3. Apel. Contestatie la Legea 10/2001. Aspecte ce pot fi verificate în cadrul acestei proceduri. Solicitarea de a beneficia de masura despagubirii prin compensare direct în instanta, dupa refuzarea acestei modalitati în fata comisiei. Consecinte.
Drept civil; procedura speciala instituita de Legea 10/2001 republ.cu modif.
- Art.1, 7, 26 alin.3 Legea 10/2001 republ. cu modif.
- art. 21 alin.1,2 Constitutie
Contestatiile la Legea 10/2001, republicata, întemeiate pe reconsiderarea pozitiei titularului, în sensul acceptarii variantei compensarii cu alte terenuri, ajunse la dispozitia comisiei prin hotarâri ale Consiliului local dupa refuzul initial al notificatorului si dupa solutionarea notificarii, nu pot primi o solutionare favorabila; masurile comisiei ce pot fi contestate pe calea Legii 10/2001 nu pot fi limitate la cele expres prevazute de art.26, ci trebuiesc extinse asupra tuturor celor desprinse din interpretarea teleologica a legii si prin raportare la principiul constitutional al liberului acces la justitie, respectiv la art. 6 CEDO .
Curtea de Apel Bacau, sectia civila, minori si familie, conflicte de munca si asigurari sociale, Decizia nr. 139/A/20.10.2008
Prin Sentinta civila nr. 91/C/5.02.2008, pronuntata de Tribunalul Neamt în dosar nr. 3517/279/2007, s-a respins ca neîntemeiata contestatia formulata de contestatorul B.A.J în temeiul legii 10/2001 împotriva Dispozitiei nr. 3449/11.05.2007 emisa de intimatul Primarul mun. P. Neamt.
În motivarea solutiei, instanta de fond a retinut ca prin cererea dedusa judecatii B.A.J. a chemat în judecata Primaria municipiului P. Neamt solicitând obligarea acesteia la a-i admite notificarea si a-i retroceda în echivalent suprafata de 180 mp, imobil ce a fost expropriat prin Decretul 1094/1967.
În aparare, primarul municipiului P. Neamt invocat faptul ca prin notificare contestatorul B.A.J. a solicitat despagubiri banesti pentru terenul expropriat în suprafata de 180 mp., situat în municipiul P. Neamt, str. Maratei, nr. 106, notificarea fiind solutionata prin dispozitia nr.3445/10.05.2007 în sensul propunerii pentru acordarea de despagubiri în conditiile titlului VII din Legea 247/20085 întrucât restituirea în natura a imobilului pe amplasamentul mentionat în notificare nu era posibila urmare a edificarii pe acesta a unor constructii autorizate, blocuri de locuinte si alte amenajari de utilitate publica ale municipiului, alei acces, spatii verzi. A mai aratat ca a respectat la emiterea dispozitiei contestate prevederile art. 26 al. 1 din Legea 10/2001 republicata în sensul ca a propus contestatorului sa-i acorde în compensare un teren liber, aflat la dispozitia consiliului local al municipiului Piatra Neamt, în punctele „Bacioaia”, „Bigherea” si „Prisaca”, însa acesta a refuzat în sedinta din 2.04.2007 oferta propusa, refuzul sau fiind consemnat în proces-verbal de sedinta semnat de contestator.
În ceea ce priveste, fondul contestatiei tribunalul a retinut ca notificatorul a solicitat în esenta anularea dispozitiei nr. 3449/10.05.2007 emisa de intimatul primarul municipiului Piatra Neamt, si atribuirea în compensare pentru terenul expropriat amplasat în zona A, a municipiului, a unui teren echivalent din punct de vedere al amplasamentului si valorii economice, mentinând în continuare refuzul de a accepta oferta formulata de Comisia Locala de aplicare a Legii 10/2001, astfel cum a fost exprimat în sedinta comisiei din 2.04.2007.
Tribunalul a retinut ca acest refuz al contestatorului ca manifestare unilaterala de vointa a acestuia exprimata în sensul neacceptarii ofertei de acordare în compensare a unui teren situat în intravilanul municipiului P. Neamt, liber dar având un amplasament dezavantajos pentru contestator în raport de cel detinut anterior exproprieri, nu poate fi imputat intimatului care si-a îndeplinit obligatiile legale de identificare si punere la dispozitie a unor imobile, terenuri posibil a fi acordate în compensare persoanelor îndreptatite la restituiri în temeiul Legii 10/2001, de exprimare a unei oferte concrete comunicata contestatorului, de convocare legala a acestuia în scopul formularii unui raspuns de acceptare sau nu a ofertei. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, contestatorul nu a criticat solutia de respingere a cererii de restituire în natura a imobilelor trecute nelegal în proprietatea statului si nici nu si-a exprimat optiunea pentru masura reparatorie a acordarii de teren în compensarea celui expropriat.
