Sentinta civila nr. 992/9 aprilie 2010
Raporturile juridice civile sunt esentialmente guvernate de principiul disponibilitatii, partilor revenindu-le rolul de a hotarî asupra sortii unui anumit proces civil, atât în ceea ce priveste declansarea acestuia, cât si în ceea ce priveste stingerea sa. Prin urmare, dispozitiile art. 245 c ind.1) C.pr.pen. nu sunt de natura a determina inaplicabilitatea dispozitiilor deciziei în interesul legii nr. XV din 21.11.2005, solutia data ramânând în vigoare.
Astfel, aceste din urma dispozitii ale Codului de procedura penala trebuie citite cu luarea în considerare a principiului disponibilitatii si în mod sistematic, în corelatie si cu dispozitiile art. 45 din Codul de procedura civila. În acest sens, instanta considera ca interpretarea corecta a art. 245 c ind.1) C.pr.pen. este în sensul ca procurorul dispune asupra sesizarii instantei civile competente cu privire la desfiintarea totala sau partiala a unui înscris doar în situatiile expres enumerate în cuprinsul art. 45 din Codul de procedura civila.
În situatia în care titularul cererii nu se încadreaza între persoanele enumerate la art. 45 alin. 1 din Codul de procedura civila (minorii, persoanele puse sub interdictie si cele disparute), pentru care, potrivit Deciziei în interesul legii nr. XV din. 21.11.2005, calitatea procesuala activa pentru formularea actiunii în anulare apartine si procurorului, acesta nu are calitate procesuala activa pentru formularea cererii în anulare, astfel ca, daca titularul cererii nu întelege sa îsi însuseasca cererea formulata de Ministerul Public, aceasta urmeaza a fi respinsa ca fiind introdusa de catre o persoana fara calitatea procesuala activa.