Aplicabilitatea legii penale în timp în cazul succesiunii legilor privind incriminarea infractiunilor la regimul vamal (decizia nr. 14A/2010 - Sectia penala)
Prin sentinta penala nr. 577/8 mai 2009 pronuntata de Judecatoria Oradea, în baza art. 273 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României (fostul art. 178 din Legea nr. 141/1997) cu aplic. art. 41 alin. 2, art. 42 C.pen. a fost condamnat inculpatul RO pentru savârsirea infractiunii de folosire de acte falsificate la autoritatea vamala, în forma continuata, la o pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 71 alin. 2 c.pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevazute de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit.b) c. pen. pe durata executarii pedepsei, ca pedeapsa accesorie.
În baza art.81 C.pen., art.71 alin. 5 C.pen. s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei principale si a pedepsei accesorii, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art.82 c.pen.
În baza art. 65 alin. 2 c.pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevazute de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit.b) c. pen., pe o durata de 1 an, în conditiile art. 66 c.pen., ca pedeapsa complementara, iar în baza art. 359 c.pr.pen. i s-a atras atentia inculpatului asupra prevederilor art. 83 c.pen. privind revocarea suspendarii.
S-a dedus din pedeapsa aplicata, durata executata de inculpatul RO de la 19.09.2007 la 21.12.2007, în baza s.p. nr. 765/2004 a Judecatoriei Oradea, M.E.P. nr. 1153/2004.
În baza art. 14, 15 si 346 c.p.p. raportat la art. 998 cod civil a fost obligat inculpatul sa plateasca partii civile Directia Regionala Vamala Cluj, suma de 10.323,88 lei(RON) cu titlu de despagubiri civile.
În baza art. 14 alin. 3 lit. a) si art. 346 c.p.p. s-a declarat fals certificatul de origine EUR 1 nr. FB. 202178, aflat în original la fila nr. 80 dos. de urm. pen. si dispune anularea acestuia, conform art. 445 c.p.p.
În baza art. 118 alin. 1 lit. b) c.pen. s-a dispus confiscarea în favoarea statului a certificatului de origine EUR 1 nr. FB. 202178, amintit mai sus.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta de fond a avut în vedere urmatoarele:
Prin rechizitoriul din 22.07.2003 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Oradea, înregistrat la Judecatoria Oradea la data de 23.07.2003 a fost trimis în judecata inculpatul RO sub acuzatia comiterii infractiunii prev. de art.178 din Legea nr.141/1997 cu aplic.art.41 al.2 C.p.
În fapt s-a retinut în sarcina inculpatului ca în baza aceleiasi rezolutii infractionale, în zilele de 24.01.2001 respectiv de 22.04.2001, acesta s-a prezentat la vama Salonta cu câte un autoturism marca VW Passat, în vederea efectuarii operatiunilor de vamuire a acestora. De fiecare data, inculpatul a prezentat pe lânga celelalte documente ce dovedeau proprietatea sa asupra autoturismelor si certificate EUR 1 cu ajutorul carora a obtinut de fiecare data vamuirea autoturismelor la import în regim preferential de plata a taxelor vamale, fiindu-i calculate taxe vamale în procent de 6 % si nu de 30 % cum s-ar fi întâmplat în lipsa certificatului EUR 1. S-a mai retinut ca, ulterior, Directia Regionala Vamala Oradea a procedat la verificarea acestor certificate constatându-se ca au fost falsificate. În aceasta situatie, Directia Regionala Vamala Oradea s-a constituit parte civila, în fiecare situatie cu sumele de 50.298.932 lei vechi, respectiv de 52.939.943 lei vechi, sume ce reprezinta diferentele de taxe vamale pe care inculpatul ar fi trebuit sa le plateasca în regim normal de vamuire.