Din aceasta perspectiva, pornind de la împrejurarea ca prin însusi cuprinsul notificarii nr. 272/2001(fila 40 din dosarul tribunalului) contestatorul a solicitat „ atribuirea de despagubiri banesti”, coroborata cu manifestarea unilaterala de vointa a acestuia exprimata în sensul refuzarii ofertei formulate legal de compensare cu teren situat în pct. Bacioaia, Bigherea si Prisaca stabilita prin H.C.L. al municipiului P. Neamt nr. 132 din 29.03.2007, tribunalul a respins ca neîntemeiata contestatia formulata împotriva dispozitiei nr. 3449/10.05.2007 emisa de intimat, prin care în mod temeinic si legal în art. 3 acesta a propus acordarea de despagubiri în conditiile art. 16 al. 2 din titlul VII din Legea 247/2005 pentru imobilul teren în suprafata de 180 m.p situat în municipiul P. Neamt, str. Maratei, nr. 106 si a dispus înaintarea acestei propunerii comisiei centrale pentru acordarea despagubirilor.
Împotriva acestei hotarâri a declarat apel, în termen, legal scutit de plata taxelor judiciare de timbru, contestatorul, înregistrat pe rolul Curtii de Apel Bacau sub nr. 3517/279/2007.
Criticând solutia apelata, contestatorul a aratat ca în mod nelegal prima instanta a apreciat ca i s-a oferit în compensare teren intravilan pe care însa l-a refuzat; în realitate, terenul oferit este într-o zona din extravilan, este impropriu constructiei unei case pentru fiul sau si se afla la cca. 12-15 km de oras – din acest motiv l-a refuzat; mai mult, nu s-a verificat ce teren exista în mod real la dispozitia comisiei pentru compensare în conditiile în care altor persoane expropriate ulterior lui li s-au dat în compensare terenuri în zone mult mai bune; ori lui i se cuveneau 180 m.p.în zona 1 a orasului si s-ar fi multumit cu 500 m.p. în oricare cartier, dar nu în padure.
Din oficiu, fata de sustinerile apelantului cum ca în mod real la dispozitia comisiei erau si alte terenuri decât cele oferite lui în compensare, instanta a dispus verificari privind situatia acestor terenuri, sens în care s-a solicitat Primariei mun. P. Neamt sa comunice daca dupa emiterea H.C.L. 132/2007 s-au mai emis alte hotarâri privind terenurile aflate la dispozitia comisiei.
Examinând apelul în raport de actele si lucrarile dosarului, de motivele invocate si fata de dispozitiile art. 294, 295 C.pr.civ., curtea apel a constat caracterul sau nefondat, justificat de urmatoarele considerente:
Speta dedusa judecatii, fata de limitele investirii si ale apararilor intimatei, respectiv de considerentele hotarârii primei instante, impune analizarea în fapt si drept a urmatoarelor probleme, respectiv:
1.- aspectele ce puteau fi supune controlului instantei pe calea contestatiei prev. de art. 26 alin.3 legea 10/2002, republ.cu modif. ( în varianta de la data promovarii actiunii – 14.06.2007 );
2.- daca la data emiterii Dispozitiei 3449/11.05.2007 s-au respectat dispozitiile Legii 10/2001 prin raportare la situatia de fapt concreta;
1. Prin prisma primei probleme mentionate s-a constat ca:
- art. 26 din Legea 10/2001, republ.la 2.09.2005 cu modif., prevede în alin. 3 ca se poate contesta decizia sau, dupa caz, dispozitia motivata de respingere a notificarii sau a cererii de restituire în natura;
Interpretând acest text initial în mod sistematic prin prisma dispozitiilor alin.1 al aceluiasi articol – conf. caruia daca restituirea în natura nu este posibila, detinatorul imobilului (---) este obligata ca, prin decizie sau, dupa caz, prin dispozitie motivata,(---),, sa acorde persoanei îndreptatite în compensare alte bunuri sau servicii ori sa propuna acordarea de despagubiri (---), în situatiile în care masura compensarii nu este posibila sau aceasta nu este acceptata de persoana îndreptatita – s-ar desprinde concluzia ca, aparent, pe aceasta cale, nu se poate contesta decât decizia prin care s-a respins restituirea în natura a aceluiasi imobil preluat abuziv.
Însa, printr-o interpretare teleologica si prin raportare nu numai la Decizia în interesul legii nr. 20/2007, ci si la principiile constitutionale privind accesul liber la o instanta si neîngradirea acestui drept prin nici o lege ( art.21 alin.1,2 ), respectiv ale art.6 CEDO, se deduce ca poate forma obiect al contestatiei si nerestituirea de teren în echivalent, prioritar lansarii propunerii de despagubiri ( masura de despagubire cu caracter subsidiar ).
Prin urmare, retinerea de catre prima instanta, ca si argument în sprijinul solutiei pronuntate, a faptului ca nu s-a criticat respingerea cererii de restituire în natura si nici refuzul de a primi teren în compensare – însusita de altfel si de intimat în întâmpinare – nu poate fi primita si trebuie înlaturata.
2. În aceste împrejurari, s-a trecut la lamurirea celei de-a doua probleme mentionate anterior;
* Astfel, referitor la situatia de fapt s-a retinut ca prin notificarea 272/2001 s-au solicitat de catre contestator doar despagubiri pentru diferenta de 180 m.p. teren, acceptând realitatea constatata si prin S.civ. 6171/1997 a Jud. P.Neamt, în sensul ca aceasta suprafata este ocupata în totalitate de Bl. B1, de pe strada Maratei; ulterior, în anul 2006, a revenit asupra acestei optiuni, solicitând acordarea unui teren în compensare; invitat pentru a-si exprima acordul cu privire la terenul propus pentru compensare, la 2.04.2007 contestatorul s-a prezentat, refuzând oferta exprimata conform H.C.L.132/29.03.2007 ( situatie necontestata ).
Drept urmare, consemnând si constatând refuzul expres, comisia a înaintat propunere de acordare de despagubiri, intimatul emitând în acelasi sens dispozitia contestata.
În drept, situatia de fapt retinuta îsi gaseste corespondent în dispozitiile art.1, 7 si 26 din Legea 10/2001, republ.(„Imobilele preluate în mod abuziv de stat (----) se restituie, în natura”; „În cazurile în care restituirea în natura nu este posibila se vor stabili masuri reparatorii prin echivalent. Masurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de catre entitatea învestita potrivit prezentei legi cu solutionarea notificarii, cu acordul persoanei îndreptatite, sau despagubiri acordate în conditiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii si platii despagubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv”; „De regula, imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natura”; „Daca restituirea în natura nu este posibila, detinatorul imobilului sau, dupa caz, entitatea învestita potrivit prezentei legi cu solutionarea notificarii este obligata ca, prin decizie sau, dupa caz, prin dispozitie motivata, în termenul prevazut la art. 25 alin. (1), sa acorde persoanei îndreptatite în compensare alte bunuri sau servicii ori sa propuna acordarea de despagubiri în conditiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despagubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situatiile în care masura compensarii nu este posibila sau aceasta nu este acceptata de persoana îndreptatita”).
* Mai trebuie mentionat ca, desi este în spiritul legii 10/2001 de a se da prioritate si a se proteja interesul persoanelor îndreptatite – conf. art. 3 – la masuri reparatorii, exercitiul drepturilor acestora nu trebuie sa îmbrace un caracter derogatoriu de la lege - fie sub aspectul naturii despagubirii cuvenite, fie al termenelor în care se poate manifesta – si nici sa aiba suport exclusiv subiectiv;
Astfel, faptul ca ulterior exprimarii refuzului, la dispozitia comisiei au fost puse, prin hotarârile consiliului local – nr. 34/25.01.2008 ( fl.46-48 d. apel ), nr. 114/26.03.2008 (fl. 49-51 d. apel ) –, si alte terenuri, nu poate prezenta relevanta pentru legalitatea Dispozitiei contestate, întrucât nicaieri în Legea 10/2001 si în normele sale de aplicare nu se prevede ca în cazul în care se refuza compensarea cu anumite terenuri, existente la momentul refuzului la dispozitia comisiei, notificarile respective nu se solutioneaza, ci se arhiveaza în asteptarea unor eventuale noi terenuri care sa fie acceptate de titularii lor; mai mult, o concluzie contrara ar fi de natura a perturba stabilitatea raporturilor juridice existente în aceeasi materie si de a împiedica entitatile investite cu solutionarea notificarilor sa respecte termenele impuse de lege – tocmai pentru protejarea intereselor notificatorilor.
În acest context, instanta a apreciat ca nu se impune suplimentarea probatoriului cu expertiza; într-adevar alta ar fi fost situatia daca s-ar fi dovedit ca la data exprimarii refuzului, la dispozitia comisiei pentru compensare ar fi fost si alte terenuri neofertate – însa aceasta situatie nu a fost nici sustinuta si nici dovedita.
De asemenea, faptul ca terenurile oferite în compensare nu servesc scopului urmarit de contestator – respectiv construirea unei locuinte fiului -, nu poate constitui motiv de nelegalitate a dispozitiei contestate, din moment ce legea accepta si posibilitatea lipsei acordului persoanei îndreptatite pentru masuri reparatorii prin echivalent, caz în care deschide, cu caracter subsidiar, dreptul la masura reparatorie în echivalent.
Prin urmare, s-a apreciat ca la emiterea Dispozitiei 3449/2007 s-au respectat dispozitiile legale în materie.
Premergator concluziei finale, s-a mai retinut si ca prin adresele de la fl. 44, 67 , intimatul nu a exprimat o oferta si un acord în acceptiunea art. 1 alin.2 Legea 10/2001, republ. cu modif., întrucât, ca si în cazul contestatorului, acest exercitiu nu poate surveni contrar dispozitiilor legale si nici oricând, respectiv în baza altei situatii juridice si dupa solutionarea notificarii, în apelul la contestatie.