8. Anulare contract de vânzare-cumparare active economice.
Prin sentinta civila nr. 690/20.XII.2005 Tribunalul Dolj – Sectia Comerciala si Contencios Administrativ a respins actiunea reclamantei S.C. R.M. S.A. Craiova împotriva pârâtei S.C. C.C. S.A. si a respins cererea de interventie în interes propriu formulata de intervenienta S.C. BMO O. S.A. în contradictoriu cu S.C. R.M. S.A. Craiova si S.C. C.C. S.A. Craiova.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, prima instanta a retinut urmatoarele considerente:
În ceea ce priveste istoricul persoanelor juridice si reprezentantii acestora, la încheierea actelor juridice de natura comerciala, se constata urmatoarele:
Societatea reclamanta S.C. „S” S.A. la epoca încheierii contractului de vânzare-cumparare, avea alcatuirea unei societati pe actiuni cu capital majoritar de stat, în care statul detine 94,5 % din actiuni, iar persoanele fizice detin 5,5 % din actiunile societatii.
Ulterior, prin contractul de vânzare-cumparare nr.50/12/22 octombrie 2003, statul si-a vândut integral actiunile detinute, actiuni ce au reprezentat 94,41 % din capitalul social al societatii reclamante, astfel încât la data pronuntarii actiunii, reclamanta detine capital integral privat.
Potrivit încheierii judecatorului delegat nr.7918/21 octombrie 2004 la ORC, ca urmare a fuziunii prin absorbtie societatea reclamanta este absorbita de S.C. R.M. SA Craiova, aceasta din urma ca urmare a transmisiunii universale a patrimoniului, preia întreg patrimoniul detinut de S.C. „S” S.A., astfel încât noua titulara de drepturi si obligatii, inclusiv cele de natura procesuala devine S.C. R.M. S.A. CRAIOVA, reclamanta din cauza de fata.
Societatea reclamanta, d-a lungul existentei sale, asa cum rezulta din contractul de management nr.383 din 22 mai 1997, precum si din hotarârile adunarii generale ce s-au succedat a desemnat în calitate de manager, pe F.O., care potrivit conventiei reprezinta societatea, încheie acte juridice, în numele si pe seama societatii, inclusiv actele juridice care potrivit Legii nr. 31/1990 necesita aprobarea adunarii generale a actionarilor.
Societatea pârâta, initial S.C. N.S. S.R.L., conform actului aditional înregistrat la 17 aprilie 2001, si-a schimbat forma si denumirea societatii, în S.C. C.C. S.A. pârâta în cauza de fata.
Cu privire la înstrainarea activului ce reprezinta sala de calculatoare FELIX, proprietatea reclamantei, se constata urmatoarele:
Adunarea generala a actionarilor societatii reclamante din 2 noiembrie 1999, înregistrata sub nr.3 a hotarât vânzarea activului prin licitatie publica – fila 28-30 dosar – licitatie organizata la 29 noiembrie 1999, care însa ulterior a fost anulata, în urma aprobarii contestatiilor formulate de ofertanti.
La data de 17 ianuarie 2000, adunarea generala a actionarilor hotaraste vânzarea activului societatii pârâte în aplicarea art.27 din legea nr.99/1999, hotarâre reluata la 17 martie 2000 în adunarea generala nr.3/2000 – fila 55 dosar.
În luna aprilie 2000, actionarul majoritar FPS, a solicitat o noua reevaluare a activului, realizata în conformitate cu nota aprobata de Comitetul de Directie al F.P.S. cu nr.128/CD/28 aprilie 2000, fila 117. pretul de pornire al negocierii a fost stabilit la 500.000 mii lei, vânzarea urmând a fi realizata în conformitate cu art.27 alin.1 din O.U.G. nr.88/1997, modificata si completata prin Legea nr.99/1999.