Examinând actele si lucrarile dosarului de urmarire penala, coroborate cu probele din cursul cercetarii judecatoresti, instanta a retinut în fapt urmatoarele:
Inculpatul RO, cetatean român, nascut în Republica Moldova, actionând în baza aceleiasi rezolutii infractionale, a prezentat la autoritatea vamala româna, în perioada lunilor ianuarie –martie 2001, în vederea efectuarii operatiunilor de vamuire, doua certificate EUR 1 falsificate, cu ajutorul carora a obtinut vamuirea în regim preferential a doua autoturisme VW Passat, cauzând un prejudiciu bugetului de stat în cuantum total de 103.238.875 lei vechi, dupa cum urmeaza:
1. În data de 24.01.2001, inculpatul RO s-a prezentat la vama Salonta, jud. Bihor cu autoturismul marca VW Passat cu serie de caroserie WVWZZZ3BZYE246937, pentru efectuarea operatiunii de vamuire a acestuia. Cu aceasta ocazie, inculpatul a prezentat martorului Bar Gabriel, la acea data inspector vamal la vama Salonta, documentele ce dovedeau proprietatea asupra autoturismului, celelalte documente pentru vamuire, inclusiv un certificat de origine pentru autoturismul VW Passat, respectiv certificatul EUR 1 MO N.A 758305 cu ajutorul caruia a obtinut vamuirea autoturismului la import în regim preferential de plata a taxelor vamale. Astfel, i-au fost calculate taxe vamale în procent de 6 % si nu de 30 %, din valoarea autoturismului, cum s-ar fi întâmplat în lipsa certificatului EUR 1, platind, conform chitantei vamale nr.09/24.01.2001 (fila 61 dosar u.p.) suma de 48.453.785 lei vechi.
Directia Regionala Vamala Oradea a procedat la controlul „a posteriori” a certificatului EUR 1 trimitând în acest sens în Italia certificatul în discutie. Autoritatea vamala din Italia a comunicat autoritatilor române faptul ca certificatul EUR 1 MO N.A 758305 este fals, nefiind emis de autoritatile din Italia. Mai mult decât atât, autoritatile italiene au retinut originalul respectivului certificat falsificat, astfel ca, la dosarul cauzei exista doar copie xerox (fila 74 dosar u.p.).
În aceasta situatie, Directia Vamala Oradea a calculat valoarea taxelor vamale în regim normal de vamuire, iar diferenta pe care inculpatul trebuie sa o plateasca este de 50.298.932 lei vechi, cu care partea vatamata Directia Vamala Oradea s-a constituit parte civila în cauza (fila 71 dosar u.p.).
2. În data de 21.03.2001 (iar nu în data de 22.04.2001, cum din eroare s-a retinut în rechizitoriu) inculpatul RO s-a prezentat din nou , în baza aceleiasi rezolutii infractionale, la vama Salonta cu un autoturism VW Passat, cu serie de caroserie WVWZZZ3BZYP488749, provenit din Germania, în vederea efectuarii operatiunilor de vamuire a autoturismului la import.
Cu aceasta ocazie, inculpatul a prezentat martorului Pop Aurel, la acea data inspector vamal la Vama Salonta-Rutier documentele ce dovedeau proprietatea asupra autoturismului, celelalte documente pentru vamuire, inclusiv un certificat de origine pentru autoturismul VW Passat, respectiv certificatul EUR 1 nr.FB 202178 (aflat în original la fila 80 dosar u.p.) cu ajutorul caruia a obtinut vamuirea autoturismului la import în regim preferential de plata a taxelor vamale. Astfel, i-au fost calculate taxe vamale în procent de 6 % si nu de 30 % din valoarea autoturismului, cum s-ar fi întâmplat în lipsa certificatului EUR 1, platind, conform chitantei vamale nr.48/21.03.2001 (fila 5 dosar u.p.) suma de 53.858.175 lei vechi.
Ulterior, Directia Regionala Vamala Oradea a procedat si în acest caz la controlul „a posteriori” a certificatului EUR 1 trimitând pentru verificari în Germania certificatul în discutie. Autoritatea vamala din Germania a comunicat autoritatilor române faptul ca certificatul EUR 1 FB 202178 este fals, nefiind emis de autoritatile din Germania. Mai mult decât atât, potrivit raportului de constatare tehnico-stiintifica întocmit de I.P.J. Bihor- Serviciul Criminalistic, certificatul în discutie este falsificat, falsul fiind realizat cu ajutorul unui calculator si a unei imprimante color cu jet de cerneala (filele 75-79 dosar u.p.).
