Prin cererea adresata Tribunalului Botosani la data de 14.07.2009 contestatorul G.I. a solicitat în contradictoriu cu intimata Casa Judeteana de Pensii Botosani anularea deciziei nr. 11583 R din 4.06.2009 prin care i s-a respins cererea de pensionare si acordarea pensiei începând cu data de 13.04.2009.
În motivarea contestatiei, a aratat ca în mod nelegal intimata a respins cererea de pensionare, neluând în considerare încadrarea muncii sale în grupa superioara în perioada în care a lucrat la SMA Dorohoi (Agromec SA ) si SC DEMETRA SRL Dorohoi, desi acest aspect era mentionat în carnetul sau de munca.
În drept, au fost invocate dispozitiile Ordinului MMPS 50/1990.
Prin întâmpinare, intimata Casa Judeteana de Pensii Botosani a solicitat respingerea contestatiei întrucât mentiunea de la pozitia 40 din carnetul de munca privind încadrarea activitatii contestatorului în grupa a II-a de munca a fost luata în considerare doar partial, în procent de 83%, deoarece lucrarile agricole s-au efectuat doar 10 luni pe an, iar pentru perioada 1.01.1999 – 31.12.1999 când a lucrat la SC DEMETRA SA grupa a II-a de munca a fost valorificata întocmai, conform adeverintei 4/12.01.2009.
A mai aratat ca, contestatorul nu ar îndeplini conditia de vârsta necesara pensionarii, având la data depunerii cererii doar 58 de ani si 8 luni, or reducerea vârstei standard de pensionare de care beneficiaza potrivit art. 42 tabelul 1, este de numai 5 ani.
Prin sentinta civila nr. 1698 din 8.12.2009 Tribunalului Botosani a admis contestatie, a anulat decizia nr. 11583 R din 4.06.2009 si a obligat intimata sa acorde contestatorului pensie pentru limita de vârsta cu reducerea vârstei standard de pensionare, prin luarea în considerare a unui stagiu de cotizare de 27 ani 5 luni si 7 zile în grupa a II-a de munca, a vârstei standard de pensionare de 63 ani si 7 luni si a stagiului complet de cotizare de 32 ani si 2 luni, drepturile de pensie urmând a fi acordate începând cu data de 13.04.2009.
A retinut prima instanta ca prin decizia R 11583/16.03.2009 intimata Casa Judeteana de Pensii Botosani a respins cererea contestatorului G. I. de acordare a pensiei pentru limita de vârsta, considerând ca acesta nu îndeplineste conditia de vârsta necesara.
De asemenea, s-a mentionat în mod expres în cuprinsul deciziei (f.4 dosar ca „adeverinta nr. 4 din 12.01.2009 nu a fost luata în calcul deoarece nu este întocmita conform Ordinului 590/2008 ( numele conducatorului unitatii, persoana care a întocmit adeverinta, perioada corecta care a lucrat la SC DEMETRA SRL - în carnetul de munca nu apare perioada 01.01.1999 -31.12.1999)”.
S-a retinut totodata prin decizie, ca stagiul complet de cotizare în cazul contestatorului ar fi de 35 de ani, iar vârsta standard de pensionare de 65 de ani, în timp ce acesta a realizat un stagiu de 46 de ani, 1 luna si 24 zile ( din care 27 de ani, 5 luni si 7 zile în grupa II) si avea la data înscrierii la pensie 58 ani si 8 luni.
Ulterior, la 13.04.2009, contestatorul a depus o noua cerere de pensionare, intimata emitând o decizie cu acelasi numar la data de 4.06.2009 prin care a respins din nou acordarea pensiei, luând în considerare de aceasta data doar 23 ani, 7 luni si 26 de zile în grupa a II-a de munca, pastrând aceleasi mentiuni referitoare la stagiul complet si la vârsta standard pentru pensionare.
Nemultumit de respingerea cererii sale de pensionare, contestatorul a formulat prezenta contestatie împotriva ultimei decizii.
Referitor la criticile privind stagiul realizat în grupa a II-a de munca, instanta a constatat ca acestea sunt fondate.
Astfel, desi initial, prin decizia din 16.03.2009, intimata a recunoscut contestatorului încadrarea activitatii sale de munca în grupa a II-a pe o perioada de 27 de ani, 5 luni si 7 zile, prin a doua decizie a retinut doar 23 de ani, 7 luni si 26 de zile.