În luna mai 2000, reprezentantii reclamantei si ai pârâtei, au încheiat procesul verbal de negociere a înstrainarii, iar la 15 mai 2000, autentificat sub nr. 1931 de B.N.P. „M.P.” – Bucuresti, s-a încheiat contractul de vânzare-cumparare a imobilului situat în Craiova, str. Brestei nr. 3A, compus din: sala calculatoare FELIX cu nr. de inventar nr.18002 si teren aferent în suprafata de 650,87 mp. Cu vecinatatile descrise în contract, acest din urma contract formând obiectul cauzei de fata, cauza în care se solicita constatarea nulitatii absolute.
De asemenea, s-a mai constatat ca au format obiectul actiunilor judecatoresti, constatarea nulitatii hotarârilor AGA în care s-a hotarât vânzarea activului mentionat în contractul de vânzare-cumparare, actiunea fiind respinsa de catre Tribunalul Sibiu prin sentinta nr.3390/C din 29 decembrie 2004, ramasa definitiva si irevocabila.
Ca prim motiv de nulitate a conventiei încheiate între parti, s-a invocat lipsa capacitatii de exercitiu a reclamantei, în conditiile în care s-a sustinut ca numitul F.O., a semnat actul de înstrainare în calitate de persoana fizica, în care acesta nu avea împuternicirea persoanei juridice.
Se observa astfel ca exceptia invocata a fost considerata neîntemeiata în conditiile în care se realizeaza o confuzie între persoana juridica si reprezentantul persoanei juridice, confuzie care este menita a pune în discutie tocmai capacitatea de exercitiu.
Capacitatea de exercitiu, parte a capacitatii civile a persoanei juridice, consta în aptitudinea sa de a dobândi dreptul si de a-si exercita drepturile civile si de a-si asuma obligatiile civile prin încheierea de acte juridice civile de catre organele sale de conducere abilitate în acest scop de lege si actul societar.
Art. 31 din Decretul nr.31/1954 arata ca, persoana juridica îsi exercita drepturile si îsi îndeplineste obligatiile prin organele sale, actele juridice facute de organele persoanei juridice, realizate în limitele puterilor ce le-au fost conferite, sunt actele persoanei juridice însasi.
Astfel, cel care are calitatea de organ de conducere al persoanei juridice, nu exprima decât vointa persoanei juridice, interesul ei de subiect distinct de drept civil.
Art.143 din Legea nr.31/1990, împuterniceste administratorul la încheierea actelor juridice, inclusiv înstrainarea bunurilor aflate în patrimoniul societatii.
Având acest temei legal, s-a constatat ca managerul societatii reclamante, F.O., în baza împuternicirii date de societate, contractul de management, actul societar emis în baza legii, prin încheierea contractului de vânzare-cumparare a exprimat vointa si interesul persoanei juridice al carei organ de conducere este, încheind actul nu proprio nomine, ci alieno nomine.
Se observa astfel ca la nivelul societatii comerciale, ca o consecinta a prevederilor art.35 alin.3 din decretul nr.31/1954, directorul societatii reclamante, organul de conducere al persoanei juridice, nu este un reprezentant al persoanei juridice, ci este parte constitutiva a persoanei juridice pe care o conduce, astfel încât aici ne gasim în prezenta unui subiect de drept, persoana juridica si nu cum gresit a sustinut reclamanta în prezenta persoanei juridice si a reprezentantului acesteia, prin distinctia facuta.
Numai în raporturile cu tertii, directorul este calificat ca reprezentant al persoanei juridice, caci actul juridic civil al unei persoane juridice, nu poate fi încheiat fizic decât de o persoana fizica, persoana juridica neavând o existenta concreta reala, însa din punct de vedere juridic actul este al persoanei juridice însasi, puterea organului de conducere de a reprezenta persoana juridica în raporturile cu tertii, este o prerogativa izvorâta din lege.
