Prin Încheierea din data de 5.09.2007 Curtea de Apel Galati a admis recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGA TRIBUNALUL VRANCEA si de inculpatul G.A.N. împotriva Deciziei penale nr. 153/25.04.2007 a Tribunalului Vrancea pronuntata în dosarul nr. 749/275/2006 (Sentinta penala nr.672/15.11.2006 a Judecatoriei Panciu pronuntata în dosarul nr.749/275/2006).
A casat în întregime decizia penala mai sus mentionata si a dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta, respectiv la Tribunalul Vrancea.
Prin Sentinta penala nr.672/15.11.2006 Judecatoria Panciu a dispus condamnarea inculpatului G.A.N. pentru comiterea urmatoarelor infractiuni:
- încredintare cu stiinta a unui autovehicul, pentru conducerea pe drumurile publice, unei persoane care nu poseda permis de conducere, prevazuta de art.78 al.3 din OUG nr.195/2002,cu aplicarea art.37 litera b cod penal, la 8 luni închisoare;
- fals privind identitatea, prevazuta de art.293 cod penal, cu aplicarea art.37 litera b cod penal, la 6 luni închisoare.
În temeiul art.33 litera a si art.34 litera b cod penal, s-a dispus ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare.
S-a dispus ca pe durata executarii pedepsei rezultante, inculpatul sa fie lipsit de drepturile prevazute de art.64 literele a,b,c si e cod penal; a fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare catre stat în suma de 1200 lei RON.
Pentru a hotarî astfel, instanta de fond, coroborând declaratiile martorului V. M. cu cele ale inculpatului si tinând seama de procesele verbale de constatare, concluziile raportului de expertiza dactiloscopica, adresele emise de IPJ Vrancea, actele medicale a retinut urmatoarea situatie de fapt:
La 21.02.2006 G.A.N. a încredintat un autovehicul unei persoane care nu detinea permis de conducere si care l-a condus pe ruta Bucuresti - Panciu ; fiind depistat de catre organele de politie, inculpatul si-a declinat o identitate falsa.
Împotriva sentintei penale au declarat apel Parchetul de pe lânga Judecatoria Panciu si inculpatul G.A.N.
În motivele de apel, Parchetul de pe lânga Judecatoria Panciu a sustinut ca sentinta este netemeinica prin condamnarea inculpatului la o pedeapsa prea blânda în raport de gravitatea faptelor comise si de antecedentele penale ale inculpatului.
Inculpatul G.A.N. a sustinut ca sanctiunea aplicata este prea severa, o amenda administrata fiind suficient coercitiva deoarece faptele comise nu au caracterul unor infractiuni ce sunt fapte fara un pericol social evident. A propus audierea unui martor, respectiv N.V. si a depus acte.
Prin Decizia penala nr.153/25.04.2007, Tribunalul Vrancea a respins ca nefondate ambele apeluri, retinând, în esenta, ca prima instanta a apreciat în mod corect asupra vinovatiei inculpatului, în baza probelor administrate în cauza, a facut o corecta apreciere asupra gradului de pericol social al faptelor si a efectuat o justa individualizare a pedepselor aplicate acestuia.
Împotriva celor doua hotarâri au declarat recurs Parchetul de pe lânga Tribunalul Vrancea si inculpatul G.A.N.
Parchetul a criticat hotarârile recurate ca netemeinice, sustinând, în dezvoltarea motivelor de recurs, ca pedepsele aplicate inculpatului sunt prea reduse, în raport cu gradul de pericol social al faptelor savârsite.
Inculpatul, prin aparator, a invocat gresita apreciere asupra gradului de pericol social al faptelor si a solicitat sa se faca aplicarea disp.art.181 din Codul penal.
S-a apreciat ca recursurile sunt fondate pentru urmatoarele considerente :
Potrivit dispozitiilor art.378 alin. 11 din Codul de procedura penala, cu ocazia judecarii apelului, instanta este obligata sa procedeze la ascultarea inculpatului prezent, potrivit dispozitiilor cuprinse în Partea speciala, titlul II, capitolul II, atunci când nu a fost ascultat la instanta de fond, precum si atunci când instanta de fond nu a pronuntat împotriva inculpatului o hotarâre de condamnare.
Aceasta noua dispozitie legala, introdusa cu prilejul modificarii Codului de procedura penala prin Legea nr.356/2006, constituie o transpunere în dreptul intern a principiului prevazut de art.6 teza I din Conventia europeana a Drepturilor Omului, privind dreptul la un proces echitabil.
Jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului (a se vedea cauzele „Constantinescu împotriva României” si „Mircea împotriva României”) a statuat în mod constant ca este contrara cerintelor unui proces echitabil condamnarea unei persoane, fara ca ea sa fi avut posibilitatea sa fie audiata personal de catre instanta.
În speta, inculpatul G. A. N. nu s-a prezentat pentru a fi audiat nici în faza de urmarire penala, nici în cursul judecatii în prima instanta.
Inculpatul a fost însa prezent în apel la patru termene de judecata – respectiv la termenele din 31 ianuarie 2007, 21 februarie 2007, 4 aprilie 2007 si 25 aprilie 2007 – fara ca instanta de apel sa procedeze la ascultarea acestuia, astfel cum prevede textul de lege mai sus enuntat.
Ascultarea inculpatului de catre instanta de apel se impunea nu doar ca o obligatie formala, ci era absolut necesara pentru a clarifica împrejurarile în care a fost savârsita fapta prevazuta de art.78 alin.3 din OUG nr.195/2002, privitor la care, în ultimul cuvânt, inculpatul nu si-a recunoscut vinovatia.
Fata de aceste considerente, vazând si dispozitiile art.38515 pct.2 litera c, cu referire la art.3859 alin.1 pct.10 Cod procedura penala – caz de casare ce va fi luat în considerare din oficiu - Curtea a apreciat ca urmeaza a fi admise recursurile declarate de Parchetul de pe lânga Tribunalul Vrancea si de inculpatul G. A. N., va fi casata Decizia penala nr.153/25.04.2007 a Tribunalului Vrancea si se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta.
S-a dispus ca instanta de rejudecare sa se conformeze dispozitiilor art.378 alin.1 1 din Codul de procedura penala, privind obligativitatea ascultarii inculpatului si – în baza probelor administrate precum si a altor probe pe care le ca considera utile – va lamuri cauza sub toate aspectele de fapt si de drept .