta partiala a contractului de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 3351/04.11.2002.

In motivarea cererii, reclamantii au aratat ca prin certificatul de mostenitor nr. 1472/20.12.1979 s-a stabilit masa succesorala ramasa de pe urma defunctului M.G., mostenitorii acestuia fiind reclamantele G.E. si M.V. si paratul M.G. Prin certificatul suplimentar de mostenitor nr. 31/1972/02.12.1996 a fost inclusa in masa succesorala si cota de ½ din dreptul de proprietate asupra terenului in suprafata de 612 mp situat in Ovidiu, strada T. nr.22, teren dobandit prin chitanta de mana in anul 1965. Acest certificat de mostenitor a fost urmat de incheierea contractului de partaj voluntar autentificat sub nr.328/11.12.1996 si a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 3351/04.11.2002, in aceasta modalitate reclamantii si paratul devenind coproprietari in indiviziune asupra terenului. Sistarea acestei stari s-a dispus prin hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila prin care intregul teren a fost atribuit paratului, fara a se observa insa ca in realitate nu exista un titlu de proprietate valabil asupra acestui imobil.

In aceste conditii, au sustinut reclamantii, in lipsa unui titlu translativ de proprietate asupra terenului acesta nu putea face parte din masa succesorala, dreptul de proprietate neputand fi transmis succesorilor. Prin urmare si actele juridice subsecvente succesiunii-contract de partaj si contract de vanzare-cumparare sunt lovite de nulitate absoluta partiala.

In drept, au fost invocate prevederile art. 966, 968 Cod civil, art.11 si urm. din Decretul nr. 144/1958.

In dovedirea cererii, reclamantii au depus la dosar inscrisuri: chitanta intocmita la data de 28.08.1965, contract de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 3351/04.11.2002, certificat de mostenitor nr. 1472/20.12.1973, certificat suplimentar de mostenitor nr. 31/1472/02.12.1996, contract de partaj voluntar autentificat sub nr. 328/11.12.1996.

In aparare paratii au formulat intampinare prin care au invocat exceptia lipsei de interes, aratand ca actele a caror nulitate absoluta se invoca au stat la baza emiterii sentintei civile nr. 8953/12.10.2005 pronuntata de Judecatoria Constanta, definitiva si irevocabila, prin care i-a fost atribuita intreaga suprafata de teren, astfel incat riscul detinerii terenului cu alt titlu decat cel de proprietate ii revine in mod exclusiv.

Pe fondul cererii, paratul a aratat ca nu se poate vorbi despre nulitatea absoluta a unor acte, câta vreme si reclamantii au o culpa in incheierea acestora. In ce priveste certificatul de mostenitor, acesta nu constituie titlu de proprietate si chiar daca atesta anumite date neconforme cu realitatea nu poate fi lovit de nulitate. De asemenea, contractul de partaj poate fi interpretat in sensul art. 978 Cod civil ca un partaj de folosinta, cu atat mai mult cu cat hotararea judecatoreasca pronuntata ulterior nu a partajat terenul in modalitatea prevazuta de actul juridic a carui nulitate se cere.

In dovedirea celor sustinute, paratul a depus la dosar proces-verbal intocmit la data de 30.03.2007 in Dosarul de executare silita nr.120/2007 al B.E.J. S.C.A., Incheiere nr. 7143/08.02.2008 pronuntata de Biroul de Cadastru si Publicitate Imobiliara.

Prin sentinta civila nr. 4719 din 17  martie 2008, Judecatoria Constanta a respins ca nefondata actiunea.

Pentru a pronunta aceasta solutie prima instanta a retinut, în esenta, ca prin includerea în masa succesorala a terenului, notarul public a consfintit o anumita situatie de fapt, cu acordul tuturor mostenitorilor si nu a conferit valoarea juridica a unui titlu de proprietate, chitanta de mâna, dupa cum nici certificatul de mostenitor emis pe baza acestei chitante nu are o asemenea valoare.

Împrejurarea ca ulterior mostenitorii s-au prevalat de acest certificat de mostenitor ca având puterea probanta a unui titlu de proprietate si în temeiul lui, au procedat la efectuarea partajului si la înstrainarea unei parti din masa succesorala le este imputabila si constituie totodata o dovada a împrejurarii ca toti acesti mostenitori, inclusiv reclamantii, au fost de acord cu mentiunile din cuprinsul actului, cu atât mai mult cu cât, acestor mentiuni le-a fost data eficienta juridica odata cu pronuntarea hotarârii judecatoresti definitive si irevocabile prin care s-a dispus iesirea din indiviziune asupra terenului.

Împotriva acestei sentinte, în termen legal au declarat apel reclamantii G.E., G.O. si M.V. care au criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

Prin decizia civila nr. 678 din 24 noiembrie  2008., pronuntata de Tribunalul Constanta  s-a respins ca nefondat apelul reclamantilor.