De aceea, asa cum s-a aratat, a fost înlaturata sustinerea reclamantei în ceea ce priveste lipsa capacitatii de exercitiu, explicatiile de mai sus vor fundamenta si raspunsul la sustinerea reclamantei privind inexistenta mandatului în forma autentica la înstrainarea terenului, mandat acordat conducatorului reclamantei.
Cum directorul societatii comerciale nu a încheiat actul în nume personal, conditia mandatului autentic este nefundamentata din punct de vedere teoretic si practic.
S-a invocat de catre reclamanta încalcarea dispozitiilor imperative privind vânzarea activelor a caror valoare contabila depaseste 50% din valoarea activelor societatii comerciale.
Si aceasta sustinere a fost considerata gresita, în conditiile în care adresele 021/200 emise de reclamanta, raportul de cesiune din 31.12.1999, filele 24, 25 dosar, adresa nr.319/1999 emisa de „S” caietul de sarcini, scrisoarea 319/23.04.1999 a F.P.S., Directia Teritoriala Dolj, au aratat ca valoarea totala a activului se ridica la 1.362.198.000 lei, iar a activului din cauza de fata se ridica la 166.867.954 lei reprezentând 12,24%.
Chiar daca valorile aratate nu impun îndeplinirea unei conditii de aprobare a adunarii generale se constata totusi ca în cauza aceasta conditie a fost îndeplinita, marturie fiind hotarârile adunarii generale prin care s-a aprobat vânzarea catre pârâta, hotarâri luate la nivelul anului 1999 si 2000.
S-a mai invocat ca în cauza vânzarea nu întrunea cerintele impuse de art. 27 alin. 1 din O.U.G. nr.88/1997, modificata si completata de Legea nr. 99/1999, respectiv între parti nu existau în derulare raporturi comerciale.
Ori,contractul de asociere în participatiune nr.494/1 iulie 1999 încheiat între parti, contractul nenumit de oferire a serviciilor nr.531/1999, precum si celelalte contracte ce atesta derularea raporturilor obligationale pentru actualizarea bazei de date cu proprietarii de terenuri agricole pentru zona Dolj, încheiate în iulie 1999 si septembrie 1999, probele administrate privind lucrarile efectuate de catre pârâta, la spatiul din litigiu, declaratiile angajatilor si facturile fiscale sunt elemente în raport de care se face dovada întrunirii ca o conditie a vânzarii a art. 27 din O.U.G. nr.88/1996: societatile comerciale care au contracte de asociere în participatiune pot vinde sau încheia contracte de înstrainare.
Aratând astfel ca societatea pârâta la încheierea contractului de vânzare-cumparare, cât si societatea reclamanta au respectat dispozitiile legale invocate, expuse anterior, s-a apreciat ca întelegerea partilor întruneste cerinta unei conventii licite, realizata în acord cu dispozitiile legale si în conformitate cu efectele prevazute de lege si nu cum contrar a sustinut reclamanta.
Toate aceste elemente au fost avute în vedere si la aprecierea cererii formulate de intervenienta în interes propriu, S.C. BMO O. S.A., cesionara de drepturi litigioase, cerere ce a fost respinsa ca neîntemeiata.
Constatând astfel ca valabil contractul de vânzare-cumparare încheiat între cele doua parti, instanta de fond a respins actiunea cât si cererea de interventie în interes propriu formulata.
Împotriva acestei hotarâri a declarat apel intervenienta în interes propriu S.C. BMO O. S.A. pentru urmatoarele motive:
Managerul S.C. „S” S.A. nu a avut mandat din parte societatii prin care sa fie împuternicit sa încheie vânzarea activului „Sala de calculatoare Felix”. Nu au fost respectate dispozitiile legale privind necesitatea mandatului în forma autentica pentru vânzarea terenurilor; de asemenea, nu au fost respectate dispozitiile legale referitoare la reprezentarea societatilor comerciale pe actiuni si vânzarea activelor acestora; astfel, vânzarea se putea face numai cu aprobarea AGA si în baza unui mandat special acordat de aceasta.