În aceasta situatie, Directia Vamala Oradea a calculat valoarea taxelor vamale în regim normal de vamuire, iar diferenta pe care inculpatul trebuie sa o plateasca este de 52.939.943 lei vechi, cu care partea vatamata Directia Vamala Oradea s-a constituit parte civila în cauza (fila 15 dosar u.p.).
Starea de fapt descrisa mai sus s-a retinut ca rezulta din coroborarea înscrisurilor depuse la dosar, respectiv plângerile partii civile Directia Regionala Vamala Oradea, copiile chitantelor vamale si ale contractelor de vânzare-cumparare prin care inculpatul a facut dovada cumpararii autoturismelor în discutie, adresele Directiei Generale a Vamilor prin care se comunica rezultatul verificarilor „ a posteriori” privind certificatele de origine, certificatele EUR 1 falsificate, unul aflat în originar la dosar si celalalt în copie xerox- originalul nefiind returnat de autoritatea vamala italiana, raportul de constatare tehnico-stiintifica, precum si declaratiile martorilor Pop Aurel si Bar Gabriel ,celelalte înscrisuri de la dosar.
Inculpatul a invocat în apararea sa faptul ca el nu s-a prezentat la datele indicate în dosar, la vama Salonta, pentru vamuirea respectivelor autoturisme. Si-a argumentat pozitia prin aceea ca în cursul anului 1998 si-ar fi pierdut în Oradea buletinul de identitate emis de autoritatile române, astfel ca, cineva ar fi uzat de acel act de identitate, în numele sau, pentru efectuarea vamuirii celor doua autoturisme.
Instanta a retinut ca aceasta aparare nu poate fi primita si prin urmare a înlaturat-o. Astfel, inculpatul nu a putut sa ofere nici o explicatie plauzibila privind împrejurarile în care si-ar fi pierdut (respectiv i s-ar fi furat) în Oradea actul de identitate în anul 1998 si nici nu a explicat de ce nu a anuntat autoritatile române despre furtul sau pierderea actului de identitate, lucru care ar fi fost firesc în astfel de situatii. S-a limitat sa arate în acest sens ca a mai stat în România circa 1 luna dupa furtul actului de identitate, dupa care ar fi plecat în Republica Moldova, unde ar fi ramas pâna în anul 2002, când ar fi plecat în Italia, la sora sa. Dovada acestor împrejurari a dorit sa o faca prin audierea martorei Rosca Verginia, sora sa, care ar locui în Italia, dar nu a prezentat-o spre audiere la mai mult de 6 termene de judecata. Se constata ca inculpatul nu este consecvent în declaratii, initial aratând ca în anul 1998 si-a pierdut actul de identitate (declaratia din fata instantei de apel-fila 11) pentru ca apoi sa sustina ca portofelul împreuna cu actul de identitate i-ar fi fost furat în Oradea, în acelasi an( declaratia data în fata primei instante cu ocazia rejudecarii). Cu privire la împrejurarea ca în evidentele Inspectoratului General al Politiei de Frontiera inculpatul nu apare cu intrari-iesiri din România în zilele de 24.01.2001 si 21.03.2001, datele întocmiri chitantelor de vamuire, acest lucru se poate explica prin aceea ca cele doua autoturisme au fost prezentate de inculpat la vama Salonta venind din interiorul tarii, iar introducerea lor în tara putea fi facuta de alte persoane. Oricum, martorii Pop Aurel si Bar Gabriel au declarat ca persoana care a prezentat cele doua autoturisme spre vamuire este inculpatul RO, acesta fiind cel care le-a prezentat documentele si a platit apoi taxele vamale în regim preferential, semnând chitantele emise cu acele ocazii. Ambii martori au declarat, printre altele, ca de fiecare data, inculpatul a fost însotit la vama de câte o persoana, care ramânea în autoturism pâna ce inculpatul îndeplinea formalitatile (filele 49-50 dosar u.p.). Instanta retine ca inculpatul nu a contestat semnaturile de pe chitantele în discutie, la rubrica calator-oficiant.