Pentru a pronunta aceasta solutie instanta de apel a retinut, în esenta, ca certificatul de mostenitor nu este lovit de nulitate, întrucât consimtamântul tuturor mostenitorilor nu s-a dat cu privire la recunoasterea efectelor translative de proprietate ale înscrisului sub semnatura privata, ci cu privire la componenta masei succesorale. În consecinta, consimtamântul mostenitorilor nu a vizat acoperirea unor cauze de nulitate absoluta, ci doar confirmarea ca defunctul si sotia sa detineau la momentul decesului un teren ce a fost ulterior partajat de mostenitorii lor, în cadrul unui partaj judiciar.

Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs reclamantii G.E., G.O. si M.V. care au criticat-o pentru nelegalitate conform art. 304 pct.9 Cod procedura civila, sub aspectul interpretarii si aplicarii dispozitiilor art.88 din Legea nr. 36/1995.

Recurentii au sustinut ca, în mod gresit instanta de apel a retinut ca, potrivit dispozitiilor art. 88 din Legea nr. 36/1995, certificatul de mostenitor face dovada deplina numai asupra calitatii de mostenitor si a cotei succesorale ce se cuvine fiecarui succesor, iar împarteala realizata ulterior între mostenitori nu imprima certificatului de mostenitor caracterul unui titlu de proprietate. Aceasta sustinere este eronata întrucât actul de partaj, care este un titlu de proprietate în privinta fiecarui mostenitor participant, asupra bunurilor primite în cadrul acestei operatiuni juridice a stat la baza încheierii contractului de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 3351 din 04 noiembrie 2002 de BNP M.T., act a carui nulitate absoluta s-a solicitat a se constata.

Instanta de  apel nu a analizat si comentat în nici un fel faptul ca terenul în discutie se afla înca înregistrat în evidentele funciare ale localitatii Ovidiu, ca apartinând acestei domenialitati si nu unei persoane fizice.

Analizând legalitatea hotarârii recurate, în raport cu criticile reclamantilor se constata ca recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente.

În urma decesului autorului partilor Moldoveanu Gheorghe si a dezbaterii succesiunii acestuia a fost emis certificat de mostenitor nr. 1472 din 20 decembrie 1979 în care se consemna masa succesorala, mostenitorii legali si cotele succesorale.

Masa succesorala a fost ulterior completata prin certificatul de mostenitor nr. 31/1472 din 2 decembrie 1996 emis de BNP D.G.

Mentiunile din certificatul de mostenitor fac deplina dovada împotriva succesorilor atâta vreme cât nu s-a dovedit ca acordul este urmarea unui viciu de consimtamânt.

Certificatul de mostenitor este opera acordului de vointa al succesorilor. El va putea fi atacat de acestia, în cadrul procedurii jurisdictionale contencioase, pe motiv ca a fost viciat prin eroare sau violenta consimtamântul unora dintre mostenitori. Critica nu se adreseaza în aceasta ipoteza direct actului notarial, ci modului în care a fost manifestat acordul de vointa al succesorilor, caz în care actiunea este supusa prescriptiei de trei ani, prevazuta de art.3 din Decretul nr. 167/1958.

În speta, se retine ca reclamantii nu au invocat în sustinerea cererii de constatare a nulitatii certificatului suplimentar de mostenitor nr. 31/1472 din 02 decembrie 1996, încalcarea unor norme ce vizeaza succesorii, procedura succesorala notariala, toti succesorii au participat la eliberarea certificatului de mostenitor mai sus mentionat si si-au exprimat consimtamântul cu privire la completarea masei succesorale cu privire la cota de 1/2 din terenul în suprafata de 612  m.p. dobândit prin cumparare de la vânzatorul I.N., cu act sub semnatura privata în anul 1965.

Includerea în masa succesorala a unor bunuri ce apartineau unor terti nu este o cauza de nulitate a certificatului de mostenitor, eliberat cu respectarea procedurii succesorale notariale prescrisa de lege.

Aceasta deoarece fata de terti certificatul de mostenitor nu poate face dovada decât despre calitatea de mostenitor, care a dobândit cu acest titlu bunurile ce constituie masa succesorala.

Cât priveste componenta masei, certificatul de mostenitor nu poate face o asemenea dovada chiar daca o mentioneaza în cuprinsul sau.

Patrimoniul defunctului se transmite succesorilor în situatia juridica în care se afla la decesul acestuia. Faptul de a trece în certificatul de mostenitor un bun ca apartinând defunctului, când în realitate acesta nu avea decât caracterul de bun litigios sau de bun care era detinut de defunct cu titlu precar, nu este opozabil tertilor si nici nu schimba natura juridica a bunului.

În cazul în care în certificatul de mostenitor au fost incluse drepturi de proprietate asupra unor bunuri mobile sau imobile – cum este cazul în speta – apartinând unor terte persoane, acestea au deschisa calea actiunii în revendicare de la mostenitori, certificatul neavând însusirea de a schimba natura drepturilor pe care defunctul le avea.

Totodata tertii vor putea cere si anularea certificatului de mostenitor daca întelegerea intervenita între succesori, cu ocazia procedurii notariale, le încalca drepturile si constituie o conventie frauduloasa.

În acest sens art.88 din Legea nr. 36/1995 prevede ca cei care se considera vatamati în drepturile lor prin emiterea certificatului de mostenitor pot cere instantei de judecata anularea acestuia si stabilirea drepturilor lor, conform legii.

