Aplicarea si interpretarea clauzelor contractului colectiv de munca.Respectarea cerintelor speciale si derogatorii privind platile compensatorii si dreptul de preaviz pentru salariatii disponibilizati.
- art.17 din codul muncii
- art.8 alin.2 din Legea 130/1996
În lipsa unui contract colectiv de munca la nivel de unitate valabil încheiat si înregistrat dupa 1 septembrie 2008, când cel anterior a încetat ajungând la termen, pe perioada negocierilor repetate pentru un nou contract, prelungite între 1-8 septembrie 2008, partile au convenit asupra unor conditii speciale si derogatorii privind cuantumul platilor compensatorii si durata dreptului de preaviz pentru salariatii disponibilizati exclusiv în aceasta perioada de negocieri, iar dupa data de 8 septembrie 2008, singurele clauze aplicabile sunt cele ale art.74 si 78 din CCMUN, care sunt valabile pâna la încheierea si înregistrarea conform legii a unui nou contract colectiv de munca la nivel de unitate.
-decizia nr. 95 din 26 ianuarie 2010 a Sectiei Conflicte de Munca si Asigurari Sociale
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Dâmbovita sub nr. 2838/120/2009, reclamantul Sindicatul Liber Independent COS Târgoviste a chemat în judecata pe pârâta SC “M”Târgoviste SA, pentru ca prin sentinta ce se va pronunta sa se constate nulitatea în parte a dispozitiei nr.1809/03.06.2009 de încetare a contractului individual de munca al salariatului R. I. din initiativa angajatorului.
În motivarea reclamantul a aratat ca anularea se refera la art.5 din dispozitia contestata referitor la cuantumul compensatiei cuvenite în urma concedierii prin desfiintarea postului si obligarea pârâtei la acordarea catre salariat a compensatiei stabilite de comun acord cu reprezentantii pârâtei si cei ai SLI COS Târgoviste în baza procesului verbal din 01.09.2008 s al Protocolului încheiat în aceeasi data.
De asemenea, reclamantul a solicitat anularea duratei preavizului de 20 de zile lucratoare stabilita de art.2 si 4 din aceeasi dispozitie si obligarea pârâtei sa acorde salariatului R. I. un preaviz de 30 de zile calendaristice si sa-i plateasca salariul cuvenit pentru aceasta durata a preavizului deoarece aceste prevederi încalca contractul individual de munca al salariatului care are prevazuta o durata a preavizului de 30 de zile calendaristice în cazul concedierii prin desfiintarea postului.
Conform art.17 din codul muncii cu privire la clauzele esentiale din contractul individual de munca, este obligatorie si precizarea duratei preavizului atât în cazul concedierii cât si în cazul preavizului, iar notificarea acestei clauze esentiale a CIM nu se poate face decât prin act aditional.
În urma expirarii CCMU în luna august 2008, partile au convenit sa acorde de la 2.09.2008, în cazul concedierilor individuale, compensatii în bani reprezentând echivalentul cu 40% din salariul brut avut în luna anterioara concedierii înmultita cu numarul de ani lucrati în combinat, dar nu mai putin de 3 salarii brute si un preaviz de 30 de zile calendaristice.
Întelegerea a fost asumata de parti prin procesul verbal din 01.09.2008 si protocolul din aceeasi data iar concedierile efectuate s-au realizat în baza acestor întelegeri pâna în luna ianuarie 2009.
Începând cu luna iunie 2009 în mod unilateral conducerea a schimbat conditiile de concediere prin dispozitia nr.876/16.03.2009, acordând o compensatie de cel putin un salariu lunar si un preaviz de 20 de zile, ceea ce impune admiterea actiunii asa cum a fost formulata.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea actiunii deoarece la data de 20.08.2008 CCM valabil la nivelul societatii a încetat de drept, expirând perioada pentru care a fost încheiat.
S-a aratat ca la jumatatea lunii iunie 2008 au început negocierile colective pentru încheierea unui nou contract colectiv de munca. La expirarea perioadei de 60 de zile calendaristice partile nu au ajuns la un punct de vedere comun, existând divergente pe tema clauzelor noului contract, ocazie cu care s-a convenit prelungirea negocierilor peste durata maxima a perioadei de mai sus.
Prelungirea negocierilor s-a realizat în baza unui înscris denumit „Protocol din data de 01.09.2008” conform cu care negocierile s-au prelungit pâna la data de 08.09.2008, iar pe perioada prelungirii negocierilor, administratia s-a angajat ca tuturor celor concediati din motive care nu tin de persoana salariatului sa le acorde compensatii banesti egale cu 40% din salariul brut din luna anterioara concedierii. Dupa data de 08.09.2008 partile nu au mai încheiat nici un alt înscris prin care sa cada de acord pentru încheierea unui nou contract colectiv de munca si au intrat în conflict de interese. Ulterior conflictul de interese s-a închis dar contractul colectiv de munca nu s-a mai încheiat.
În conditiile în care la nivel de societate nu exista un contract colectiv de munca în vigoare, la nivel de ramura economica nu exista un contract colectiv de munca în vigoare, singurul contract colectiv de munca în vigoare si aplicabil este contractul colectiv de munca valabil la nivel national.
Dispozitia nr.876/16.03.2009 respecta întru totul prevederile contractul colectiv de munca la nivel national pentru perioada 2007-2010.
Cu ocazia concedierii, salariatul R. I. a primit o compensatie baneasca si i s-a acordat o perioada de preaviz de 20 de zile lucratoare, respectiv de la 4.06.2009 pâna în data de 3.07.2009 inclusiv. În aceasta perioada se înscriu 29 de zile calendaristice deci salariatului i s-a acordat un preaviz de 20 de zile lucratoare, adica 30 de zile calendaristice.
Prin sentinta civila nr.1772 din 19.10.2009, Tribunalul Dâmbovita a admis contestatia si a anulat în parte dispozitia nr.1809/03.06.2009 emisa de pârâta, de încetare a contractului individual de munca, sub aspectul cuantumului compensatiei cuvenite în urma concedierii individuale si sub aspectul duratei preavizului.
Prin aceeasi sentinta, pârâta a fost obligata sa acorde salariatului compensatia stabilita de comun acord de catre reprezentantii sindicatului si ai societatii, în baza procesului verbal din 01.09.2008 si protocolului din aceeasi data si sa acorde salariatului un preaviz de 30 zile calendaristice, stabilit prin aceleasi documente încheiate între parti, precum si sa acorde salariatului disponibilizat, salariul corespunzator preavizului de 30 zile calendaristice.
Pentru a hotarî astfel, prima instanta a retinut ca prin dispozitia nr.1809/03.06.2009 emisa de pârâta, s-a dispus încetarea contractului individual de munca al salariatului R. I. conform art.65 din codul muncii, acordându-i-se un termen de preaviz de 20 de zile lucratoare conform dispozitiei nr.876/16.03.2009. La art.5 din dispozitia atacata se arata ca în baza dispozitiei nr.876/16.03.2009 la încetarea CIM salariatul va beneficia de o compensatie de cel putin un salariu lunar, în afara drepturilor cuvenite la zi. Prin salariu lunar se întelege salariul din luna mai stabilit în contractul individual de munca, pentru program normal de lucru.
Art.65 din Legea 53/2003 prevede ca în cazul concedierii pentru motive care nu tin de persoana salariatului are loc încetarea contractului individual de munca determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de salariat ca urmare a dificultatilor economice, a transformarilor tehnologice sau a reorganizarii activitatii. Desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa, dintre cele prevazute la alin. 1.
Prin dispozitia nr.876/16.03.2009 s-a stabilit ca la calculul platilor compensatorii acordate salariatilor la desfacerea CIM pentru desfiintarea postului se vor avea în vedere prevederile art.78 din CCMUN adica angajatorul va acorda salariatului o compensatie de cel putin un salariu lunar, în afara drepturilor cuvenite la zi. Art.1, pct.1.2 prevede ca angajatorul este obligat sa acorde un preaviz de 20 de zile lucratoare.
Prin procesul verbal încheiat la data de 01.09.2008 între reprezentantii pârâtei si cei ai SLI COS Târgoviste cu ocazia rundei a II a negocierilor pentru încheierea unui CCMU s-a stabilit ca ”în conditiile în care se doreste continuarea negocierilor atunci este necesar acordul sindicatelor ca începând cu data de 02.09.2008, administratia sa poata proceda la concedieri individuale pentru motive ce nu tin de persoana salariatului, chiar daca negocierile continua”. Partile au mai convenit ca salariatii concediati sa beneficieze de o indemnizatie de concediere egala cu 40% din salariul brut din luna anterioara concedierii înmultita cu numarul anilor lucrati în combinat si un preaviz de 30 de zile calendaristice.
Acest fapt este atestat si de Protocolul încheiat între cele doua parti la 01.09.2008 cu ocazia celei de a 11 a runde a negocierilor pentru încheierea unui contract colectiv de munca la nivel de unitate. Reprezentantii celor doua parti au hotarât de comun acord prelungirea negocierilor pâna la data de 08.09.2008, sindicatele exprimându-si acordul pentru efectuarea concedierilor individuale, chiar si în conditiile prelungirii negocierilor colective, salariatii concediati, beneficiind de drepturile stabilite prin procesul verbal din 01.09.2008.
Tribunalul nu a retinut apararea pârâtei potrivit careia drepturile salariatilor concediati sunt valabile numai pentru perioada 1.09-8.09.2008, iar ulterior devin aplicabile prevederile Contractului Colectiv de Munca la nivel National pentru urmatoarele argumente:
Din chiar procesul-verbal rezulta ca negocierile au continuat si ulterior datei de 08.09.2009, aceasta data având doar semnificatia stabilirii urmatoarei runde a negocierilor. Astfel, în privinta art.90 din CCMU, partile au convenit amânarea negocierii lui pâna la finalizarea clauzei similare din CCM la nivel de ramura, având deci o durata nedeterminata.
Un alt argument în favoarea reclamantului, este ca societatea a continuat sa efectueze concedieri si dupa 08.09.2008, dovada fiind dispozitia de concediere nr.266/26.01.2009 privind pe salariatul G. M. concediere ce a fost efectuata cu respectarea drepturilor prevazute în cuprinsul procesului verbal si protocolului din 01.09.2008.
Un alt protocol, care sa îl modifice pe cel din 08.09.2008 nu a mai fost încheiat între parti, lucru recunoscut de pârâta prin întâmpinarea depusa la dosar, în care arata ca dupa data de 08.09.2008 partile nu au mai încheiat nici un alt înscris prin care sa convina prelungirea negocierilor, iar dupa aceasta data au intrat în conflict de interese.
Cu privire la perioada de preaviz si drepturile banesti ale salariatului mentionate în dispozitia de concediere, asa cum este prevazuta în art.5, aceasta încalca protocolul stabilit de comun acord de reprezentantii angajatorului si ai salariatilor, prin care se prevede ca salariatii concediati vor beneficia de o indemnizatie de concediere egala cu 40% din salariul brut din luna anterioara concedierii înmultita cu numarul anilor lucrati în combinat si de un preaviz de 30 de zile calendaristice.
Având în vedere concursul dintre prevederile CCM la nivel national si cele din protocolul încheiat între parti pe parcursul negocierii unui nou contract colectiv de munca, protocol al carui rol este tocmai acela de a suplini lipsa contractului colectiv la nivelul societatii, instanta apreciaza ca cele stabilite în cuprinsul protocolului reprezinta o clauza mai favorabila salariatilor.
Art.8 alin.2 din Legea 130/1996 prevede ca contractele colective de munca, nu pot contine clauze care sa stabileasca drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective încheiate la nivel superior.
În situatia în care s-ar da eficienta CCMUN drepturile salariatilor ar fi stabilite la un nivel inferior fata de prevederile constatate prin înscrisuri încheiate la nivelul societatii, situatie ce ar contraveni scopului de protectie a drepturilor salariatilor.
Pentru aceste motive, tribunalul a admis actiunea.
Împotriva acestei sentinte, în termen legal pârâta a declarat recurs(filele 4-8).
Invocând cazurile de recurs prevazute de art.304 pct.6-9 cod pr.civ.recurenta a sustinut în esenta ca sentinta este nelegala pentru urmatoarele motive:
-procesul-verbal al rundei a 11 a de negociere a contractului colectiv de munca la nivel de unitate nu este izvor de drepturi pentru salariati, valabilitatea clauzelor negociate fiind conditionata de încheierea si înregistrarea legala a contractului colectiv de munca la nivel de unitate.
În aceste conditii, instanta de fond a interpretat gresit acest înscris si a pronuntat o sentinta nelegala.
-singurul înscris care a reprezentat o întelegere între sindicat si administratie îl constituie Protocolul din 1 septembrie 2008, conform caruia negocierile pentru încheierea unui nou contract colectiv de munca la nivel de unitate s-au prelungit pâna la data de 8 septembrie 2008, perioada în care, în caz de concediere, administratia s-a obligat sa plateasca salariatilor compensatii banesti egale cu 40% din salariul brut din luna anterioara înmultita cu numarul anilor lucrati în combinat si un preaviz de 30 de zile calendaristice.
Cum negocierile au continuat pâna în luna martie 2009, prin dispozitia nr.876/16 martie 2009 administratia a anuntat concedieri ce nu tin de persoana salariatilor, iar întelegerea consemnata în Protocol are valabilitate numai pentru perioada 1-8 septembrie 2008 când negocierile partilor au fost prelungite.
În aceste împrejurari, instanta de fond, folosind argumente straine de natura pricinii, a invocat art.90 din Contractul Colectiv de Munca la nivel de Unitate care nu au legatura cu cauza de fata.
-cu privire la perioada preavizului, potrivit dispozitiei nr.1809/3 iunie 2009 salariatul R.I. a fost concediat de la 6 iulie 2009, acordându-i-se un preaviz de 20 zile lucratoare între 4 iunie 2009-3 iulie 2009, însa instanta de fond pronuntându-se asupra unui lucru care nu i s-a cerut, a obligat recurenta la acordarea unui preaviz de 30 zile calendaristice conform procesului-verbal si protocolului din 1 septembrie 2009 desi cererea cu care a fost învestita a fost aceea de anulare a duratei preavizului si plata a salariului cuvenit pentru un preaviz de 30 zile calendaristice.
-o ultima critica a recurentei vizeaza gresita evocare si aplicare a art.8 alin.2 din Legea nr.130/1996, care nu este aplicabil în cauza, prima instanta retinând ca nu se poate da eficienta Contractului Colectiv de Munca Unic la nivel National care este de nivel inferior celui de la nivel de unitate.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentintei si respingerea actiunii ca neîntemeiate.
Curtea, verificând sentinta recurata prin prisma criticilor aduse, a dispizitiilor legale incidente în cauza si în raport de probele administrate dar si sub toate aspectele, astfel cum impune art.3041 cod pr.civ. constata ca este afectata legalitatea si temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:
Prin dispozitia nr.1809 emisa de SC “M” Târgoviste SA la data de 3 iunie 2009 s-a dispus concedierea salariatului R. I. în temeiul art.65 din Codul muncii, prin desfiintarea postului de sudor ocupat de acesta în Sectia Reparatii Siderurgice, acordarea unui drept de preaviz de 20 zile lucratoare în conformitate cu dispozitia nr.876/16 martie 2009 si beneficiul unei compensatii de cel putin un salariu lunar( la nivelul lunii mai 2009) în afara drepturilor cuvenite la zi.
Aceasta dispozitie a fost atacata cu contestatie în termenul legal de 30 zile de Sindicatul Liber Independent COS Târgoviste (denumit în continuare SLI COS Târgoviste) în numele si pentru membrul sau-salariatul R. I., astfel ca partile litigiului sunt contestatorul sus-citat si intimata societate angajatoare. Contestatorul a solicitat anularea unor clauze ale dispozitiei sub aspectul termenului de preaviz si al drepturilor cuvenite salariatului, cu sustinerea ca acestea au fost gresit stabilite si acordate, fara a se tine seama de procesul-verbal si protocolul încheiate la 1 septembrie 2008 care prevad o durata a dreptului de preaviz de 30 zile calendaristice iar nu de 20 zile lucratoare, respectiv o compensatie echivalenta cu înmultirea procentului de 40% din salariul brut avut în luna anterioara concederii cu numarul anilor lucrati în combinat, iar nu cel putin un salariu lunar la nivelul lunii anterioare concedierii.
Instanta de fond a dat eficienta celor doua înscrisuri invocate de reclamant, denumite proces-verbal si protocol, ambele încheiate la 1 septembrie 2008 si a stabilit incidenta clauzelor acestora cât priveste durata termenului de preaviz si drepturile cuvenite ca si plati compensatorii catre salariatul concediat din motive ce nu tin de persoana sa.
Solutia astfel pronuntata, cu motivarea de fapt si de drept criticata prin recursul de fata, este gresita, atragând incidenta cazului de recurs prev.de art.304, pct.9 cod pr.civ.
Prin procesul-verbal încheiat si semnat la 1 septembrie 2008 între reprezentantii SC “M” Târgoviste SA si cei ai SLI COS cu ocazia celei de a 11 a runde a negocierilor contractului colectiv de munca la nivel de unitate partile contractante au stabilit un acord materializat în Protocolul întocmit în aceeasi zi referitor la:
-prelungirile negocierilor pentru încheierea unui nou contract colectiv de munca la nivel de unitate pâna la data de 8 septembrie 2008, adica pe durata înca unei saptamâni, sindicatele semnatare exprimându-se ferm pentru efectuarea de concedieri individuale, chiar si în conditiile prelungirii negocierilor;
-cuantumul indemnizatiei de concediere a salariatilor împotriva carora aceasta masura va fi luata pe perioada prelungirii negocierilor colective, constând în echivalentul sumei rezultate din înmultirea procentului de 40% din salariul brut din luna anterioara concedierii cu numarul anilor lucrati în combinat precum si un drept de preaviz de 30 zile calendaristice.
La expirarea termenului convenit din 8 septembrie 2008, partile nu au mai prelungit negocierea contractului colectiv de munca la nivel de unitate prin vreun alt înscris, dar nici nu au semnat si înregistrat un contract colectiv de munca la nivel de unitate, astfel ca nu exista actualmente un asemenea contract, cel anterior-încheiat pentru perioada 2004-2008 expirând, potrivit art.12- la 1 septembrie 2008.
În aceste împrejurari, începând cu data de 1 aprilie 2009 conducerea societatii, prin dispozitia nr.876 emisa la 16 martie 2009 a dispus ca la concedierea pentru desfiintarea postului, salariatii sa primeasca o compensatie de cel putin un salariu lunar, în afara drepturilor cuvenite la zi, în conformitate cu art.78 din Contractul Colectiv de Munca Unic la nivel National(denumit în continuare CCMUN) iar dreptul de preaviz al salariatului astfel concediat, reglementat de art.74(2) din acelasi CCMUN, sa fie de 20 de zile lucratoare.
Acestea sunt dispozitiile contractuale aplicate si în cazul salariatului R. I. prin dispozitia nr.1809 din 3 iunie 2009, caruia i s-a stabilit durata preavizului în perioada 4 iunie 2009-3 iulie 2009 inclusiv.
Sub un prim aspect Curtea constata ca atât procesul-verbal cât si protocolul încheiate si semnate la 1 septembrie 2008 de partile în litigiu privesc numai situatia concedierilor individuale din motive ce nu tin de persoana salariatilor dispuse pentru perioada prelungirii negocierilor convenita între 1 si 8 septembrie 2008, termenii folositi în ambele înscrisuri, asa cum au fost citati în cele ce preced, fiind clari si neechivoci.
Nu exista nici un motiv pentru care conventia intervenita între reprezentantii SC „M” Târgoviste SA si cei ai SLI COS cu ocazia celei de a 11 a runde a negocierilor contractului colectiv de munca la nivel de unitate consemnata în procesul-verbal si protocolul ce i-a urmat, sa opereze si dincolo de perioada pentru care a fost stabilita, adica în luna iunie 2009 când a fost emisa dispozitia contestata.
Contestatorul pe de o parte si instanta de fond pe de alta, au retinut în mod gresit schimbarea conditiilor de concediere prin Dispozitia nr.876/16 martie 2009, ceea ce ar atrage anularea dispozitiei de concediere nr.1809/2008.
În realitate, în lipsa unui contract colectiv de munca la nivel de unitate valabil încheiat si înregistrat dupa 1 septembrie 2008, când cel anterior a încetat ajungând la termen, pe perioada negocierilor repetate pentru un nou contract, prelungite între 1-8 septembrie 2008, partile au convenit asupra unor conditii speciale si derogatorii privind cuantumul platilor compensatorii si durata dreptului de preaviz pentru salariatii disponibilizati exclusiv în aceasta perioada de negocieri, iar dupa data de 8 septembrie 2008, singurele clauze aplicabile sunt cele ale art.74 si 78 din CCMUN, care sunt valabile pâna la încheierea si înregistrarea conform legii a unui nou contract colectiv de munca la nivel de unitate.
Pe de alta parte, Curtea constata justificata si critica referitoare la incidenta art.90 din CCMU si art.8 alin.2 din Legea nr.130/1996, gresit evocate, interpretate si aplicate de prima instanta.
Art.90 din CCMU 2004-2008 nu opereaza începând cu data de 1 septembrie 2008 când întregul contract, ajuns la termenul pentru care a fost încheiat, si-a încetat valabilitatea.
Potrivit art.8 alin.2 din Legea nr.130/1996 contractele colective de munca nu pot contine clauze care sa stabileasca drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective la nivel superior, ceea ce nu este cazul în litigiul de fata în care, asa cum s-a aratat în lipsa unui contract colectiv de munca încheiat la nivel de unitate dupa expirarea celui anterior, reglementarea raporturilor dintre salariati si angajator este guvernata de singurul contract în vigoare, cel de la nivel national si ale carui clauze au fost corect respectate de societatea intimata la data concedierii salarialului R.I. în luna iunie 2009.
În egala masura, din considerentele sentintei nu rezulta care sunt motivele ce atrag nulitatea dispozitiei contestate, în conditiile în care dispozitia nr.876/16 martie 2009 cu privire la indemnizatiile de concediere si durata dreptului la preaviz pentru salariatii ale caror contracte de munca înceteaza prin desfiintarea posturilor ocupate,nu au fost contestata pe caile legale de organizatiile sindicale.
Pentru toate considerentele expuse, Curtea a admis ca fiind fondat recursul exercitat de societatea intimata si în temeiul art.312 cod pr.civ. constatând ca sentinta primei instante a fost data cu gresita aplicare a legii, a modificat-o în totalitate cu consecinta respingerii contestatiei ca neîntemeiate.