Anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în frauda creditorilor.
Prin sentinta civila nr. 591/SIND/23.06.2008 Tribunalul Brasov prin judecatorul-sindic a respins exceptia prescriptiei dreptului la actiune si a respins actiunea formulata de reclamantul lichidator judiciar R & C în contradictoriu cu pârâtii P.I.C., P.M.E. si A.Y.A. având ca obiect anularea actelor de înstrainare a imobilului proprietatea debitoarei S.C. H S.R.L.
În motivarea hotarârii se arata ca nu sunt întrunite conditiile prevazute de art. 61 din Legea nr. 64/1995 (art. 80 din Legea nr. 85/2006), deoarece nu s-a dovedit frauda creditorilor si nici faptul ca pretul tranzactiei a fost vadit mai redus decât valoare de piata de la data respectiva. Cu privire la prima tranzactie s-a retinut ca nu s-a facut dovada ca vreunul din creditorii societatii debitoare ar fi detinut creanta dinainte de încheierea contractului de vânzare-cumparare. S-a mai aratat ca îndeplinirea corecta sau incorecta a mandatului dat de asociatul unic poate fi analizat într-o eventuala actiune în raspunderea administratorului.
Împotriva hotarârii a declarat recurs lichidatorul judiciar invocând gresita aplicare a legii si interpretarea eronata a probelor. În dezvoltarea motivelor de recurs se arata ca în cazul primei tranzactii frauda creditorilor rezulta din calitatea de asociat unic si administrator al pârâtului care transpune în contract atât în calitate de vânzator cât si de cumparator. La o zi dupa încheierea contractului, pârâtul si-a înstrainat partile sociale detinute în societate, data de la care societatea îsi înceteaza activitatea, ultimul bilant depus fiind cel din 2001. La acea data societatea înregistra datorii catre furnizori în cuantum de 2.105.087.000 ROL, o buna parte din aceasta suma fiind datorata bugetului de stat, astfel cum rezulta din titlurile executorii anexate la declaratia de creanta a D.G.F.P. Brasov. Suma încasata nu se regaseste în contabilitatea creditoarei.
În ceea ce priveste contractul subsecvent îsi gaseste aplicabilitate principiul anularii actului subsidiar, ca urmare a anularii actului principal. În cazul în care se constata ca nu se impune anularea actului subsecvent, se solicita obligarea pârâtului la suportarea valorii bunului din momentul transferului, respectiv la plata sumei de 338.000.000 lei ROL.
Intimatul pârât A.Y.A. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat invocând buna-credinta a subdobânditorului.
Intimatii pârâti P.E.M. si P.I.C. au solicitat prin întâmpinare respingerea recursului ca nefondat, nefiind întrunite conditiile anularii actelor, întrucât la data cesionarii partilor sociale societatea nu avea nici un litigiu sau debit neacoperit. Se arata ca pretul contabil de achizitie a imobilului a fost de 2.000.000 lei, iar vânzarea s-a perfectat la un pret de 8 ori mai mare. Expertiza depusa în cauza nu le este opozabila, având caracter extrajudiciar.
Analizând hotarârea recurata în raport cu motivele de recurs si actele dosarului, în baza art. 3041 Cod procedura civila s-a constatat urmatoarele :
Prevederile art. 80 pct. c din Legea nr. 85/2006 sanctioneaza cu nulitatea transferurile patrimoniale încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii cu intentia tuturor partilor implicate de a sustrage bunuri de la urmarirea de catre creditori.
Prin contractul nr. 681/17.04.2002, încheiat în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii s-a transferat imobilul proprietatea debitoarei S.C. H S.R.L. catre asociatul unic al societatii, respectiv pârâtul P.I.C. pentru suma de 170.000.000 lei ROL. La data transferului societatea debitoare avea datorii catre furnizori si catre bugetul de stat în cuantum de 2.105.087.000 lei ROL, astfel cum rezulta din ultimul bilant contabil din 2001 ce a fost depus la organele financiare, cât si din titlurile executorii anexate în dosarul de faliment. Valoarea de piata a imobilului înstrainat a fost estimata prin expertiza de evaluare la suma de 509.732.190 lei ROL, astfel încât pretul tranzactiei era cu mult sub aceasta valoare.
Conform mentiunilor lichidatorului judiciar si declaratiei pârâtului P.I.C., pretul nu a fost depus în contul societatii, fiind încasat de pârât în contul datoriei sale.
Prin urmare, fata de situatia datoriilor societatii existente la data transferului, în mod gresit instanta de fond a apreciat ca nu s-a dovedit intentia de fraudare a creditorilor, cu atât mai mult cu cât imobilul înstrainat a constituit un activ important în patrimoniul societatii, la data deschiderii procedurii nemaiexistând alte bunuri.
Pe de alta parte, prin întrunirea dublei calitati de administrator al vânzatoarei si cumparator în persoana pârâtului P.I.C., s-a confirmat intentia de fraudare a tuturor partilor implicate, conditie esentiala prevazuta de art. 80 lit.c din Legea nr. 85/2006.
Intentia de fraudare a creditorilor rezulta si din faptul ca asociatul unic, pârâtul P.I.C., a încheiat a doua zi actul aditional nr. 773/18.04.2002 de cesiune a partilor sociale. Potrivit declaratiei cesionarului B.I., actul de cesiune nu a fost înscris la O.R.C., iar acesta nici nu a preluat documentele societatii, întrucât societatea înregistra datorii mari. Dupa încheierea actului aditional, societatea a fost administrata în continuare de acelasi pârât, astfel cum rezulta din procesele verbale de control existente în dosarul de faliment, motiv pentru care urmeaza a înlatura sustinerile acestuia legate de majorarea datoriilor dupa data cesiunii.
Apararile intimatului-pârât legate de caracterul extrajudiciar al expertizei si de inopozabilitatea acestei probe, nu au relevanta în cauza, dispozitiile art. 80 lit.c din Legea nr. 85/2006 sanctionând transferurile patrimoniale efectuate doar cu intentia de fraudare a creditorilor, fara a impune conditia existentei unui pret derizoriu.
Raportat la aceste considerente, în temeiul art. 80 lit.c din Legea nr. 85/2006 a fost modificata hotarârea instantei de fond în sensul anularii contractului de vânzare-cumparare nr. 681/17.04.2002 încheiat între debitoarea S.C. H S.R.L si pârâtul P.I.C.
Conform art. 83 din Legea nr. 85/2006 pârâtul P.I.C. a fost obligat sa restituie averii debitoarei valoarea bunului de la data transferului, respectiv suma de 33.800 lei potrivit solicitarii lichidatorului judiciar, desi valoarea reala a bunului la data transferului era de 50.973 lei.
Cu privire la actul subsecvent contractului de vânzare-cumparare, în mod corect instanta de fond a retinut ca nu sunt îndeplinite conditiile prevazute de art. 84 din Legea nr. 85/2006 în sensul ca subdobânditorul-pârât A.Y.A. a platit valoarea corespunzatoare a bunului si nu a cunoscut faptul ca transferul initial este susceptibil de a fi anulat. Astfel, s-a mentinut solutia instantei de fond cu privire la valabilitatea acestui contract.
Raportat la aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, a fost admis în parte recursul lichidatorului judiciar, a fost modificata în parte hotarârea instantei de fond în sensul anularii contractului nr.681/ 17.04.2002 încheiat între S.C. H S.R.L si P.I.C. si mentinerii restului dispozitiilor referitoare la exceptia prescriptiei dreptului la actiune si la valabilitatea actului subsecvent încheiat între P.I.C., P.E.M. si A.Y.A.
(Decizia nr. 452/R/ 28 octombrie 2008)