Aplicarea dispozitiilor CCM se face în raport de data concedierii si nu de data la care s-a hotarât reorganizarea prin desfiintarea postului
Decizia civila nr.1755 din 19 martie 2009
Intimatul-persoana fizica a fost concediat conform art. 65 din Codul Muncii, pentru motive care nu tin de persoana sa.
Fata de momentul la care a fost emis ordinul de concediere, tinând seama si de prevederile art. 75 din Codul Muncii - potrivit cu care decizia de concediere produce efecte de la data comunicarii ei salariatului - erau aplicabile din punctul de vedere al stabilirii cuantumului platilor compensatorii prevederile art. 68 alin. 3 din Contractul Colectiv de Munca pe anul 2008 si nu prevederile Contractului Colectiv de Munca 2007/2008, asa cum sustine recurenta, pentru simplul motiv ca acest act juridic a încetat sa-si produca efectele la data de 03.01.2008, când a intrat în vigoare CCM valabil pe anul 2008. Nu poate fi acceptata teza coexistentei si producerii de efecte concomitent a doua contracte colective de munca, Legea nr. 130/1996 opunându-se unei asemenea situatii.
Tribunalul Bucuresti - Sectia a Vlll-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, a admis actiunea formulata de reclamant; a constatat nulitatea art. 3 din Ordinul nr. XX/2008 emis de pârâta CEC SA.
Totodata, pârâta a fost obligata la plata catre reclamant a 10 salarii brute de încadrare, conform art. 68 alin. 3 din CCM/2008 la nivel de unitate.
Pârâta a declarat recurs, criticând sentinta precitata, în esenta, sub urmatoarele aspecte:
Instanta nu a retinut împrejurarea ca la data de 31.01.2008, postul de însotitor transport valori a fost suprimat, iar în prezent aceasta activitate se desfasoara prin intermediul unei firme specializate.
Totodata, instanta nu a avut în vedere aspectul ca s-a oferit contestatorului un post similar la o alta societate, post pe care acesta l-a refuzat, desi ar fi beneficiat de conditii de încadrare si salariu identice cu cele anterioare.
Întrucât contestatorul a refuzat locul de munca oferit de angajator, i-au fost aplicate prevederile art. 68 alin. 2 din CCM 2007/2008, respectiv a primit o compensatie echivalenta cu un salariu de încadrare. în acelasi sens, trebuie avute în vedere dispozitiile Protocolului încheiat între pârâta si Federatia Sindicatelor Libere.
Singurul temei invocat de instanta în motivarea solutiei este dispozitia cuprinsa în contractul colectiv de munca pe 2008, care stabileste numarul salariilor compensatorii cuvenite salariatilor concediati.
Solutia este gresita si se întemeiaza pe interpretarea eronata a probelor administrate în cauza.
Externalizarea activitatii pe care contestatorul o desfasura în postul ocupat la CEC Bank SA a fost hotarâta în anul 2007, când erau în vigoare prevederile CCM 2007-2008, care reglementau în mod expres procedura aplicabila în cazul concedierilor intervenite din acest motiv.
La data de 03.01.2008 a fost încheiat CCM pe 2008, care nu cuprindea dispozitii referitoare la externalizare, dat fiind faptul ca aceasta trebuia încheiata la sfârsitul anului 2007.
în speta sunt aplicabile dispozitiile CCM 2007-2008 si nu cele ale CCM 2008, aplicabile începând cu luna ianuarie 2008, întrucât de la acea data postul de însotitor transport valori a fost desfiintat, iar calitatea de salariat a contestatorului a fost mentinuta prin prisma faptului ca s-a aflat în concediu medical, astfel încât ordinul de concediere nu putea produce efecte.
Nu are relevanta împrejurarea ca la data când i-a fost adusa la cunostinta contestatorului oferta în ceea ce priveste continuarea activitatii în cadrul SC BS SRL (11.12.2007), Banca nu încheiase contractul de prestari servicii cu societatea amintita, întrucât contractul a fost încheiat în cursul lunii decembrie si urma sa produca efecte începând cu luna ianuarie 2008, data de la care postul ocupat de contestator a fost desfiintat.
în aceste conditii, nu se poate sustine ca Banca i-a facut salariatului o oferta neserioasa, ce nu putea fi avuta în vedere de acesta.
Curtea, apreciind ca hotarârea primei instante este legala si temeinica, va respinge recursul ca nefondat, pentru considerentele de fapt si de drept ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, în mod corect Tribunalul a admis pretentiile deduse judecatii, dispunând, printre altele, obligarea recurentei-pârâte la plata catre intimatul-reclamant a 10 salarii brute de încadrare, conform art. 68 alin. 3 si 4 din CCM/2008 la nivel de unitate.
Sub acest aspect, trebuie avut în vedere faptul ca intimatul-persoana fizica a fost concediat conform art. 65 din Codul Muncii, pentru motive care nu tin de persoana sa, prin Ordinul nr. xx/2008 emis de recurenta.
Fata de momentul la care a fost emis acest ordin, tinând seama si de prevederile art. 75 din Codul Muncii - potrivit cu care decizia de concediere produce efecte de la data comunicarii ei salariatului - este evident ca ordinul anterior amintit si-a produs consecintele specifice în cursul lunii ianuarie 2008.
Ca atare, în speta, în cazul intimatului-reclamant erau aplicabile din punctul de vedere al stabilirii cuantumului platilor compensatorii prevederile art. 68 alin. 3 din Contractul Colectiv de Munca pe anul 2008, valabil la nivelul unitatii, în acest sens sunt si prevederile art. 25 alin. 3 din Legea nr. 130/1996.
Or, potrivit art. 68 alin. 3 si 4 din amintitul CCM, intimatul-persoana fizica era îndreptatit sa beneficieze de contravaloarea a 10 salarii brute de încadrare, cu titlu de plati compensatorii, si nu de o plata compensatorie constând dintr-un singur salariu de baza brut lunar, cum s-a prevazut prin ordinul contestat amintit anterior.
Asa fiind, criticile exprimate prin cele doua motive de recurs nu pot fi primite.
Sub acest aspect, trebuie aratat ca în cauza nu erau incidente prevederile Contractului Colectiv de Munca 2007/2008, asa cum sustine recurenta, pentru simplul motiv ca acest act juridic a încetat sa-si produca efectele la data de 03.01.2008, când a intrat în vigoare CCM valabil pe anul 2008. Nu poate fi acceptata teza coexistentei si producerii de efecte concomitent a doua contracte colective de munca, Legea nr. 130/1996 opunându-se unei asemenea situatii.
De aceea, nu au nicio relevanta juridica sustinerile recurentei relative la faptul ca instanta nu a retinut ca postul de însotitor transport valori a fost suprimat, iar în prezent aceasta activitate se desfasoara prin intermediul unei firme specializate si la împrejurarea ca instanta nu a avut în vedere aspectul ca s-a oferit contestatorului un post similar la o alta societate, post pe care acesta l-a refuzat, desi ar fi beneficiat de conditii de încadrare si salariu identice.
De asemenea, nu are vreo semnificatie juridica în speta faptul ca externalizarea activitatii de natura celei desfasurate de intimatul-contestator în postul din care a fost concediat (însotitor transport valori) a fost hotarâta în anul 2007.
Câta vreme încetarea raporturilor de munca dintre parti conform art. 65 din Codul Muncii, s-a produs ulterior datei de 03 ianuarie 2008, moment la care intrasera deja în vigoare prevederile CCM/2008, înseamna ca dispozitiile acestui contract trebuiau aplicate în ce priveste persoana intimatului, mai precis cele ale art. 68 alin. 3 si 4, care fac trimitere la salariatii concediati pentru motive care nu tin de persoana lor si la platile compensatorii ce se cuvin acestora.
Clauzele CCM 2007/2008 ar fi devenit incidente doar daca decizia de concediere a intimatului si-ar fi produs efectele anterior datei de 03.01.2008, ceea ce nu s-a întâmplat, dupa cum s-a relevat mai sus.