Apararea intimatei (asa cum rezulta din întâmpinare) a fost ca mentiunea din carnetul de munca de la pozitia 40 privind încadrarea activitatii din perioada 18.03.1969 – 1.12.1970 si 7.03.1972 - 1.12.1997 în procent de 100% în grupa a II-a de munca, ar fi fost eronata, deoarece acesta a desfasurat lucrari agricole ca mecanic agricol doar 10 luni pe an, astfel încât procentul se reduce la 83% din timpul de lucru.
Aceasta aparare este nefondata deoarece, conform art. 1 din Decretul 92/1976 privind carnetul de munca, acesta constituie „actul oficial prin care se dovedeste vechimea în munca, vechimea neîntrerupta în munca, vechimea neîntrerupta în aceeasi unitate, vechimea în functie, meserie sau specialitate, timpul lucrat în locuri de munca cu conditii deosebite.”
Aceasta dispozitie a fost preluata si de Ordinul 50/1990 în vigoare la data la care contestatorul a prestat activitate încadrata în grupa a II-a de munca, si care - la pct. 15 - prevede ca „dovedirea perioadelor de activitate în locurile de munca si activitatile ce se încadreaza în grupele I si II în vederea pensionarii se face pe baza înregistrarii acestora în carnetul de munca conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii”
Or, intimata nu a tinut seama de mentiunile exprese din carnetul de munca ci, a pretins necesitatea depunerii unei adeverinte întocmite conform Ordinului 590/2008 pentru a se lua în calcul procentul de 100% a timpului lucrat în grupa a II-a de munca.
Este de observat însa ca eliberarea unor asemenea adeverinte nu se impune decât în situatia în care asiguratul nu are mentiuni în carnetul de munca cu privire la grupa superioara de munca.
Atâta timp cât carnetul de munca constituie „actul oficial” ce dovedeste timpul lucrat în conditii deosebite de munca, iar în speta acesta contine mentiuni complete referitoare la perioada lucrata, timpul efectiv, si temeiul juridic al încadrarii, o eventuala adeverinta este inutila, aceasta trebuind sa fie emisa, de altfel, tot în baza „documentelor, verificabile, aflate în evidentele angajatorului” , deci si a mentiunilor din carnetul de munca.
În plus, emiterea unei adeverinte în prezent este si îngreunata de faptul ca fostul angajator – SC AGROMEC SA Dorohoi – este radiat din registrul comertului (situatie ce rezulta din certificatul constatator aflat la fila 51 dosar), inclusiv lichidatorul SC EXPERT LICHIDATOR IASI fiind radiat din tabloul UNPIR din data de 30.12.2006.
Totodata, instanta a constatat ca decizia este nelegala si în privinta neacordarii pensiei solicitate, intimata impunând alte conditii de vârsta standard si de stagiu complet de cotizare decât cele prevazute de lege.
Astfel, aplicarea în speta a vârstelor si stagiilor de pensionare prevazute de anexa 9 din Legea 19/2000 a fost apreciata ca fiind eronata, pentru urmatoarele considerente:
- cele doua anexe sunt diferite si se aplica distinct : anexa 3 pentru categoria de pensie pentru limita de vârsta - în baza art. 41 alin. 2 si 3 , iar anexa 9 pentru pensia anticipata si anticipata partiala - în baza art. 167 alin. 2 care se refera în mod expres la vârstele si stagiile „în raport cu data nasterii”. (Or, anexa 9 este, tocmai, în functie de data nasterii asiguratului, pe când anexa 3 este în functie de data depunerii cererii, pentru a fi în masura sa asigure acel proces de atingere esalonata în timp, a vârstelor standard de pensionare) .
Altfel, nici nu ar avea ratiune existenta unor tabele anexe diferite, ambele cu privire la aceleasi aspecte: vârsta standard si stagiul complet ;
- tabelul nr. 4 din cuprinsul art. 1671 din Legea 19 /2000 face referire în rubrica sa, în mod expres, la anexa 3 ;
- anexa 9 este prevazuta de Ordinul MMSSF 340/2001 privind Normele de aplicare a Legii 197/2000, pe când anexa 3 este inclusa în Legea 19/2000, face corp comun cu aceasta.
Anexa 9 prevede conditii mai grele pentru pensionare decât cele din anexa 3 la lege, ceea ce ar însemna ca în privinta pensiei pentru limita de vârsta, prin normele metodologice de aplicare sa se ajunga la înlocuirea prevederilor exprese ale legii respective,încalcându-se astfel forta juridica superioara a legii de catre un act administrativ.
Potrivit anexei 3, la data depunerii cererii – 13.04.2009 – conditiile de pensionare pentru limita de vârsta a contestatorului erau: împlinirea vârstei de 63 ani si 7 luni si realizarea unui stagiu de cotizare cel putin egal cu cel complet de la acea data, de 32 de ani si 2 luni.
Conform art. 42 alin. 1 din Legea 19/2000 “ Asiguratii care au realizat stagiul complet de cotizare si care si-au desfasurat activitatea total sau partial în conditii deosebite de munca au dreptul la pensie pentru limita de vârsta, cu reducerea vârstelor standard de pensionare conform tabelului nr. 1”.
Prin urmare, pentru realizarea unui stagiu de cotizare de peste 27 de ani în grupa a II-a de munca , contestatorul avea dreptul la o reducere cu 6 ani a vârstei standard de pensionare, aceasta devenind deci de 57 de ani si 7 luni (63 de ani si 7 luni minus 6 ani).
La data depunerii cererii contestatorul avea 58 de ani si 8 luni, asa încât intimata trebuia sa-i acorde categoria de pensie pentru limita de vârsta cu reducerea vârstei de pensionare, în conformitate cu disp. art. 42 alin.1 din Legea 19/2000.
Împotriva sentintei a formulat recurs intimata Casa Judeteana de Pensii Botosani solicitând modificarea sentintei, în sensul respingerii contestatiei ca nefondate în baza dispozitiilor art. 304 pct. 9 si 3041 Cod procedura civila, în sensul ca instanta a pronuntat hotarârea cu nerespectarea dispozitiilor sectiunii VII pct. 441 din Ordinul 340/2001 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii 19/2000 si art. 167 din Legea 19/2000.
Astfel, arata recurenta ca, potrivit sectiunii VIII pct. 441 din Ordinul 340/2001, persoanele care au desfasurat activitati în grupa I de munca conform legislatiei anterioare pot solicita pensia pentru limita de vârsta cu reducerea vârstei standard de pensionare conform tabelului nr. 4 de la art. 1671 din lege, caz în care reducerea se face din vârsta standard a anului, respectiv a lunii, de deschidere a dreptului. Ori, sustine recurenta, dreptul de pensie pentru limita de vârsta se deschide la data la care asiguratul îndeplineste cumulativ conditiile privind vârsta standard de pensionare si stagiul minim realizat în sistemul public, asa cum prevede art. 41 alin. 1 din Legea 19/2000, iar vârstele standard de pensionare si stagiile complete de cotizare în functie de data nasterii sunt cele prevazute la anexa 9 din Ordinul 340/2001. Altminteri s-ar ajunge ca o persoana sa aiba vârste standard de pensionare si stagii de cotizare diferite în functie de data depunerii cererii.
Mai arata recurenta ca pentru perioadele 18.03.1969 – 1.12.1970 si 7.03.1972 – 1.12.1997 s-a valorificat înregistrarea de la pozitia 40 din carnetul de munca, numai ca s-a considerat ca meseria de mecanic agricol se încadreaza în grupa a II de munca în procent de 83 % si ca, chiar daca s-ar lua în considerare un stagiu de cotizare în grupa a II-a de munca de 27 de ani 5 luni si 7 zile, reducerea vârstei standard de pensionare ar fi de 6 ani ceea ce ar însemna ca reclamantul nu îndeplineste conditia privind vârsta de pensionare.
Prin întâmpinare intimatul G. I. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul sub aspectul motivelor invocate în raport de prevederile art. 304 pct. 9 si 3041 Cod procedura civila, instanta constata ca acesta este nefondat pentru urmatoarele considerente:
În carnetul de munca al contestatorului, la pozitia 40 apare mentiunea privind încadrarea activitatii desfasurate în perioada 18.03.1969 – 1.12.1970 si 7.03.1972 – 1.12.1997, în grupa a II-a de munca, în procent de 100 %.
Conform art. 1 din Decretul 92/1976 privind carnetul de munca, acesta constituie „ actul oficial prin care se dovedeste vechimea în munca, vechimea neîntrerupta în munca, vechimea neîntrerupta în aceeasi unitate, vechimea în functie, meserie sau specialitate, timpul lucrat în locuri de munca cu conditii deosebite”.