Cum în speta reclamantii nu sunt terti fata de certificatul de mostenitor a carui nulitate au solicitat-o, ci, dimpotriva, acest certificat suplimentar de mostenitor este rezultatul acordului lor de vointa - totii mostenitorii participând la procedura succesorala notariala finalizata prin cele doua certificate de mostenitor - si nici nu au facut dovada vreunei vatamari în drepturile lor prin emiterea actelor notariale mentionate, se retine ca în mod corect instantele de fond si de apel au respins ca nefondata cererea reclamantilor sub acest aspect.

De altfel, reclamantii îsi invoca propria culpa în cererea de constatare a nulitatii certificatului suplimentar de mostenitor, toti succesibilii manifestându-si acordul cu privire la includerea terenului în masa succesorala.

Mai mult, dupa eliberarea acestui certificat de mostenitor, succesorii au procedat si la un partaj voluntar, vointa lor neviciata fiind exprimata în contractul de partaj voluntar autentificat sub nr. 328 din 11 decembrie 1996 de BNP Doina Gheorghe.

În conditiile în care certificatul de mostenitor nu este lovit de nulitate absoluta, cererea reclamantilor fiind nefondata sub acest aspect, nici actele subsecvente, respectiv contractul de partaj voluntar – nu este lovit de nulitate absoluta, în situatia în care sunt îndeplinite toate conditiile legale impuse de art. 948 Cod civil, respectiv capacitatea de a contracta, consimtamântul valabil al partii ce se obliga, un obiect determinat si o cauza licita, iar singura cauza de nulitate invocata de comostenitori este aceea ca ei, alaturi  de alti mostenitori, au hotarât asupra partajarii unui teren ce nu era proprietatea autorului lor.

Referitor la contractul de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 3354 din 04 noiembrie 2002 se retine ca acesta este rezultatul acordului de vointa al partilor contractante – M.V. si G.E., acesti comostenitori întelegând sa dispuna, conform vointei lor asupra cotei succesorale din imobilul situat în Ovidiu, strada T. nr. 22 compus din constructie si teren. Reclamantele, semnatare ale contractului de vânzare-cumparare îsi invoca, de asemenea, propria culpa la încheierea acestui act juridic a carui nulitate o solicita, motivat de faptul ca au tranzactionat asupra unui teren ce nu le apartinea.

În literatura juridica s-a retinut ca în situatia vânzarii lucrului altuia, daca partile sau cel putin cumparatorul a fost în eroare, socotind ca bunul vândut apartine vânzatorului, vânzarea este anulabila pentru eroare (viciu de consimtamânt) asupra calitatii esentiale a vânzatorului, actiunea fiind prescriptibila în trei ani, conform  art. 3, coroborat cu art.9 alin.(2) din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva.

Aceasta nulitate relativa a contractului nu poate fi invocata însa de vânzator, caci eroarea comisa de un contractant asupra propriei sale persoane nu poate vicia contractul.

La rândul sau, cumparatorul nu poate invoca nulitatea relativa a contractului decât în termenul legal de trei ani de la data  perfectarii actului, ori în speta acest termen a fost depasit, actiunea fiind formulata la 10 septembrie 2007.

Nu pot fi retinute ca fondate sustinerile recurentelor în sensul ca prin încheierea acestor contracte s-a produs o vatamare adevaratului proprietar al bunului, vatamare ce nu poate fi înlaturata decât prin constatarea nulitatii actelor juridice în prezenta cauza.

În realitate, adevaratul proprietar al terenului, poate revendica imobilul de la succesorul care îl poseda chiar daca bunul i-a fost atribuit acestuia din urma prin hotarârea judecatoreasca ce a finalizat un partaj judiciar, întrucât hotarârea de partaj are efect declarativ, iar nu constitutiv de drepturi, conform art. 786 Cod civil.

De asemenea, adevaratul proprietar poate solicita nulitatea absoluta a contractului de vânzare-cumparare ce are ca obiect un bun ce îi apartine, respectiv a contractului de vânzare-cumparare.

Prin urmare, încheierea unor contracte de vânzare-cumparare între mostenitori si pronuntarea unei hotarâri judecatoresti într-un partaj judiciar, care a vizat un bun ce apartinea unui tert, iar nu succesorilor defunctului M.G., nu este de natura sa consolideze un act nul absolut – chitanta sub semnatura privata în detrimentul drepturilor adevaratului proprietar – unitatea administrativ teritoriala, cum eronat sustin recurentii.

Adevaratul proprietar poate oricând revendica bunul de la succesorul caruia i-a fost atribuit prin partaj, sau poate solicita oricând constatarea nulitatii contractului de vânzare-cumparare nr. 3351 din 4 noiembrie 2002 încheiat de recurenti în scopul fraudarii intereselor adevaratului proprietar.

În concluzie, se retine ca instanta de apel a retinut în mod corect ca cererea reclamantilor este vadit nefondata, motiv pentru care, în baza art. 312 Cod procedura civila, se va respinge recursul reclamantilor ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare