Aplicarea dispozitiilor art. 93 din Legea nr.567/2004, doar a categoriilor
expres prevazute în textul de lege mentionat.
Art. 93 din Legea nr.567/2004
Potrivit dispozitiilor art.93 din Legea nr.567/2004, art.1,
constituie vechime în specialitate perioada în care personalul auxiliar al
instantelor judecatoresti si parchetelor de pe lânga acestea a îndeplinit
oricare dintre functiile prevazute la art.3 (grefieri, grefieri-statisticieni,
grefieri-documentaristi, grefieri-arhivari, grefieri-registratori, specialisti IT,
agent procedural, aprod si sofer), precum si perioadele în care a îndeplinit,
în cadrul instantelor judecatoresti, parchetelor de pe lânga acestea,
procuraturii, fostelor arbitraje de stat sau departamentale si fostelor notariate
de stat, functia de impiegat, secretar, secretar ajutor, secretar-dactilograf,
dactilograf, executor judecatoresc, conducator de carte funciara, arhivar,
registrator, curier, referent, steno-dactilograf, sef de cabinet, functionar
statistician, grefier-dactilograf, grefier analist-programator, informatician.
S-a precizat la pct.2 ca se retine ca vechime în specialitate si
perioada în care personalul auxiliar de specialitate a îndeplinit functia de
executor judecatoresc pâna la intrarea în vigoare a Legii nr.188/2000, iar la
art.3 si perioada în care acestea au exercitat functii de aceeasi natura în
cadrul Curtii Constitutionale sau în cadrul fostelor structuri jurisdictionale
ale Curtii de Conturi.
Curtea a retinut astfel ca vechimea în specialitate este
recunoscuta numai categoriilor de personal auxiliar care au lucrat anterior
încadrarii la instantele judecatoresti, la una din institutiile expres si limitativ
prevazute mai sus.
Cum reclamantele nu au lucrat în aceste functii, în mod corect
instanta de fond le-a respins actiunea formulata.
(Decizia civila nr.1334/R-CM din 06 octombrie 2009)
Prin actiunea înregistrata la data de 10 februarie 2009, reclamantele
S.P. s.a. au chemat în judecata pe pârâtii Tribunalul Vâlcea, Curtea de Apel Pitesti,
Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii si Casa Judeteana de Pensii
Vâlcea, solicitând sa se recunoasca discriminarea reclamantelor în raport de alte
categorii de personal auxiliar din cadrul instantelor judecatoresti si al parchetelor de
pe lânga acestea, salarizat în baza prevederilor O.G. nr.8/2007, discriminare
instituita prin dispozitiile art.93 din Legea nr.567/2994 privind statutul personalului
auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe lânga
acestea, cu modificarile si completarile ulterioare; sa li se recunoasca perioada de
timp în care fiecare dintre reclamante au fost angajate la alte institutii în functii de
natura celor prevazute de art.93 din Legea nr.567/2004, cu modificarile ulterioare,
ca vechime în functie de personal auxiliar de specialitate; sa fie înscrise aceste
perioade, în mod corespunzator, în carnetele de munca, în fiecare caz în parte, ca
urmare a recunoasterii vechimii în specialitate – care sa fie luata în calcul la
stabilirea pensiei de serviciu si a celorlalte drepturi de asigurari sociale.
În motivarea actiunii, reclamantele au aratat, în fapt, ca sunt angajate,
în calitate de personal auxiliar de specialitate, în cadrul Judecatoriei Horezu,
Judecatoriei Râmnicu Vâlcea, Parchetului de pe lânga Judecatoria Horezu si
Parchetului de pe lânga Tribunalul Vâlcea.
Anterior ocuparii acestor functii, fiecare dintre reclamante au fost
angajate la alte unitati, unde au îndeplinit functii de natura celor prezentate de art.93
din Legea nr.567/2004 (secretar, dactilograf, telexist, secretar dactilograf, etc.), iar la
încadrarea acestora în functia actuala de la instanta/parchet, le-a fost recunoscuta ca
vechime corespunzatoare, întrucât nu au fost angajate ca debutant.
Au precizat reclamantele ca, desi la angajarea acestora în sistemul
Justitiei, aceasta vechime în functii anterioare le-a fost recunoscuta ca fiind vechime
asimilata în specialitate, prin prevederile art.93 din Legea nr.567/2004, aceasta
vechime în functiile de specialitate nu le-a fost recunoscuta, ci numai anumitor
categorii de personal (cele care îndeplinisera anterior functia de impiegat, secretar,
secretar ajutor, secretar dactilograf, stenodactilograf, grefier analist programator,
informatician, functionar, executor judecatoresc, conducator de carte funciara,etc.,
la instante si parchetele de pe lânga acestea, la fostele unitati de procuratura, fostele
arbitraje de stat sau departamentale, fostele notariate de stat, precum si celor car au
exercitat functii de aceeasi natura în cadrul Curtii Constitutionale sau în cadrul
fostelor structuri jurisdictionale ale Curtii de Conturi, iar pentru grefierii
informaticieni, se considera vechime în specialitate orice perioada lucrata în acelasi
domeniu în orice unitati).
Considerând ca o asemenea dispozitie legala a creat un regim
discriminatoriu între persoanele care fac parte din acelasi sistem, în raport de criterii
care nu au nicio justificare rezonabila, reclamantele au formulat o petitie catre
C.S.M., care, prin Hotarârea Plenului nr.609/2008, s-a considerat organ
necompetent sa decida asupra fondului problemelor ridicate, însa, în considerente,
s-a inserat observatia ca, în cazul grefierilor informaticieni, dispozitia legala analizata
(art.92 din Lg.567/2004) a instituit o exceptie, recunoscându-se acestora vechime în
specialitate toata perioada în care acestia au lucrat în acelasi domeniu, în orice alte
unitati.
Au sustinut reclamantele ca în speta sunt aplicabile direct dispozitiile
internationale cuprinse în art.23 din Declaratia universala a Drepturilor Omului
adoptata de Adunarea Generala ONU în anul 1948 si ratificata de România în 1974,
precum si art.14 din Conventie, ratificata de România prin Legea nr.30/1994.
Art.14 din Conventie cuprinde o clauza de nediscriminare a carei aplicare a fost
extinsa în jurisprudenta Curtii Europene în asa masura ca a primit interpretarea unei
clauze de nediscriminare generala.
Pârâta Casa Judeteana de Pensii Vâlcea a formulat întâmpinare, prin
care a ridicat exceptia prematuritatii cererii, sustinând ca nici o reclamanta nu are
calitatea de pensionar si nu a formulat vreo cerere de înscriere la pensie, neexistând
în acest moment nici un raport juridic de asigurari sociale între institutia pârâta si
reclamante.
La data de 15 decembrie 2008, au formulat cerere de interventie în
interes propriu intervenientele S.E. s.a., solicitând sa se recunoasca discriminarea
acestora în raport de alte categorii de personal auxiliar din cadrul instantelor
judecatoresti si al parchetelor de pe lânga acestea, salarizat în baza prevederilor
O.G. nr.8/2007, discriminare instituita prin dispozitiile art.93 din Legea
nr.567/2994 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instantelor
judecatoresti si al parchetelor de pe lânga acestea, cu modificarile si completarile
ulterioare; sa li se recunoasca perioada de timp în care fiecare dintre reclamante au
fost angajate la alte institutii în functii de natura celor prevazute de art. 93 din Legea
nr.567/2004, cu modificarile ulterioare, ca vechime în functie de personal auxiliar
de specialitate; sa fie înscrise aceste perioade, în mod corespunzator, în carnetele de
munca, în fiecare caz în parte, ca urmare a recunoasterii vechimii în specialitate –
care sa fie luata în calcul la stabilirea pensiei de serviciu si a celorlalte drepturi de
asigurari sociale.
În motivarea cererii, intervenientele au aratat, în fapt, ca sunt angajate,
în calitate de personal auxiliar de specialitate, în cadrul Tribunalului Vâlcea si
respectiv al Judecatoriei Râmnicu Vâlcea.
Anterior ocuparii acestor functii, fiecare dintre interveniente au fost
angajate la alte unitati, unde au îndeplinit functii de natura celor prezentate de art.93
din Legea nr.567/2004 (secretar, dactilograf, telexist, secretar dactilograf, etc.), iar la
încadrarea acestora în functia actuala de la instanta/parchet, le-a fost recunoscuta ca
vechime corespunzatoare, întrucât nu au fost angajate ca debutant, situatie în care,
pentru aceleasi motive invocate si în actiunea reclamantelor, au sustinut admiterea
acesteia.
Cererea de interventie principala a fost încuviintata în principiu prin
încheierea de sedinta din data de 17 decembrie 2008 a Curtii de Apel Pitesti.
Initial, actiunea a fost înregistrata pe rolul Curtii de Apel Pitesti, care,
prin încheierea din 21 ianuarie 2009, a dispus, fata de decizia nr.104/20 ianuarie
2009, pronuntata de Curtea Constitutionala, scoaterea cauzei de pe rol si înaintarea
ei catre Tribunalul Vâlcea.
La data de 27 februarie 2009, reclamantele S.M., C.P. si N.V. au
formulat cerere de modificare a actiunii introductive de instanta, prin care au
solicitat introducerea în cauza, în calitate de pârât, a Parchetului de pe lânga Curtea
de Apel Pitesti.
Prin întâmpinare, Casa Judeteana de Pensii Vâlcea a ridicat exceptia
lipsei de calitate procesuala pasiva a sa.
La data de 27 martie 2009 a fost introdus în cauza, în calitate de pârât,
Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie, care a formulat cerere de
chemare în garantie a Ministerului Finantelor Publice, pentru ca, în cazul în care se
va admite cererea reclamantelor, sa se ia act de obligativitatea adoptarii unui proiect
de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2009, care sa includa alocarea
sumelor ce reprezinta pretentiile acestora.
Ministerul Finantelor Publice a formulat întâmpinare, prin care a
solicitat respingerea cererii de chemare în garantie, ca neîntemeiata.
De asemenea, Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie,
prin întâmpinarea formulata, a solicitat respingerea actiunii ca neîntemeiata.
În urma probelor administrate în cauza, Tribunalul Vâlcea, prin
sentinta civila nr.675 din 25 iunie 2009, a respins exceptia lipsei calitatii procesuale
pasive si exceptia prematuritatii introducerii actiunii, invocate de pârâta Casa
Judeteana de Pensii Vâlcea.
S-a respins actiunea principala si cererea de interventie în interes
propriu formulate de reclamante si de interveniente, cât si cererea de chemare în
garantie formulata de Ministerul Public – Parchetul de pe lânga Înalta Curte de
Casatie si Justitie.
S-a retinut de instanta de fond, la pronuntarea acestei sentinte, ca
reclamantele si intervenientele în prezent sunt angajate la Judecatoria Râmnicu
Vâlcea, Judecatoria Horezu, Parchetul de pe lânga Judecatoria Horezu, respectiv la
Parchetul de pe lânga Tribunalul Vâlcea, având functia de grefier, respectiv de
manager economic (reclamanta N.V.).
Anterior ocuparii acestor functii, acestea au fost angajate la alte unitati,
unde au îndeplinit diverse functii, potrivit mentiunilor din cererea de chemare în
judecata.
Dispozitiile art.93 din Legea nr.567/2004 (la care reclamantele si
intervenientele fac trimitere în cererile formulate) stabilesc: „Constituie vechime în
specialitate perioada în care personalul auxiliar al instantelor judecatoresti si al
parchetelor de pe lânga acestea a îndeplinit oricare dintre functiile prevazute la art.3
(grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentaristi, grefieri arhivari, grefieri
registratori , specialisti IT, agent procedural, aprod si sofer), precum si perioadele în
care a îndeplinit, în cadrul instantelor judecatoresti, parchetelor de pe lânga acestea,
procuraturii, fostelor arbitraje de stat sau departamentale si fostelor notariate de
stat, functia de: impiegat, secretar, secretar ajutor, secretar dactilograf, dactilograf,
executor judecatoresc, conducator de carte funciara, arhivar, registrator, arhivar-
registrator, curier, referent, stenodactilograf, sef de cabinet, functionar, statistician,
grefier dactilograf, grefier analist programator, informatician”.
S-a apreciat astfel ca vechimea în specialitate este recunoscuta numai
categoriilor de personal auxiliar care, anterior, au lucrat la una din institutiile expres
si limitativ prevazute de normele indicate mai sus.
În speta, astfel cum rezulta din carnetele de munca depuse la dosar,
nici una dintre reclamante sau interveniente nu a fost încadrata anterior la vreuna
din institutiile avute în vedere de textul legal citat.
Nu exista nici un text de lege care sa recunoasca reclamantelor si
intervenientelor vechimea în functia de personal auxiliar de specialitate pentru
perioadele în care au fost încadrate la diverse institutii, altele decât cele enumerate
de textul art. 93 din Legea nr.567/2004.
Raportat la dispozitiile art.16 alin.1 din Constitutie, Curtea
Constitutionala a statuat în mod constant în jurisprudenta sa ca, prin lege, pot fi
instituite tratamente juridice diferite în raport de natura deosebita a raporturilor
reglementate.
În considerarea celor expuse, recunoasterea sau nerecunoasterea
vechimii într-o specialitate este o optiune a legiuitorului si nu poate fi considerata ca
aducând atingere principiului egalitatii în drepturi si nediscriminarii.
Împotriva acestei sentinte au declarat recurs reclamantele si
intervenientele, sustinând ca este nelegala si netemeinica, întrucât în mod
nejustificat s-a respins actiunea formulata.
La pronuntarea sentintei instanta de fond nu a avut în vedere niciun
argument întemeiat pe dreptul intern si dreptul european în materie, nu a analizat
discriminarea, practic nu a motivat solutia raportat la argumentele aduse în
sustinerea actiunii.
Nu s-a avut în vedere ca dispozitiile art.4 si 16 din Constitutia
României consacra principiul egalitatii între cetateni, iar normele dreptului intern,
respectiv art.5 si 6 din Codul muncii, interzic discriminarea sub orice forma bazata
pe orice criteriu.
În speta, sunt aplicabile direct dispozitiile internationale cuprinse în
art.23 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, precum si art.14 din
Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor
Fundamentale, care contin o clauza de discriminare a carei aplicare a fost extinsa în
jurisprudenta Curtii Europene în asa masura încât ea a primit interpretarea unei
clauze de nediscriminare generala.
De asemenea, conform Directivei 2000/EC/78, tratamentul
diferentiat trebuia analizat prin prisma unor persoane aflate în situatii comparabile,
nu neaparat similare.
Fata de motivele aratate s-a solicitat admiterea recursului si
modificarea sentintei instantei de fond în sensul admiterii actiunii si a cererii de
interventie.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozitiile art.304 pct.7 si 9 Cod
procedura civila, precum si pe prevederile art.3041 Cod procedura civila.
Recursul declarat de reclamante a fost respins ca nefondat, iar cel
formulat de interveniente ca tardiv.
Referitor la recursul declarat de interveniente, s-a constatat ca în
materia conflictelor de drepturi, Legea nr.168/1999 privind solutionarea
conflictelor de munca, modificata, a stabilit prin dispozitiile art.80 un termen de
recurs de 10 zile, mai scurt decât cel de drept comun.
Acest termen curge de la data comunicarii hotarârii pronuntate de
instanta de fond.
În cauza, hotarârea a fost comunicata recurentelor-interveniente la
data de 14.07.2009, existând semnatura de primire pe dovezile de comunicare aflate
la dosar.
Cererea de recurs a fost depusa la instanta la data de 31.07.2009, fara a
fi însotita de plicul postei.
Pâna la aceasta data, termenul de recurs de 10 zile, prevazut de norme
imperative a fost depasit, ceea ce atrage decaderea partii din dreptul de a mai
exercita calea de atac.
Pentru aceste considerente, în baza art.103 alin.(1) Cod procedura
civila, recursul intervenientelor a fost respins ca tardiv formulat.
Referitor la recursul declarat de reclamante, s-a retinut ca în mod
corect instanta de fond a respins actiunea formulata de acestea, pentru recunoasterii
vechimii în munca de specialitate a perioadei lucrate în alte domenii.