De asemenea, în conformitate cu pct. 15 al Ordinului 50/1990 „dovedirea perioadelor de activitate în locurile de munca si activitatile ce se încadreaza în grupele I si II în vederea pensionarii se face pe baza înregistrarii acestora în carnetul de munca … ”.
Ca urmare, câta vreme exista mentiune în carnetul contestatorului cu privire la încadrarea în grupa a II-a de munca a perioadei 18.03-1969 – 1.12.1970 si 7.03.1972 – 1.12.1997, se impunea a fi avuta în vedere de intimata la stabilirea drepturilor de pensie, sub acest aspect solutia primei instante fiind legala si temeinica.
Referitor la criticile recurentei cu privire la neîndeplinirea de catre contestator a conditiilor cerute pentru înscrierea la pensie retine instanta ca, la data formularii cererii pentru înscrierea la pensie pentru limita de vârsta, respectiv 10.03.2009, contestatorul avea vârsta de 58 de ani si 7 luni, fiind nascut la data de 13.08.1950.
Conform datelor rezultate din carnetul de munca, livretul militar, adeverintele nr. 3561/2.02.2009 si nr. 7/28.01.2009 eliberate de S.C. Demetra SRL precum si adeverinta nr. 3561/2.02.2009 privind stagiul de cotizare realizat depusa la data de 1.04.2001, contestatorul a realizat un stagiu de cotizare de 46 ani, 1 luna si 24 de zile, din care în grupa a II-a de munca 27 ani 5 luni si 7 zile.
Potrivit art. 41 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, pensia pentru limita de vârsta se acorda asiguratilor care îndeplinesc cumulativ, la data pensionarii, conditiile privind vârsta standard de pensionare si stagiul minim de cotizare realizat în sistemul public, iar potrivit art. 41 alin. 2, vârsta standard de pensionare este de 60 de ani pentru femei si 65 de ani pentru barbati, iar atingerea vârstei standard de pensionare se va realiza în termen de 13 ani de la intrarea în vigoare a legii conform esalonarii prevazute în anexa nr. 3.
Potrivit anexei 3, la data depunerii cererii – 13.04.2009 – conditiile de pensionare pentru limita de vârsta a contestatorului erau vârsta de 63 ani si 7 luni, realizarea unui stagiu minim de cotizare de 12 ani si 2 luni. Stagiul complet de cotizare, potrivit anexei era de 32 ani si 2 luni.
Pentru vechimea realizata în grupa a II-a de munca, de 27 ani 5 luni si 7 zile contestatorul beneficiaza de reducerea vârstei de pensionare cu 6 ani conform art. 42 alin. 1 din Legea 19/2000. Ca urmare, contestatorul se putea înscrie la pensie pentru limita de vârsta la împlinirea vârstei de 57 ani si 7 luni. Cum, la data formularii cererii contestatorul avea vârsta de 58 de ani si 7 luni, în mod corect prima instanta a apreciat ca se impunea înscrierea la pensie pentru limita de vârsta.
Cât priveste îndeplinirea conditiilor de pensionare raportat la Anexa 3 la Legea 19/2000 si Anexa 9 la Ordinul 340/2001 apreciem ca, în mod corect prima instanta a avut în vedere la solutionarea contestatiei Anexa 3 la Legea 19/2000.
Astfel, retine instanta ca, potrivit Cap.II art. 3 din Ordinul 340/2001 vârstele standard de pensionare si stagiile minime sau complete de cotizare pentru femei si barbati sunt prevazute în anexa nr. 3 la lege, detaliata în functie de data nasterii în anexa nr. 9 la aceste norme. Deducem din aceste prevederi ca cele doua anexe ar trebui sa corespunda în ceea ce priveste vârsta standard de pensionare si stagiile minime si complete de cotizare, rolul celei de a doua anexe nefiind altul decât de a asigura un instrument mai facil celor chemati sa faca aplicarea Anexei nr. 3 la lege.
Ca urmare, în mod corect prima instanta a retinut ca în situatia în care Anexa 9 la Ordinul 340/2001 privind Normele de aplicare a Legii 19/2000 prevede conditii mai grele pentru pensionare decât Anexa 3 la Legea 19/2000 se aplica aceasta din urma, în caz contrar ajungându-se la înlocuirea prevederilor exprese ale legii, respectiv cu cele ale unui act administrativ, de aplicare a acesteia.