Instanta de fond a apreciat în mod eronat ca valoare activului înstrainat nu depaseste jumatate din valoarea contabila totala, ceea ce ar fi atras necesitatea aprobarii vânzarii de catre Adunarea generala extraordinara a actionarilor, în conditiile art. 146 din Legea nr. 31/1990.
La încheierea contractului nu s-a facut dovada constituirii unei garantii reale sau personale îndestulatoare, care sa fi fost constituita anterior sau cel târziu concomitent încheierii contractului, asa cum prevad H.G. 450/19990 si O.U.G. nr. 88/1997. Se arata ca managerul societatii a mai efectuat si alte astfel de tranzactii cu nerespectarea dispozitiilor legale, în defavoarea societatilor.
Instanta de fond a ignorat apararile expuse în cererea de interventie formulata de apelanta neraspunzând practic la motivele de nulitate absoluta invocate.
În cauza a fost invocata exceptia lipsei calitatii procesuale active a S.C. Regional Media S.A. întrucât se arata ca aceasta nu este succesoarea în drepturi a S.C. Sico S.A.
În data de 22.05.2006, apelanta depune la dosar o grupare a motivelor de apel. Astfel, ca motive de netemeinicie sunt reluate aspectele privind lipsa unui mandat special la încheierea contractului de vânzare-cumparare, retinerea eronata de catre prima instanta a faptului ca prin hotarârile AGA luate la nivelul anilor 1909 – 2000 ar fi fost aprobata vânzarea activului în cauza. Se mai arata ca instanta de fond a retinut în mod eronat ca sunt îndeplinite conditiile prevazute de art. 27 si 28 din O.U.G. nr. 88/1997, neexistând acordul F.P.S. cu privire la înstrainarea activului nici la pret global, nici în rate.
Ca motive de nelegalitate, sunt indicate din nou aspectele privind lipsa mandatului special; se arata ca instanta de fond trebuia sa aiba în vedere la verificarea îndeplinirii conditiilor art. 146 din Legea nr. 31/1990 valoarea de circulatie a activului si nu valoarea contabila a acestuia. Nu au fost respectate dispozitiile art. 27 si 28 din O.U.G. nr. 88/1997, neexistând acordul F.P.S. cu privire la înstrainarea activului. Nu s-a verificat de catre instanta de fond legalitatea si cuantumul investitiilor si nu s-a facut dovada constituirii garantiei obligatorii.
Instanta de fond nu a cercetat aspectele ce vizau cauza ilicita a contractului, invocata ca motiv de nulitate absoluta.
Analizând hotarârea atacata în limitele motivelor de apel formulate, Curtea retine urmatoarele:
În ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesual active a S.C. R.M. S.A., Curtea retine ca aceasta este neîntemeiata. Potrivit Încheierii judecatorului delegat nr. 7918/21.10.2004 la O.R.C., ca urmare a fuziunii prin absorbtie, S.C. R.M. S.A. Craiova preia întreg patrimoniul detinut de S.C. „S” S.A. ca efect al transmisiunii universale, inclusiv drepturile si obligatiile de natura procesuala.
Referitor la celelalte motive invocate, Curtea constata urmatoarele:
Având în vedere contractul de cesiune de drepturi litigioase, în virtutea subrogarii cesionarei S.C. BMO O. S.A. în toate drepturile cedentei decurgând din calitatea acesteia de reclamanta în prezentul proces, Curtea constata ca intervenienta în interes propriu poate invoca exceptiile si apararile pe care le-ar fi putut invoca cedenta în calitatea sa de vânzatoare a spatiului în litigiu.
Astfel, se invoca lipsa consimtamântului ca motiv de nulitate absoluta determinat de lipsa mandatului special pentru administratorul societatii. Acest motiv de nulitate nu poate fi retinut. Din probele administrate în cauza rezulta ca administratorul unic al societatii, semnatar al contractului de vânzare-cumparare nr. 365/15.05.2000, a actionat în baza prerogativelor derivate din aceasta calitate, în baza prevederilor Contractului de management si a dispozitiilor hotarârilor AGA referitoare la vânzarea acestui activ, hotarâri a caror legalitate a fost contestata în instanta, fiind însa considerate legale prin sentinta nr. 3390/C/20904 a Tribunalului Sibiu, definitiva si irevocabila prin respingerea recursului. Asa cum a retinut în mod corect si instanta de fond, fata de calitatea sa în societate, de competentele conferite de contractul de management, de dispozitiile Legii nr. 31/1990 – art. 134 – 143 si ale Decretului nr. 31/1954, administratorul semnatar al contractului nu avea nevoie de mandat special pentru încheierea de acte juridice în numele societatii.
În ceea ce priveste motivul de apel referitor la lipsa aprobarii AGA pentru vânzare, Curtea retine ca prin sentinta civila 3390/C/2004 a Tribunalului Sibiu, hotarârile AGA referitoare la aprobarea vânzarii activului au fost considerate legale. Pe de alta parte, se retine ca aprobarea AGA pentru vânzarea activului era necesara numai daca valoarea activului depaseste 50 % din valoarea contabila a activelor societatii comerciale la data emiterii ofertei de vânzare, asa cum rezulta din dispoz. art. 146 din Legea nr. 31/1990, coroborate cu prevederile art. 4.1. din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 88/1997. din interpretarea acestui text legal rezulta fara dubiu ca la determinarea proportiei legale trebuia avuta în vedere valoarea contabila si nu cea de circulatie a imobilului. Pe mai departe, se retine ca, valoarea activului vândut era de 166.867.954 lei, în timp ce valoarea contabila a tuturor activelor societatii, conform bilantului pe anul 2000, era de 1.362.198.000 lei la începutul anului 2000 si de 1.980.250.000 lei la sfârsitul anului.
Prin urmare valoarea contabila a activului vândut, raportata la valoarea contabila a tuturor activelor „S” S.A. reprezenta, la începutul anului 2000, 12,24 % si numai 8,42 % la sfârsitul anului, oricum mult sub limita legala de 50%, a carei depasire impunea aprobarea A.G.A. pentru vânzarea activului.
În ceea ce priveste obiectul contractului, asa cum rezulta din conventia încheiata, precum si din actele anterioare – mandatul special 304/822/2000 al F.P.S. si Procesul verbal de negociere 317/08.05.2000, acesta l-a constituit activul „Sala de calculatoare Felix” si terenul aferent acesteia.
Pe de alta parte, operatiunea de vânzare a activului si a terenului aferent acestuia întruneste toate conditiile impuse de art. 27 al O.U.G. nr. 88/1997, întrucât din raportul de evaluare a activului, cât si din procesul-verbal de negociere a pretului de vânzare, se constata ca valoarea investitiilor a reprezentat 37 % din valoarea activului vândut, iar acordul institutiei publice implicate este dat, conform mandatului special 304/822/2000 si celorlalte acte prealabile vânzarii.
Din procesul-verbal de negociere, la care a participat reprezentantul F.P.S., rezulta clar ca partile au stabilit ca plata pretului se va face în doua transe, conditionate de întocmirea fisei cadastrale si de întabularea activului, nicidecum în rate, cum sustine apelanta.
În final, Curtea constata ca nu au fost produse nici un fel de dovezi în legatura cu sustinerea caracterului ilicit al contractului, nefiind încalcat, pe de alta parte, nici un interes public.
Pentru aceste motive, în baza art. 396 Cod procedura civila, apelul a fost respins, cu obligarea pârâtei cazute în pretentii la plata cheltuielilor de judecata în temeiul art. 274 Cod procedura civila.
(Decizia nr.68/Ap din 7 mai 2007 – G.S.)