Anterior ocuparii functiilor de personal auxiliar la instante
judecatoresti, reclamantele au fost angajate la alte unitati unde au îndeplinit diverse
functii si anume: S.M. – lucrator comercial cu atributii de secretar-dactilograf si cu
atributii personal; C.P. a fost angajata dactilograf la alte unitati; O.M. –
secretar-dactilograf; P.Z. – laboranta; M.I.M. – dactilograf II, C.E. – dactilograf –
operator calcul principal, secretar, casier, functionar; D.E. – dactilograf si operator
masini de multiplicat; L.E.D. – telexist; C.M. – secretar-dactilograf; O.C. – operator
masini calcul – dactilograf si desenator tehnic-dactilograf; I.M. – secretar-
dactilograf, T.F. – pregatitor completator si secretar si N.V. – economist si sef de
birou financiar.
Potrivit art.93 din Legea nr.567/2004, art.1, constituie vechime în
specialitate perioada în care personalul auxiliar al instantelor judecatoresti si
parchetelor de pe lânga acestea a îndeplinit oricare dintre functiile prevazute la art.3
(grefieri, grefieri-statisticieni, grefieri-documentaristi, grefieri-arhivari, grefieri-
registratori, specialisti IT, agent procedural, aprod si sofer), precum si perioadele în
care a îndeplinit, în cadrul instantelor judecatoresti, parchetelor de pe lânga acestea,
procuraturii, fostelor arbitraje de stat sau departamentale si fostelor notariate de
stat, functia de impiegat, secretar, secretar ajutor, secretar-dactilograf, dactilograf,
executor judecatoresc, conducator de carte funciara, arhivar, registrator, curier,
referent, steno-dactilograf, sef de cabinet, functionar statistician, grefier-dactilograf,
grefier analist-programator, informatician.
S-a precizat la pct.2 ca se retine ca vechime în specialitate si perioada
în care personalul auxiliar de specialitate a îndeplinit functia de executor
judecatoresc pâna la intrarea în vigoare a Legii nr.188/2000, iar la art.3 si perioada
în care acestea au exercitat functii de aceeasi natura în cadrul Curtii Constitutionale
sau în cadrul fostelor structuri jurisdictionale ale Curtii de Conturi.
Curtea a retinut astfel, ca vechimea în specialitate este recunoscuta
numai categoriilor de personal auxiliar care au lucrat anterior încadrarii la instantele
judecatoresti, la una din institutiile expres si limitativ prevazute mai sus.
Cum reclamantele nu au lucrat în aceste functii, în mod corect instanta
de fond le-a respins actiunea formulata.
Reclamantele au invocat si principiul nediscriminarii fata de alte
categorii sociale, care ar fi instituit prin disp.art.93 din Legea nr.567/2004, însa,
atâta vreme cât acest text de lege prevede în mod clar functiile avute în vedere la
stabilirea vechimii în specialitate si cuprinde o sfera larga de asemenea functii, nu se
poate pretinde ca acestea au fost discriminate fata de alte categorii de salariati.
În speta, nu se pot aplica prevederile Codului Muncii si altor acte
normative si conventii invocate de reclamante în recurs, atâta vreme cât nu se pune
problema unei discriminari între reclamante si alte categorii de salariati si cât legea
prevede în mod clar functiile pentru care se stabileste vechimea în specialitate.
Prevazând în acest mod functiile respective nu se creeaza o discriminare între
reclamante si alte categorii sociale, deoarece acestea au îndeplinit alte functii decât
cele prevazute de lege a fi avute în vedere la stabilirea vechimii respective.
Prin stabilirea vechimii în specialitate conform legii nu se poate
pretinde ca s-a aplicat reclamantelor un tratament diferentiat, deoarece ele nu sunt
în situatii nici comparabile si nici similare cu persoanele care lucreaza în functiile pe
care le-au avut anterior încadrarii la instantele judecatoresti, ci solicita pur si simplu
recunoasterea vechimii respective pe alte criterii decât cele prevazute de lege.
Cum recunoasterea sau nerecunoasterea vechimii într-o specialitate
este o optiune a legiuitorului si nu se poate pretinde ca aduce atingere principiului
egalitatii în drepturi si nediscriminarii, în mod corect instanta de fond a apreciat ca
Legea nr.567/2004 nu recunoaste acestora vechimea în specialitate pentru
perioadele în care au fost încadrate la diverse institutii.
Constatându-se ca sentinta este legala si temeinica, în baza art.312
alin.1 Cod procedura civila a fost respins ca nefondat recursul declarat de
reclamante.