Cu privire la încadrarea juridica a faptei, instanta a retinut ca nu este vorba de o schimbare a încadrarii juridice, în sensul art.334 C.p.p., din art.178 din Legea nr.141/1997, în art.273 din Legea nr.86/2006, fiind vorba de aceeasi infractiune incriminata de legiuitor initial în vechiul cod vamal al României (art.178 din Legea nr.141/1997) iar apoi reincriminata în noul cod vamal al României- Legea nr.86/2006, în art.273, prin preluarea în întregime a vechiului text ce incrimina aceasta infractiune. Prin urmare, instanta a retinut ca nu se impunea schimbarea încadrarii juridice a faptei, astfel cum a cerut inculpatul.
Împotriva acestei hotarâri a declarat apel inculpatul fara a-l motiva în scris. Cu ocazia sustinerii orale, aparatorul inculpatului a solicitat admiterea acestuia, desfiintarea hotarârii atacate si rejudecând cauza sa se dispuna achitatea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a C.pr.pen. raportat la art. 10 lit. c C.pr.pen.
Examinând hotarârea atacata prin prisma apelului declarat în cauza cât si din oficiu, tribunalul a retinut urmatoarele:
Starea de fapt a fost corect de retinuta de instanta de fond pe baza probelor administrate în cauza, constând în principal în înscrisuri, coroborate si cu declaratiile martorilor. În esenta, se retine ca inculpatul RO, actionând în baza aceleiasi rezolutii infractionale, a prezentat la autoritatea vamala româna, în perioada lunilor ianuarie –martie 2001, în vederea efectuarii operatiunilor de vamuire, doua certificate EUR 1 falsificate, cu ajutorul carora a obtinut vamuirea în regim preferential a doua autoturisme VW Passat, cauzând un prejudiciu bugetului de stat în cuantum total de 103.238.875 lei vechi.
De asemenea, pedeapsa aplicata a fost just individualizata respectându-se criteriile prevazute de art. 72 C.pen., circumstantele reale ale comiterii faptei, persoana inculpatului care este fara antecedente penale, precum si comportamentul acestuia ulterior comiterii faptei, acesta nemaintrând de aproape 9 ani într-un alt conflict cu legea penala. La fel, corect s-a facut si aplicarea dispozitiilor art. 81 C.pen., pentru argumentele expuse anterior.
În ceea ce priveste încadrarea juridica a faptei însa, s-au retinut urmatoarele:
La momentul comiterii faptei, infractiunea comisa de inculpat se încadra în dispozitiile art. 178 din Legea nr. 141/1997. Aceasta lege a fost abrogata prin Legea nr. 86/2006, infractiunea fiind incriminata în dispozitiile art. 273.
Dat fiind ca de la momentul comiterii faptei si pâna în prezent a intervenit o lege noua, se pune problema legii penale aplicabile. Întrucât atât legea veche cât si legea noua reglementeaza infractiunea în acelasi mod, conditiile de incriminare, de tragere la raspundere penala si de sanctionare prevazute de legile penale succesive nu sunt diferentiate, nu se pune problema stabilirii legii penale mai favorabile.
În aceasta situatie, legea penala aplicabila raportului juridic nascut prin savârsirea unei infractiuni sub imperiul unei legi si judecat sub imperiul alteia care i-a succedat, urmeaza a fi stabilita în raport cu alte principii care reglementeaza aplicarea legii penale în timp.
Astfel, potrivit art. 10 C.pen., legea penala se aplica infractiunilor savârsite în timpul cât ea se afla în vigoare. Din analiza acestui text de lege, retinem ca pentru determinarea legii penale active ceea ce conteaza este momentul comiterii infractiunii si nu momentul judecarii conflictului de drept penal.
Apoi, art. 15 alin. 2 din Constitutia României prevede ca legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile. Aceasta formulare da expresie principiului neretroactivitatii legii, principiu, de altfel, prevazut si în art. 11 C.pen.
Art. 12 C.pen. reglementeaza strict si limitativ cazurile în care legea penala retroactiveaza si anume dezincriminarea (care de fapt este o aplicare a principiului legii penale mai favorabile) si regimul masurilor de siguranta.
În consecinta, s-a apreciat ca legea penala aplicabila spetei este legea veche, neexistând nici o justificare legala pentru aplicarea legii noi.